ICCJ. Decizia nr. 604/2008. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1381 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul P.D., împotriva dispoziției nr. 3586 din 15 decembrie 2004 emisă de intimata Primăria Municipiului București; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de M.G. și pe cale de consecință: a constatat dreptul de proprietate al intimatului M.G. asupra imobilului situat în București strada A. nr. 17 sector 5 și asupra imobilului situat în București, strada A. nr. 17A sector 5.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Că imobilul din strada A. nr. 15 sector 5 București a revenit în lotul moștenitoarei M.V.I. în urma partajului succesoral. Ulterior, M.V.I. și Vasile Ionescu au înstrăinat imobilul în litigiu soților C. și G.B., act de vânzare-cumpărare nr. 18803 din 18 august 1920.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de M.G., s-a reținut că acesta a făcut dovada calității de proprietar asupra imobilului din strada A. nr. 17A sectorul 5 București, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8510 din 17 septembrie 1974.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul P.D. împotriva sentinței civile nr. 1381 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient M.G. și intimata pârâtă Primăria Municipiului București prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, apelantul- contestator P.D. nu are calitate de persoană îndreptățită în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 cu privire la restituirea imobilului în litigiu, deoarece antecesoarea sa M.I., fostă proprietara imobilului respectiv, a dispus pe timpul vieții de imobilul solicitat de contestator, astfel că nu a mai putut fi transmis acestuia pe cale succesorală.
împotriva deciziei civile mai sus amintită, a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- în mod greșit s-a reținut că nu au calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
- Imobilul în litigiu este terenul situat în municipiul București, iar vânzarea acestuia nu este valabilă. Recursul nu este fondat.
Reclamantul P.D. a solicitat în condițiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată restituirea în natură a imobilului, teren, situat în București strada A., nr. 17 sectorul 5, notificare, f.15 d. fond.
Prin dispoziția nr. 3586 din 15 decembrie 2004 emisă de Primăria Municipiului București, prin Primarul General, f.2 d. fond, s-a respins notificarea formulată de P.D., cu privire la imobilul în litigiu, pe considerentul că reclamantul nu este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 3,art. 4 din Legea nr. 10/2001.
în mod judicios instanțele au statuat că reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 3,art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu.
Astfel, deși reclamantul a făcut dovada calității sale de moștenitor, certificat de moștenitor nr. 110/2002, al autoarei M.I., totuși el nu poate beneficia în condițiile Legii nr. 10/2001, de imobilul în litigiu deoarece autoarea în timpul vieții a dispus de imobilul în litigiu în sensul că l-a înstrăinat așa cum rezultă din actul de vânzare autentificat sub nr. 18803 din 18 august 1920, f.117 d.fond.
Ulterior, au avut loc vânzări succesive ale imobilului în litigiu. Imobilul a fost expropriat de la P.E. și apoi restituit acesteia prin hotărâre judecătorească.
Susținerea recurentului- reclamant în sensul că, vânzarea imobilului nu este valabilă nu poate fi restituită pentru considerentele învederate mai sus.
Așadar, față de cele reținute, înalta Curte, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință a fost respins recursul ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 570/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 598/2008. Civil → |
---|