ICCJ. Decizia nr. 502/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 588 din 11 octombrie 2004, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamanții R.D. și R.M. împotriva dispoziției nr. 1375 din 29 ianuarie 2004, emisă de Primarul Municipiului Brăila; a anulat în parte dispoziția nr. 1375 din 29 ianuarie 2004, în sensul că a stabilit valoarea echivalentă a imobilului situat în Brăila, compus din teren și construcții, ce a aparținut reclamanților, la suma de 1.546.169.000 lei, în limita căreia a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești; a păstrat celelalte mențiuni ale dispoziției atacate; a respins cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția atacată li s-au acordat reclamanților acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru imobilul, teren și construcție, situat în Brăila, imobil care le-a fost preluat abuziv de stat și pentru care au formulat notificarea de restituire nr. 17587 din 16 martie 2001.
Reclamanții au contestat această dispoziție sub două aspecte: valoarea despăgubirilor și modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii.
Tribunalul a apreciat că nemulțumirile reclamanților sunt întemeiate în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul imobilelor cu destinația de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se face sub forma unor despăgubiri bănești, corespunzătoare valorii imobilului.
S-a reținut astfel că reclamanții se încadrează în dispozițiile textului legal menționat, deoarece imobilul litigios, teren și construcții, care a fost preluat abuziv de stat, a avut destinația de locuință și nu poate fi restituit în natură; în ce privește valoarea imobilului, s-a reținut că aceasta a fost determinată prin expertiză tehnică judiciară la suma de 1.546.169.000 lei, așa încât în limita sumei menționate se cuvin despăgubiri reclamanților.
împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Brăila.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 281/A din 18 februarie 2005, a admis apelul și a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 445 mp, în sumă de 813.440.000 lei, se va acorda în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital; restul dispozițiilor sentinței au fost menținute.
Pentru a decide astfel, curtea a reținut că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile numai în privința locuinței, nu și a terenului aferent, ele referindu-se exclusiv la imobilele construcții cu destinație de locuință, nu și la imobilele terenuri.
Așa fiind, reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești numai pentru locuință, nu și pentru terenul aferent în suprafață de 445 mp; pentru teren sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (8), conform cărora în situația imobilelor preluate abuziv și ocupate în prezent, măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute de art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptățite, or art. 9 alin. (2) se referă la acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.
Față de aceste dispoziții legale și față de faptul că reclamanții, în timpul soluționării notificării, au optat pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital prin adresa nr. 59884 din 16 decembrie 2003, instanța de fond trebuia să le acorde pentru teren măsuri reparatorii în echivalent sub formă de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în limita valorii terenului determinată prin expertiza judiciară, iar nu despăgubiri bănești, urmând ca pe acest aspect sentința apelată să fie modificată.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către reclamanți, care au criticat-o ca fiind rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 304 pct. 9 C. proc. civ.].
în dezvoltarea acestui motiv, recurenții au arătat că instanța de apel a individualizat în mod greșit forma măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul litigios de 445 mp, respectiv acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în loc de despăgubiri bănești.
Interpretarea dată de instanță dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul că despăgubirile bănești se acordă numai pentru locuință, nu și pentru terenul aferent, este străină de spiritul legii, fiind eronat ca pentru același imobil să se acorde măsuri reparatorii în parte sub forma despăgubirilor bănești, respectiv pentru locuință, și în parte sub forma acțiunilor la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, respectiv pentru terenul aferent.
Susținerea pârâtului potrivit căreia notificatorii ar fi acceptat în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001 măsuri reparatorii sub forma acțiunilor la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru terenul aferent locuinței este neadevărată, în realitate fiind solicitate despăgubiri bănești pentru întregul imobil, locuință și teren, iar proba contrarie nu putea fi făcută de către pârât cu o adresă care emană de la el; prin urmare, în mod greșit instanța de apel a reținut, pe baza unei adrese a pârâtului, că notificatorii ar fi optat pentru acțiuni și nu pentru despăgubiri bănești, această din urmă formă de reparație în echivalent, despăgubirile bănești, fiind cea care trebuia acordată în speță pentru întregul imobil litigios, locuință și teren aferent.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data judecării apelului: "în cazul imobilelor cu destinația de locuințe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești. Persoana îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului."
Din interpretarea literală a textului legal menționat rezultă în mod neechivoc că acesta reglementează exclusiv ipoteza locuințelor, or locuința semnifică imobilul construcție, nu și imobilul teren aferent.
Un argument în plus în acest sens rezidă în dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 care, reglementând cu caracter general, pentru imobilele preluate în mod abuziv, forma măsurilor reparatorii cuvenite persoanelor îndreptățite, fac distincție între construcții și terenuri.
Prin urmare, stabilind că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești numai pentru imobilul construcție cu destinația de locuință ce nu poate fi restituit în natură întrucât a fost demolat, nu și pentru imobilul teren aferent, instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Aceste dispoziții sunt inaplicabile pentru terenul aferent locuinței, pentru imobilele terenuri măsurile reparatorii în echivalent găsindu-și reglementarea generală într-o normă distinctă a Legii nr. 10/2001, respectiv art. 10, la care în mod legal a făcut trimitere instanța de apel atunci când a individualizat forma măsurilor reparatorii în echivalent cuvenite reclamanților pentru teren.
Astfel, Legea nr. 10/2001, în redactarea de la data judecării apelului, statua, în art. 10 alin. (1), că în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, iar în alin. (8) al aceluiași articol că în situația prevăzută la alin. (1) măsurile reparatorii în echivalent sunt cele prevăzute la art. 9 alin. (2), la alegerea persoanei îndreptățite, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.
Din moment ce pentru terenul imposibil de restituit în natură, cum este cel în litigiu, legea prevedea mai multe forme de măsuri reparatorii în echivalent, cu posibilitatea pentru persoana îndreptățită de a alege una dintre ele, iar reclamanții au optat pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, conform adresei nr. 59884 din 16 decembrie 2003, în mod legal instanța de apel a acordat reclamanților, pentru terenul litigios de 445 mp, în limita valorii acestuia determinată prin expertiză judiciară de specialitate, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Cât privește opțiunea reclamanților-notificatori de a primi acțiuni, aceasta a fost reținută de instanță pe baza unei adrese care emană de la ei, iar nu de la pârât, cum neîntemeiat s-a susținut prin motivele de recurs; este vorba despre adresa înregistrată la Primăria Municipiului Brăila sub nr. 59884 din 16 decembrie 2003, care se regăsește la fila 29 din dosarul de fond și care exprimă cert opțiunea notificatorilor de a fi despăgubiți cu acțiuni tranzacționate pe piața de capital, fiind semnată de unul dintre ei și anume de R.M.
Față de considerentele expuse, criticile din recurs vizând greșita individualizare a formei măsurilor reparatorii în echivalent pentru terenul litigios nu sunt fondate, pe acest aspect hotărârea instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, ceea ce face inoperant în speță cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pe cale de consecință, recursul apare ca nefondat și a fost respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 429/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 503/2008. Civil → |
|---|
