ICCJ. Decizia nr. 570/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 369 din 19 aprilie 2006, Tribunalul Alba a respins contestația formulată de contestatoarea H.H.I. împotriva dispoziției nr. 3 din 27 ianuarie 2005 și a dispoziției nr. 358 din 17 februarie 2005 emise de intimatul Primarul comunei Cetatea de Baltă.
Instanța a reținut că, prin notificarea trimisă Prefecturii Județului Alba și transmise apoi Primăriei comunei Cetatea de Baltă, contestatoarea a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise în C.F. 46, 572, 515, 18, 572, 950, 3277 cu nr. top 535 și 535/6/2, 681, 630 situate în Cetatea de Baltă.
Prin dispoziția nr. 3 din 4 ianuarie 2005, emisă de Primarul comunei Cetatea de Baltă, s-a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului și s-a stabilit ca valoare echivalentă suma de 326.675.000 lei conform avizului Direcției Generale a Finanțelor Alba.
în motivarea dispoziției s-a reținut că imobilul solicitat, alcătuit din casă și curte în suprafață de 4427 mp și grădină în suprafață de 260 mp, aparținând antecesorului petentei, K.G., a fost preluat abuziv de Statul Român în 1949 și, deoarece a fost demolat, iar pe teren s-a construit Școala Generală din localitate, restituirea în natură nu mai este posibilă, stabilindu-se valoarea echivalentă.
în privința terenurilor agricole situate în extravilanul comunei, s-a constatat că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, întrucât retrocedarea lor s-a cerut și în baza Legii nr. 1/2000.
Ca urmare a controlului efectuat de Prefectura Județului Alba, a fost modificată Dispoziția nr. 3/2005 sus precizată, prin Dispoziția nr. 358 din 8 februarie 2005 în ce privește art. 2, care a fost completat în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita valorii echivalente stabilită la 326.675.000 lei.
Cu privire la criticile contestatoarei privind tipul de măsuri reparatorii stabilite de intimat, instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 247/2005 a fost abrogat capitolul din Legea nr. 10/2001 referitor la despăgubirile bănești, astfel că în prezent Comisia Centrală constituită conform noii legi urmează a stabili despăgubirile la care este îndreptățită contestatoarea în condițiile legii speciale.
împotriva acestei sentințe, contestatoarea a declarat apel, fără însă a-l motiva.
în temeiul art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel s-a pronunțat pe fond pe baza celor invocate la prima instanță.
Astfel, prin decizia nr. 331/A din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, a respins apelul.
Instanța a constatat că soluția primei instanțe este corectă.
Imobilul fiind demolat, restituirea în natură nu mai este posibilă, iar dispoziția emisă de Primarul comunei Cetatea de Baltă a fost corect modificată de Prefectura Județului Alba în sensul acordării de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita valorii echivalente stabilite la 326.675.000 lei.
A mai reținut instanța și că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, evaluările imobilelor nu mai pot fi cenzurate de către instanță, urmând a fi înaintate Comisiei Centrale constituite în baza Legii nr. 247/2005.
Cu privire la terenurile din extravilan s-a reținut că nu mai pot face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că au fost solicitate în baza Legii nr. 1/2000.
împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat recurs, invocând motive prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat trimiterea dosarului spre soluționare instanței competente.
Recurenta-contestatoare a susținut, în esență, că, deși a contestat suprafața de teren pentru care a solicitat despăgubiri, instanțele nu au verificat dacă, din totalul de 7027 mp înscriși în C.F. nr. 46 Cetatea de Baltă nu se impunea restituirea în natură a unei părți din teren, deoarece școala și curtea acesteia nu ocupă decât câteva sute de metri.
Recurenta a criticat și faptul că instanțele nu au verificat legalitatea raportului de expertiză, deși a solicitat expres acest lucru.
Cu privire la tipul de măsură reparatorie, recurenta consideră că instanțele nu au respectat principiul neretroactivității legii, precizând că raporturile juridice s-au legat sub imperiul Legii nr. 10/2001, iar adoptarea ulterioară a Legii nr. 247/2005 nu poate să modifice tipul de măsură reparatorie acordată.
Recursul se va admite pentru considerentele ce urmează.
Problema aplicabilității dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor (dispozițiilor) emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, a fost statuată prin decizia nr. 52 din 4 iunie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Astfel s-a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Se arată în considerentele deciziei nr. 52/2007, că, așa cum reiese din cele 2 alineate ale art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se referă alin. (1) și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. (2) să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile investite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr. 10/2001 (devenit art. 26 după modificare).
Ca urmare, înalta Curte a statuat că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost investite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (art. 26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
în măsura în care, în cazul notificărilor soluționate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, ci și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele se vor pronunța asupra contestațiilor în limitele investirii lor, în baza principiului plenitudinii de competență.
în speță, Primarul comunei Cetatea de Baltă a emis dispoziția nr. 3, prin care a constatat că este imposibilă restituirea în natură a imobilului, stabilindu-se ca valoare echivalentă suma de 326.675.000 lei, la data de 4 ianuarie 2005, în mod evident înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 la data de 22 iulie 2005, data publicării ei în Monitorul Oficial.
Totodată, față de data emiterii dispoziției nr. 358 din 17 februarie 2005, de completare a dispoziției anterioare nr. 3 din 4 ianuarie 2005 și prevederile Legii nr. 10/2001, se constată că H.H.I. a contestat în termen dispoziția emisă.
Față de considerentele de mai sus, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., instanța a admis recursul și, conform art. 313 din același cod, a casat decizia pronunțată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel, întrucât, aplicând dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, instanța nu a mai intrat în analiza pe fond a criticilor reclamantei.
Atât felul măsurilor reparatorii de care urmează a beneficia reclamanta, cât și întinderea valorii măsurilor reparatorii prin echivalent urmează a fi stabilite de instanță, în limitele investirii sale.
De asemenea, instanța de trimitere va avea în vedere și criticile referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a imobilului și va califica situația juridică și de fapt a terenului în litigiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 604/2008. Civil → |
|---|
