ICCJ. Decizia nr. 6132/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6132
Dosar nr. 1370/118/200.
Şedinţa publică din 21 octombrie 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1.Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la 7 februarie 2007, reclamanţii P.E., I.A., P.S., P.A., P.L.M. şi D.D.C. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului situat în Constanţa, compus din teren în suprafaţă de 135 mp şi construcţie.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea la acordarea de despăgubiri băneşti pentru acelaşi imobil.
S-a solicitat obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
1.2.În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul solicitat a aparţinut autorului reclamanţilor şi a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 92/1950.
De la depunerea notificării şi până la introducerea acţiunii, reclamanţii nu au primit niciun răspuns de la Primarul Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa.
1.3.În drept
Reclamanţii şi-au întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
2. Întâmpinarea
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1727 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 135,00 mp şi construcţie tip P+2E.
A obligat pe primarul municipiului Constanţa să acorde reclamanţilor, pentru imobil, în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţia în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanţi.
A fost respinsă acţiunea împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au dovedit că sunt moştenitorii lui P.I., care a avut în proprietate imobilul în litigiu, şi care decedase la data la care a fost preluat imobilul.
Nu a rezultat că imobilul a fost înstrăinat unei alte persoane, însă starea de minorat a descendenţilor defunctului, la data naţionalizării, poate explica înscrierea altei persoane, rudă cu moştenitorii proprietarului, în anexa la decret.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, construcţia a fost demolată iar terenul a fost ocupat în totalitate de construcţia blocului M9, situat în faţa magazinului Tomis din Constanţa, astfel încât restituirea în natură nu mai este posibilă.
Din prevederile Legii nr. 10/2001 rezultă că propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale se poate face numai dacă măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.
Legiuitorul a înţeles să acorde preferinţă măsurii reparatorii a compensării cu alte bunuri sau servicii în raport cu măsura reparatorie a acordării de despăgubiri, tocmai pentru crearea posibilităţii unei reparaţii cât mai reale şi eficiente pentru persoanele îndreptăţite la aplicarea legii speciale.
Tribunalul nu stabileşte în mod concret un imobil pentru compensare, întrucât regimul juridic şi tehnic efectiv al unui astfel de imobil nu este cunoscut, iar efectuarea de demersuri suplimentare ar excede obiectului judecăţii.
4. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 26C din 28 ianuarie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că reclamanţii nu şi-au modificat acţiunea şi instanţa s-a pronunţat cu privire la ce s-a solicitat. Având în vedere că s-a solicitat acordarea de măsuri compensatorii/reparatorii, atât prin acţiune cât şi prin modificare, în eventualitatea imposibilităţii restituirii în natură, modalitatea în care acestea urmează a fi acordate (compensare în natură sau propunere privind acordarea de despăgubiri) nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată şi nu încalcă principiul disponibilităţii, instanţa pronunţându-se în limitele învestirii.
Nu este vorba de o modificare a acţiunii, ci doar de o precizare a modalităţii de acordare a despăgubirilor, astfel încât în mod corect a fost respinsă excepţia tardivităţii modificării.
Atât Consiliul Local Constanţa cât şi Municipiul Constanţa au calitate procesuală pasivă, chiar dacă prin dispozitiv a fost obligat pârâtul primarul municipiului Constanţa să acorde reclamanţilor pentru imobil în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
În situaţia în care s-ar pune problema acordării de bunuri în compensare, aceasta aparţine Municipiului Constanţa, iar procedura internă presupune din punct de vedere administrativ adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local Constanţa, pentru punerea în aplicare a celor dispuse de Municipiul Constanţa.
Pe fondul cauzei reclamanţii au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite în accepţiunea dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparţinut autorului lor.
5. Recursul
5.1.Motive
Pârâţii apelanţi au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:
Reclamanta nu şi-a modificat obiectul cererii în sensul obligaţiei de a face, respectiv de a propune măsuri de despăgubire. Cu toate acestea, instanţa a modificat obiectul cererii, cu prilejul pronunţării, fără a pune aceasta în discuţia contradictorie a părţilor.
Greşit s-a respins excepţia tardivităţii modificării cererii.
Municipiul Constanţa prin primar şi Consiliul Local Constanţa nu au calitate procesual pasivă. Acest lucru rezultă nu numai din dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 215/2001 ci chiar din dispozitiv, în care, deşi este admisă acţiunea împotriva tuturor pârâţilor, este obligat numai pârâtul Primarul municipiului Constanţa.
Pe fond, reclamanţii nu au făcut dovada de persoane îndreptăţite iar identificarea s-a făcut asupra altui imobil.
5.2.Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Instanţa superioară de fond a apreciat în mod corect atunci când a decis că reclamanţii nu şi-au modificat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât n-ar fi fost întemeiată opunerea pârâţilor la luarea în considerare a cererii din 2 octombrie 2007.
Într-adevăr, obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit acordarea de măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001, precizarea privitoare la modalitatea în care acestea urmează să fie acordate neconstituind o modificare de acţiune în sensul art. 132 alin. (1) C. proc. civ.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la lipsa de calitate procesuală pasivă a Municipiului Constanţa şi a Consiliului Local Constanţa. Dacă măsura reparatorie va consta în modalitatea oferirii de bunuri în compensare, întrucât acestea sunt proprietatea municipiului, Municipiul Constanţa este parte obligată în acest raport juridic.
Conform art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001, prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Drept urmare, pentru aplicarea măsurii reparatorii sub formă de compensare de bunuri sau servicii, este necesară o hotărâre a consiliului local, care „gestionează, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii".
Reclamanţii au administrat dovezi din care să rezulte că sunt succesori ai persoanei care a cumpărat imobilul cu contractul de vânzare-cumpărare în anul 1931, pârâţii nefăcând dovada contrară.
Pe de altă parte, în condiţiile în care s-a probat că dreptul de proprietate asupra imobilului a aparţinut autorului reclamanţilor, că imobilul a fost naţionalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950 iar instanţa nu a dispus restituirea în natură, critica privitoare la identificarea eronată este lipsită de relevanţă pentru legalitatea hotărârii atacate.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar împotriva deciziei civile nr. 26C din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6172/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6129/2008. Civil → |
|---|
