ICCJ. Decizia nr. 6202/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6202
Dosar nr. 134/120/200.
Şedinţa publică din 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 134/120/2007 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Dâmboviţa, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 244 din 14 decembrie 2006 emisă de către pârâtă, urmând a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 86 mp, teren, şi a se dispune a-i fi restituită în natură suprafaţa de 700 mp teren intravilan, aferent Postului de Poliţie Vârfuri, judeţul Dâmboviţa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autorul său, defunctul M.G., a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949 de suprafaţa de 5.000 mp teren, situaţie în care a înţeles să uzeze de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 formulând notificarea nr. 7/2001 către Primăria Vârfuri, judeţul Dâmboviţa, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului expropriat şi acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţiile edificate pe acest teren.
În baza Legii nr. 247/2005, precizează reclamantul, a formulat o cerere către pârâtă, solicitând să-i fie restituită în natură suprafaţa de 700 mp teren, precum şi acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 86 mp, ocupat de Postul de Poliţie Vârfuri, judeţul Dâmboviţa, cerere ce i-a fost respinsă, nelegal, de către pârâtă prin Decizia contestată.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 481 din 4 mai 2007, a respins acţiunea, reţinând că, prin notificarea din data de 28 mai 2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului expropriat prin Decretul nr. 83/1949, însă din adresele nr. 2266/2006 şi nr. 2873/2006 emise de Primăria comunei Vârfuri a rezultat că acest teren a fost restituit în natură reclamantului. În schimbul terenului ocupat de Postul de Poliţie Vârfuri, reclamantului i-a fost retrocedată o altă suprafaţă de teren.
Prin Decizia nr. 492 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.C., reţinând, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a investit la data de 15 septembrie 2005 intimata pârâtă cu soluţionarea cererii sale, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp teren şi acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 86 mp teren, întemeindu-şi pretenţiile pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Legea nr. 247/2005 nu a instituit un alt termen pentru depunerea de noi notificări şi nici nu a introdus o nouă prorogare a termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, situaţie în care data limită de formulare a notificării era 14 februarie 2002, conform prorogărilor succesive instituite prin OUG nr. 109/2001 şi prin OUG nr. 145/2001.
Împrejurarea susţinută de judecătorul fondului în sensul că pentru acelaşi teren reclamantul uzase anterior de prevederile Legii nr. 10/2001, formulând o notificare la data de 28 mai 2001, este lipsită de relevanţă juridică în prezenta cauză, în condiţiile în care acea notificare a fost adresată unei alte persoane decât intimata în cauză şi anume Primăriei Vârfuri, iar în prezenta pricină obiectul îl constituie contestarea unei decizii prin care s-a respins o notificare ulterioară, formulată în baza Legii nr. 247/2005, în contradictoriu cu o altă persoană juridică deţinătoare, respectiv Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa.
S-a mai reţinut, că notificarea nr. 7 din 28 mai 2001 formează obiectul unui alt dosar civil, aflat în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a concluzionat, că apelantul reclamant a investit pentru prima dată intimata cu soluţionarea unei notificări formulate în luna septembrie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanţa de apel a constatat că, legal, prin dispoziţia contestată, intimata a respins notificarea reclamantului ca tardiv formulată şi a modificat motivarea primei instanţe în acest sens, apreciind că stabilirea tardivităţii notificării împiedică orice alte aprecieri asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.C., indicând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, se arată că greşit instanţa de apel a reţinut că reclamantul a formulat tardiv notificarea adresată intimatei, deoarece chiar dacă notificarea nr. 7 din 28 mai 2001 a fost depusă la Primăria Vârfuri judeţul Dâmboviţa, aceasta face, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, după înregistrare, dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1) din acest text de lege, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
În acest sens se prevede şi în art. 21.4 din HG nr. 614/2001, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Celelalte critici formulate de recurentul reclamant privesc fondul litigiului, dar faţă de soluţionarea apelului, prin Decizia recurată, pe excepţia tardivităţii notificării, instanţa nu le va primi şi analiza.
Examinând Decizia recurată în raport de criticile formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a soluţionat pricina pe excepţia tardivităţii notificării formulate de reclamant la 15 septembrie 2005, şi adresată intimatului pârât, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 700 mp teren intravilan, precum şi acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul de 86 mp, ocupat de Postul de Poliţie Vârfuri, Judeţul Dâmboviţa.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, au constatat că notificarea nr. 7 din 28 mai 2001, cât şi notificarea din 15 septembrie 2005 privesc acelaşi teren (filele 8, 9 dos. nr. 134/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa şi fila 23 dos. nr. 134/120/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
De fapt, aşa cum rezultă din conţinutul notificării din 15 septembrie 2005, fila 23 dosar recurs, această cerere are caracterul unei reveniri la notificarea nr. 7 din 28 mai 2001, formulată în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma nemodificată.
În această situaţie, greşit instanţa de apel a reţinut că notificarea formulată de recurentul reclamant la 15 septembrie 2005 este tardivă, apreciind că a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, aşa cum a fost prorogat succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, până la 14 februarie 2002.
Prin urmare, curtea de apel greşit nu a cercetat fondul cererii de apel, reţinând doar că notificarea din 15 septembrie 2005 a fost formulată tardiv. De asemenea, s-a reţinut, nelegal, că notificarea formulată în termenul legal, la 22 mai 2001, chiar dacă priveşte acelaşi imobil, este lipsită de relevanţă juridică, întrucât prin aceasta din urmă s-a notificat Primăria comunei Vârfuri, pe când în prezentul litigiu calitatea de persoană notificată o are Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dâmboviţa, nesocotindu-se astfel prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora „notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul".
Aşa fiind, se constată că, nelegal, instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanţa va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 492 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6410/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6172/2008. Civil → |
|---|
