ICCJ. Decizia nr. 614/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 614
Dosar nr. 14500/54/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, reclamanta G.B.E.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC D.S. SA şi cu sucursala D.G.N. Craiova, obligarea acestora la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 479,814 mp situat în Craiova, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în sumă de 200 Euro/mp.
Prin sentinţa civilă nr. 726 din 23 iunie 2006, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 247.812 lei pentru terenul în suprafaţă de 428 mp situat în Craiova, jud. Dolj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, din actele depuse la dosar, respectiv certificatele de moştenitor nr. 18 din 6 februarie 2002, nr. 1704 din 14 octombrie 1985 şi nr. S 1221/1984, rezultă că reclamanta este moştenitoarea legală a defunctului N.A., acesta fiind fiul şi singurul moştenitor acceptant a lui N.E., în masa succesorală a acesteia aflându-se şi imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 540 mp, situat în Craiova, ce formează obiectul prezentei cauze.
Terenul în litigiu este deţinut de pârâtă în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 5951/2000, fiind afectat de Staţia de reglare-măsurare gaze Craiova.
Întrucât reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a stabilit că are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 din Legea 10/2001, iar în ce priveşte cuantumul acestora, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, acestea sunt de 247.812 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.S. SA.
Prin Decizia nr. 58 din 1 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa instanţei de fond, în sensul că a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001, instanţa poate, la cererea reclamantei, să constate dreptul acesteia la despăgubiri, dispoziţii care în prezent se regăsesc în Titlul VII, art. 27 din Legea nr. 247/2005.
La data de 11 ianuarie 2007, instanţa de apel a luat act că pârâta sucursala D.G.N. Craiova a fost radiată din Registrul comerţului, astfel că aceasta a fost scoasă din cauză.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că, întrucât imobilul revendicat se află evidenţiat în patrimoniul recurentei-pârâte SC D.S. SA, aceasta trebuie să plătească despăgubirile, stabilite în mod corect de instanţa de fond.
În recursul său, pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, întrucât în nici unul din actele de proprietate depuse la dosar nu este menţionat terenul în cauză. Totodată, certificatul de moştenitor invocat de reclamantă nu constituie titlu de proprietate.
Ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
În ce priveşte recursul reclamantei:
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziţie motivată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Legea specială în această materie este Legea nr. 247/2005, care în art. 16, Titlul VII, prevede că despăgubirile se stabilesc de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, Decizia pronunţată de această comisie putând fi contestată la instanţa de contencios administrativ.
Aşa fiind, după intrarea în vigoare a acestei legi, instanţa de judecată nu mai poate stabili cuantumul despăgubirilor, astfel că este nefondată această critică, recursul reclamantei urmând a fi respins ca nefondat.
În ce priveşte recursul pârâtei, în mod corect au reţinut instanţele că reclamanta a făcut dovada, cu certificatele de moştenitor depuse la dosar, că este moştenitoarea legală a defunctului N.A., singurul moştenitor acceptant a lui N.E., în a cărei masă succesorală se afla imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 540 mp, situat în Craiova, ce formează obiectul prezentului litigiu.
Din schiţa anexă la fişa imobilului şi schiţa topo rezultă că imobilul în litigiu a fost expropiat parţial în anul 1942 în vederea efectuării aliniamentului stradal, iar ulterior, a fost preluat de stat.
Pentru considerentele expuse, se va respinge şi recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de contestatoarea G.B.E.A. şi de pârâta SC D.S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 58 din 1 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 602/2008. Civil → |
|---|
