ICCJ. Decizia nr. 60/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 60.
Dosar nr. 7834/3/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1381 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul P.D., împotriva dispoziţiei nr. 3586 din 15 decembrie 2004 emisă de intimata Primăria Municipiului Bucureşti; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.G. şi pe cale de consecinţă: a constatat dreptul de proprietate al intimatului M.G. asupra imobilului situat în Bucureşti strada A. nr. 17 sector 5 şi asupra imobilului situat în Bucureşti, strada A. nr. 17A sector 5.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii. Că imobilul din strada A. nr. 15 sector 5 Bucureşti a revenit în lotul moştenitoarei M.V.I. în urma partajului succesoral. Ulterior, M.V.I. şi Vasile Ionescu au înstrăinat imobilul în litigiu soţilor C. şi G.B., act de vânzare-cumpărare nr. 18803 din 18 august 1920.
Cu privire la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de M.G., s-a reţinut că acesta a făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilului din strada A. nr. 17A sectorul 5 Bucureşti, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8510 din 17 septembrie 1974.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de contestatorul P.D. împotriva sentinţei civile nr. 1381 din 25 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient M.G. şi intimata pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, apelantul- contestator P.D. nu are calitate de persoană îndreptăţită în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 cu privire la restituirea imobilului în litigiu, deoarece antecesoarea sa M.I., fostă proprietara imobilului respectiv, a dispus pe timpul vieţii de imobilul solicitat de contestator, astfel că nu a mai putut fi transmis acestuia pe cale succesorală.
Împotriva deciziei civile mai sus amintită, a declarat recurs reclamantul P.D., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- În mod greşit s-a reţinut că nu au calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
- Imobilul în litigiu este terenul situat în municipiul Bucureşti, iar vânzarea acestuia nu este valabilă. Recursul nu este fondat.
Reclamantul P.D. a solicitat în condiţiile art. 21-22 din Legea nr. 10/2001 nerepublicată restituirea în natură a imobilului, teren, situat în Bucureşti strada A., nr. 17 sectorul 5, notificare, f.15 d. fond.
Prin dispoziţia nr. 3586 din 15 decembrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, f.2 d. fond, s-a respins notificarea formulată de P.D., cu privire la imobilul în litigiu, pe considerentul că reclamantul nu este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3, art. 4 din Legea nr. 10/2001.
În mod judicios instanţele au statuat că reclamantul P.D. nu are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3, art. 4 din Legea nr. 10/2001, cu privire la imobilul în litigiu.
Astfel, deşi reclamantul a făcut dovada calităţii sale de moştenitor, certificat de moştenitor nr. 110/2002, al autoarei M.I., totuşi el nu poate beneficia în condiţiile Legii nr. 10/2001, de imobilul în litigiu deoarece autoarea în timpul vieţii a dispus de imobilul în litigiu în sensul că l-a înstrăinat aşa cum rezultă din actul de vânzare autentificat sub nr. 18803 din 18 august 1920, f.117 d.fond.
Ulterior, au avut loc vânzări succesive ale imobilului în litigiu. Imobilul a fost expropriat de la P.E. şi apoi restituit acesteia prin hotărâre judecătorească.
Susţinerea recurentului- reclamant în sensul că, vânzarea imobilului nu este valabilă nu poate fi restituită pentru considerentele învederate mai sus.
Aşadar, faţă de cele reţinute, Înalta Curte, constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul P.D. împotriva deciziei nr. 58 din 30 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 702/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 610/2008. Civil → |
|---|
