ICCJ. Decizia nr. 6281/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6281
Dosar nr. 38311 /1/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă.
Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, secţia civilă, la 26 mai 2004, reclamanta F.M.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Dej, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1487 din 27 aprilie 2004, emisă de aceasta şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 144 mp, curte intravilan, înscris în C.F. nr. 1202 (C.F. vechi 5251, nr. top 931/312/1/1), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilele înscrise în C.F. nr. 5251 Dej au fost expropriate în anul 1974 în baza Deciziei nr. 121 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Dej, fiind preluate de la părinţii săi, F.M. şi F.D.
Prin sentinţa civilă nr. 1518 din 16 iulie 2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, în temeiul art. 20 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, şi art. 20 pct. 5 din HG 498/2003, reţinând că dispoziţia contestată a fost emisă de Primarul Municipiului Dej şi nu de Primăria Municipiului Dej.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, apel ce a fost admis prin Decizia nr. 2375 din 29 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a anulat sentinţa atacată, reţinându-se că, raportat la prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură funcţională în care este inclus şi primarul. S-a fixat termen pentru judecata pe fond a acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 11/A din 17 mai 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă, s-a respins în fond acţiunea reclamantei, reţinându-se că, faţă de situaţia de carte funciară, condiţiile căreia parcela de 86 stj.p. cu nr. top 931/3/1 a fost transcrisă în C.F. 17691 Dej în proprietatea S.N.T.C.R. SA D.T.Cluj, iar cea de 40 stj.p., cu nr. top 931/2, „curte în intravilan" a rămas în vechea C.F. nr. 1202 Dej, în proprietatea Statului Român, această din urmă parcelă nu face obiectul litigiului, nefiind solicitată prin notificare.
Urmare a admiterii recursului reclamantei (prin Decizia civilă nr. 8005 din 11 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat Decizia civilă nr. 11 A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, apreciindu-se că se impune suplimentarea probaţiunii printr-o expertiză tehnică de specialitate, prin care să se identifice terenul revendicat, să se stabilească deţinătorul acestuia şi dacă este liber, deci susceptibil de a fi restituit în natură şi, în funcţie de aceste elemente, să se determine forma măsurilor reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta.
În rejudecarea apelului, dosarul a fost înregistrat sub nr. 11541/1/2005 al Curţii de Apel Cluj.
Aceeaşi reclamantă, F.M. a solicitat (în dosarul nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu SC R. SA şi Prefectura judeţului Cluj restituirea în natură a imobilului situat în Dej, iar în subsidiar despăgubiri pentru acest teren şi pentru construcţiile demolate.
În acest dosar, reclamanta şi-a extins acţiunea şi faţă de Primăria Municipiului Dej, respectiv Primarul Municipiului Dej, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1487/27 aprilie 2004 şi restituirea în natură a suprafeţei de 144 mp, înscrisă în C.F. 1202 Dej, nr. top 931/2 care nu s-a predat la Romtelecom.
Prin încheierea din 18 ianuarie 2006, Tribunalul Cluj a considerat că nu este competent teritorial să judece acţiunea reclamantei faţă de SC R. SA Bucureşti, a disjuns capătul de cerere formulat împotriva acestei pârâte declinând competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 340 din 22 martie 2006 (pronunţată în dosarul nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) s-a admis în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâtului primarul Municipiului Dej, care a fost obligat să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţia demolată situată în Dej, înscrisă anterior demolării în C.F. 1202 Dej şi s-a respins acţiunea faţă de Prefectura judeţului Cluj pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi petitul privind anularea dispoziţiei nr. 1487/2004 pentru autoritate de lucru judecat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta (dosar nr. 2841/33/2006 al Curţii de Apel Cluj), criticând soluţia disjungerii capătului de cerere privind pe pârâta SC R. Bucureşti şi învederând că s-a reţinut greşit autoritatea de lucru judecat, din moment ce Decizia nr. 11/A/2005 a Curţii de Apel Cluj nu este irevocabilă.
Curtea de Apel Cluj, reţinând incidenţa litispendenţei, a dispus prin încheierea din 10 septembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 2841/33/2006, conexarea acestui dosar cu dosarul aceleiaşi instanţe nr. 11541/1/2005.
Prin Decizia nr. 72/A din 10 martie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în rejudecarea apelului reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 1518 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj, anulată prin Decizia civilă nr. 2379 din 29 noiembrie 2004 (rămasă irevocabilă), a respins pe fond acţiunea promovată de aceasta (dosar nr. 5193/2004 al Tribunalului Cluj) în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dej, acţiune având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 1487 din 27 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Dej şi restituirea imobilului teren situat în Dej, în suprafaţă de 144 mp.
Prin aceeaşi hotărâre, în dosarul conexat nr. 2841/33/2006 al Curţii de Apel Cluj, s-a admis în parte apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 340 din 22 martie 2006 (pronunţată în dosar nr. 664/2005 al Tribunalului Cluj) sentinţă ce a fost schimbată în parte, în sensul că s-a înlăturat menţiunea privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului Dej să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţia demolată, situat în Dej.
Totodată, s-a înlăturat din aceeaşi sentinţă dispoziţia privind respingerea acţiunii reclamantei, prin admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat pentru anularea dispoziţiei nr. 1487 din 27 aprilie 2004, emisă de primarul Municipiului Dej şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 144 mp situat în Dej, înscris în C.F. 1202 Dej, top 931/2, operând în privinţa acestor petite respinse, excepţie de litispendenţă (faţă de dosarul nr. 5193/2004 al Tribunalului Cluj, soluţionat anterior).
S-a menţinut dispoziţia privind respingerea acţiunii reclamantei faţă de Prefectura judeţului Cluj, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a formulat o singură notificare înregistrată la B.E.J. S.A. sub nr. 349/7 noiembrie 2001 prin care a solicitat Prefecturii judeţului Cluj despăgubiri în bani pentru imobilul situat în Dej, care a fost demolat, precum şi pentru terenul aferent de 86 mp (în realitate 86 stj.p.), prin această notificare identificându-se ca unitate deţinătoare Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii, căreia i-a fost trimisă notificarea prin adresa nr. 12249 din 23 aprilie 2004 a Primăriei Municipiului Dej.
Considerându-se sesizat cu aceeaşi notificare, Primarul Municipiului Dej, prin dispoziţia nr. 1487 din 27 aprilie 2004 a respins notificarea, cu motivarea că imobilul nu se află în proprietatea Statului Român, pe teren fiind edificat sediul Direcţiei de Poştă şi Telecomunicaţii Cluj.
S-a reţinut că aşa cum rezultă din evidenţele de carte funciară, imobilul a trecut în întregime în proprietatea Statului Român cu titlu de naţionalizare, în baza adresei nr. 8198/1961 a Sfatului Popular Dej şi a Legii nr. 119/1948.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că parcela cu nr. top 931/2 de 144 mp (40 stj.p.) cu destinaţia de curte, înscrisă în CF 1202 Dej în favoarea Statului Român este ocupată efectiv de S.C.T.C. R., aceasta din urmă neglijând să-şi intabuleze dreptul de proprietate.
Ca atare, s-a considerat că S.C.T.C. R., ca unitate deţinătoare este competentă, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să dispună restituirea sau să stabilească măsurile reparatorii în echivalent cuvenite reclamantei.
Împotriva deciziei menţionate, nr. 72/R din 10 martie 2008, a declarat recurs în termen legal reclamanta F.M.D., criticând-o ca nelegală pentru modificarea sentinţei atacate în defavoarea sa în propria cale de atac, de vreme ce, soluţionându-se dosarul conexat s-a înlăturat menţiunea privitoare la obligarea pârâtului Primarul Municipiului Dej de a emite dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcţia demolată situată în Dej.
Recurenta a criticat Decizia recurată şi pentru nerespectarea îndrumărilor date de instanţa supremă prin Decizia de casare, în sensul de a se stabili dacă terenul este liber şi numai în subsidiar să se acorde măsuri reparatorii.
În acest sens, recurenta a arătat că atât din expertiza efectuată în cauză cât şi din Nota Primăriei Dej din 21 februarie 2008, prin care se recunoaşte că terenul este liber şi poate fi restituit cu condiţia ca reclamanta să suporte cheltuielile de dezmembrare.
Analizând criticile formulate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. căruia i se circumscrie motivele invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 8005 din 11 octombrie 2006, reţinând că, potrivit extrasului funciar, foaia de avere nr. 5251 Colectiva Dej, antecesorii reclamantei au fost intabulaţi cu un imobil compus din două corpuri de clădire, curte şi grădină în suprafaţă de 1540 mp, dezmembrat ulterior în mai multe parcele, instanţa supremă a casat Decizia nr. 11/A din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de recurs a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, care să identifice suprafaţa de teren revendicată, să stabilească dacă aceasta este liberă şi cine este deţinătorul, iar în cazul în care terenul nu este liber să se determine forma măsurilor reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta, potrivit legii.
Instanţa de apel, rejudecând apelul reclamantei pe care l-a conexat cu o altă cauză, în raport de care a considerat că operează excepţia de litispendenţă, a încălcat dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speţă, instanţa de apel nu a stabilit clar situaţia de fapt, de la momentul preluării terenului în litigiu şi până în prezent, nerespectând îndrumarea dată prin Decizia de casare în sensul de a se stabili deţinătorul imobilului.
Din considerentele deciziei recurate nu rezultă prin ce act juridic a trecut terenul în litigiu din patrimoniul Statului Român, care l-a preluat prin naţionalizare, în baza Legii nr. 119/1948, la SC R. , despre care se menţionează că ar fi deţinătorul terenului, deşi se arată că aceasta ar fi omis să-şi întabuleze dreptul de proprietate, parcela cu nr. top 931/2 de 144 mp (40 stj.p.) fiind înscrisă în C.F. 1202 Dej în favoarea Statului Român.
Instanţa de apel confundă calitatea de detentor a SC R. cu calitatea de unitate deţinătoare la care fac referire dispoziţiile Legii nr. 10/2001, şi care presupune justificarea de către aceasta din urmă a unui drept asupra imobilului în litigiu.
Deşi prin raportul de expertiză tehnică efectuat în faza apelului, cu ocazia rejudecării după casare (fila 41), expertul tehnic, ing. T.M. concluzionează că terenul în suprafaţă de 144 mp, situat între clădirea R. şi aleea de pe malul pârâului, ar putea fi restituit în natură, curtea de apel nu se pronunţă asupra acestei modalităţi de reparaţie, ce constituie regula conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
De asemenea, hotărârea recurată este nelegală şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei de litispendenţă, urmare a admiterii acesteia, cauza impunându-se a fi judecată pe fond conform dispoziţiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru neconformarea la îndrumările date de instanţa de control judiciar, ca fiind pronunţată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Ca atare, se impune ca instanţa de apel, cu ocazia rejudecării cauzei să stabilească cine are calitate de unitate deţinătoare a imobilului, dacă şi prin ce act juridic dreptul de proprietate a fost strămutat din patrimoniul statului, în patrimoniul SC R., urmând a se verifica ca situaţia juridică de la momentul preluării de la autorii reclamantei şi până în prezent.
Totodată, urmează a se stabili în baza expertizei efectuate ce va fi coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu nota Primăriei Dej, la care se face referire prin motivele de recurs, dacă terenul în litigiu se poate restitui în natură şi în caz contrar, care sunt măsurile reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul şi, în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta F.M.D. împotriva deciziei nr. 72 A din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1518 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Cluj şi împotriva sentinţei civile nr. 340 din 22 martie 2006 a Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6405/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6264/2008. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
