ICCJ. Decizia nr. 6405/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6405
Dosar nr. 38262/2/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 2033 din 20 mai 2005 contestatorul C.T. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4036 din 7 martie 2005 emisă de Primăria municipiului Bucureşti şi restituirea terenului situat în str. C. nr. 3, în suprafaţă de 300 mp.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că terenul solicitat a fost cumpărat de părinţii săi prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 37047 din 18 noiembrie 1935, însă prin dispoziţia atacată în mod nejustificat i s-a respins cererea, deoarece actele depuse atestă faptul că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în discuţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1040 din 28 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la dosarul întocmit la Primăria municipiului Bucureşti nu au fost ataşate dovezi din care să rezulte calitatea de moştenitor a lui C.T. de pe urma lui C.M., că certificatul de moştenitor nr. 316 din 17 februarie 1995 a fost depus ca anexă a contestaţiei cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 70/2001, termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001, OUG nr. 45/2001, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 10/2003 până la data de 1 iulie 2003, prin OUG nr. 10/2002 stipulându-se în mod expres că actele depuse după expirarea acestui termen nu pot fi admise ca probe pentru soluţionarea cauzei, tribunalul reţinând că deşi aceste prevederi au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, acestea nu sunt aplicabile speţei, fiind legiferate după soluţionarea notificării.
Pe de altă parte, s-a reţinut că la dosar ul primăriei nu există nicio dovadă cu privire la identificarea terenului în cauză.
Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că dosarul format ca urmare a notificării adresate a conţinut toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului ce a fost preluat de stat, inclusiv certificatul de moştenitor.
În faza apelului s-au administrat probe cu acte şi expertiză tehnică.
Prin Decizia civilă nr. 313 A din 13 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul şi s-a schimbat sentinţa în sensul că a fost admisă contestaţia, s-a anulat dispoziţia nr. 4036 din 7 martie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti şi s-a dispus restituirea în natură, în deplină proprietate şi posesie, către apelant, a suprafeţei de 181 mp teren, identificată prin raportul de expertiză ca aflându-se actual în municipiul Bucureşti, cu coordonatele P1-H3-H4-P2-P3-H1; a fost obligată intimata să emită dispoziţie prin care să propună contestatorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 116 mp, care nu poate fi restituită în natură.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că tribunalul a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, contestatorul făcând dovada atât a dreptului de proprietate al autorului său, cât şi a calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, depunerea certificatului de moştenitor în faza judecării contestaţiei fiind în acord cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/005, norma având caracter procedural, de imediată aplicabilitate.
S-a mai reţinut că prin expertiza efectuată în apel s-a identificat terenul ce a avut iniţial suprafaţa-reală de 237 mp, din care în prezent 181 mp sunt neafectaţi vreunor reţele edilitare.
Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul general, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezbaterea motivelor de recurs se susţine că instanţa de apel a analizat în mod greşit probatoriul administrat în cauză şi a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 21.1 şi 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de moştenitor, unde este cazul, pot fi depuse în condiţiile legii, concluzionându-se că instanţa de apel trebuia să aibă în vederea înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziţiei şi printre care nu se regăsesc acte doveditoare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma iniţială, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv până la data de 1 iulie 2003.
Acest termen însă nu era unul de decădere, un asemenea regim având doar termenul pentru depunerea notificării.
În acest sens sunt şi modificările aduse acestui articol prin Legea nr. 247/2005, actualmente art. 23, precizându-se expres că actele respective pot fi depuse până la data soluţionării notificării, avându-se în vedere soluţionarea finală a acesteia, deci inclusiv în faza judecătorească.
Ca atare, nu poate fi vorba de nesocotirea prevederilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 sau a Normelor aprobate prin HG nr. 498/2003, cum se susţine prin motivele de recurs, legea în materie fiind modificată şi completată cu dispoziţii mai favorabile notificatorului, iar pe de altă parte trebuie avută în vedere şi împrejurarea că în materia Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparatoriu, prevalează principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii.
În contextul considerentelor expuse, nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia instanţa de apel trebuia să aibă în vedere numai înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziţiei, o asemenea manieră de abordare a problematicii fiind contrară dispoziţiilor legale aplicabile, astfel cum au fost modificate şi spiritului Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter reparator, astfel că se va dispune respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 313 A din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6462/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6281/2008. Civil → |
|---|
