ICCJ. Decizia nr. 657/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 2237 din 19 ianuarie 2004, emisă de Primarul general al municipiului București a fost respinsă notificarea formulată de petenta C.V., prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, sector 6.
Prin sentința nr. 1760 din 21 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul S.S., în calitate de moștenitor testamentar al petentei.
Apelul declarat de contestator a fost admis, prin decizia civilă nr. 93/A din 13 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost schimbată în parte sentința tribunalului în sensul că a fost admisă contestația, a fost desființată dispoziția emisă de primarul general, a fost obligată pârâta să-i restituie contestatorului terenul în suprafață de 103 mp, situat în București, sectorul 6 și să stabilească întinderea dreptului la despăgubiri prin echivalent pentru diferența de 61 mp teren și pentru construcția demolată, urmând ca suma primită de către acesta cu titlu de despăgubiri pentru construcție să fie restituită conform art. 11 alin. (7) din Legea 10/2001, republicată.
Schimbând soluția tribunalului, curtea de apel a reținut că reclamantul este îndreptățit la restituirea suprafeței de teren de 164 mp, din care este însă liber doar terenul în suprafață de 103 mp, care poate fi restituit în natură, pentru diferența de 61 mp și pentru construcția demolată, acesta având dreptul la despăgubiri prin echivalent.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorul S.S. și pârâtul Municipiul București, prin primarul general.
Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., contestatorul a susținut, în esență, că potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafață de 131 mp.
Recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză (filele 44-46 din dosarul tribunalului, întreaga suprafață de teren, de 164 mp este ocupată de parcare pentru locatarii blocului, carosabil și trotuar, situație în care nu poate fi restituit în natură.
în consecință, recursul declarat de contestator urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Pârâtul și-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că valoarea echivalentă a imobilului ce nu poate fi restituit în natură urmează a fi stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16, capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Acest recurs este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 16 din capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, competența stabilirii cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așa fiind, a fost admis recursul declarat de pârât, a fost casată în parte decizia atacată, în sensul că, a fost constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii, prin echivalent, ce au fost acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 164 mp și pentru construcția demolată, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei curții de apel
| ← ICCJ. Decizia nr. 723/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 683/2008. Civil → |
|---|
