ICCJ. Decizia nr. 670/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 20 iunie 2002, ulterior, precizată și completată, H.J.M., prin procurator H.M., a chemat în judecată Consiliul local al comunei Nocrich, prin primar, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a "deciziunii" nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al comunei Nocrich, vizând trecerea în proprietatea statului a imobilului grădină, înscris în C.F. 1563, nr. top 109.
Reclamantul a solicitat totodată instanței să constate nulitatea următoarelor acte:
- încheierea notarială nr. 14/1949, prin care s-a trecut imobilul în proprietatea statului;
- încheierea de carte funciară nr. 1494 din 22 octombrie 1997, prin care din proprietatea Statului Român imobilul a fost trecut în proprietatea C.A.P. Nocrich, precum și a mențiunilor de la pct. 2-4 din C.F. 1563 Nocrich, referitoare la terenul cu nr. top 109, în suprafață de 1.440 mp;
- titlul de proprietate nr. 970/1997, care a stat la baza transcrierii dreptului de proprietate al C.A.P. Nocrich, asupra imobilului în litigiu.
Ultimul capăt de cerere vizează revenirea la situația anterioară de carte funciară, în sensul că proprietară a imobilului este mama reclamantului, M.R.
La 18 martie 2003, S.O.K., a formulat în cauză cerere de intervenție principală, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, motivat de formularea greșită a acestuia sub aspectul indicării persoanelor care ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Intervenientul a învederat instanței că este proprietarul terenului în litigiu, pe care l-a cumpărat de la fostul proprietar tabular căruia terenul i-a fost retrocedat, urmare derulării procedurilor instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată.
Investită cu soluționarea litigiului Judecătoria Agnita, prin sentința civilă nr. 161 din 10 aprilie 2003 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând că, în raport de modalitatea în care terenul a fost trecut în proprietatea statului, suntem în prezența unei preluări abuzive, nemișcătorului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
La rândul său Tribunalul Sibiu, secția civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze cererile din acțiunea introductivă, prin sentința nr. 53 din 21 ianuarie 2004, declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Agnita.
Prin aceeași hotărâre, s-a disjuns precizarea de acțiune formulată de reclamant la 17 decembrie 2003 și s-a dispus înregistrarea ei separată.
Tot astfel, luându-se act de ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței superioare, în vederea soluționării acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin sentința nr. 7 din 4 februarie 2004, a stabilit în favoarea Tribunalului Sibiu, competența soluționării capetelor 1 și 2 ale acțiunii introductive formulată de reclamantul H.J.M., reținând că în condițiile în care titlul atacat, urmare căruia Statul a preluat imobilul și s-a întabulat în cartea funciară, este emis ca efect al exproprierii, în mod greșit Tribunalul s-a dezinvestit, pe considerentul că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 2 lit. f) C. proc. civ.
Urmare regulatorului de competență, Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 288 din 21 aprilie 2004, a admis acțiunea, cu privire la capetele de cerere nr. 1 și 2 și în consecință, a constatat nulitatea deciziunii nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al comunei Nocrich, privind trecerea în proprietatea statului a imobilului înscris în C.F. nr. 761 Nocrich, nr. top 109.
Totodată, a dispus anularea încheierii C.F. nr. 1494/1997, și a înscrierilor de la foaia B pg. 1, 2 și 3, efectuate în C.F. 1563.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că actele de deposedare invocate, sunt afectate de nulitate, raportat la prevederile constituționale ce apără dreptul de proprietate și la dispozițiile art. 480 C. civ., sub acest aspect "cererea de anulare a exproprierii" fiind fondată.
Apelul intervenientului în interes propriu, S.O.K., a fost admis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, care, prin decizia nr. 409/A din 25 martie 2005, a anulat sentința atacată și a fixat termen în vederea soluționării cauzei, reținând că pe calea regulatorului de competență a fost stabilită, în favoarea tribunalului, competența de soluționare a cererii introductive, în întregime, situație în care acesta trebuia să judece toate capetele de cerere, cu excepția celor formulate cu ocazia precizării acțiunii de la 17 decembrie 2003, cu fixarea cadrului procesual dat de participanții la proces, până la completarea de acțiune, disjunsă.
Aceeași instanță, prin decizia nr. 111/A din 5 aprilie 2006, a admis acțiunea introductivă formulată de reclamantul H.J.M., prin mandatar H.M. și în consecință, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 362 din 19 iunie 1946, emisă de Comitetul local de expropriere și împroprietărire Nocrich și a anulat încheierea de întabulare nr. 14/1949 din C.F. 761 Nocrich, top 109, dispunând restabilirea situației anterioare de carte funciară.
A anulat încheierea de întabulare nr. 1494/1997 din C.F. nr. 1563 Nocrich și a dispus revenirea dreptului de proprietate la M.R., în C.F. 761 Nocrich.
A disjuns capătul de cerere din punctul 3 al acțiunii introductive, privitoare la anularea mențiunilor de sub B 2-4, înscrise în C.F. 1563 Nocrich și le-a trimis spre competentă soluționare, Judecătoriei Agnita.
A redispus disjungerea precizării de acțiune depusă de reclamant la 17 decembrie 2003 și a menținut competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Agnita, reținând ca valabilă investirea dată acestei instanțe prin decizia nr. 53/2004 a Tribunalului Sibiu, anulată prin decizia Curții de Apel Alba-Iulia nr. 409/A/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciare a reținut în esență că decizia nr. 362 din 19 iunie 1946 dată de Comitetul local de expropriere, este contrară dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, care enumera limitativ categoriile de terenuri agricole ce puteau fi preluate.
Cum, se mai arată, fosta proprietară a imobilului M.R., nu se încadra în nici una din situațiile enumerate de acest act normativ ca temei al preluării, concluzia care se impune este constatarea nulității actului prin care s-a operat această preluare și corelativ, a încheierii prin care Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate, consecința firească fiind anularea încheierilor de C.F. succesive și "întoarcerea înscrierii" în C.F. 761 Nocrich, pe numele proprietarei inițiale.
Cât privește cererile formulate de reclamant la petitul 4 din acțiunea introductivă și în precizarea de acțiune, s-a constatat competența de soluționare a Judecătoriei Agnita și "s-a adoptat fosta dispoziție de disjungere" și judecare de către această instanță.
în cauză, a declarat recurs în termen legal intervenientul S.O.K. care invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., critică decizia dată în apel după cum urmează:
- hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței stabilite pentru soluționarea cauzei. Astfel, se arată, prin regulatorul de competentă, s-a stabilit competența de soluționare în favoarea tribunalului, doar pentru capetele 1 și 2 din cererea introductivă, urmând ca restul cererilor și precizarea de acțiune să fie soluționate de către Judecătoria Agnita.
în rejudecare, instanța de apel face aceeași greșeală, soluționând și capătul 3 de cerere din acțiunea introductivă în legătură cu care se stabilise competența judecătoriei, ca instanță de fond.
- soluționând și acest capăt de cerere, strâns legat de cererea de intervenție, fără a-l pune în discuția părților, instanța de apel l-a lipsit practic pe intervenient de o cale de atac, în ceea ce privește acest petit;
- instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii de intervenție, încălcând dispozițiile art. 52 C. proc. civ.;
- în apel, i s-a schimbat calitatea procesuală din intervenient în pârât, deși în cererea introductivă el nu avea această calitate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.;
- acțiunea a fost greșit admisă întrucât nu a fost legal timbrată.
Recursul se privește ca fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului, prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror acte normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren, trecută în proprietatea statului până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 din lege.
Textul invocat circumscrie deci, termenelor și procedurilor prevăzute în acest act normativ cu caracter speciale, toate cererile vizând restituirea unor terenuri care formează domeniul de aplicare al legii.
Or, în speță, pe calea dreptului comun se solicită constatarea nulității unor acte emise în baza Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, ce vizează preluarea suprafeței de 1440 mp, teren arabil, situat în intravilanul comunei Nocrich, județul Sibiu, evidențiat la data introducerii acțiunii în patrimoniul C.A.P. Nocrich.
Este adevărat că terenul, având categoria de folosință "grădină în intravilan" a aparținut mamei reclamantului M.R., care a fost și proprietara tabulară până la exproprierea operată în anul 1946, în baza reformei agrare, și care l-a folosit până la decesul său, în anul 1996.
începând însă cu anul 1997, terenul, care avea nr. top 109, s-a comasat cu imobilele vecine, rezultând un nou corp funciar, nr. top 110/2, notat în cartea funciară, ca proprietate a C.A.P. Nocrich.
Din actele cauzei rezultă că, în legătură cu întreaga suprafață de teren ce aparține acestui corp funciar s-au formulat cereri în temeiul Legii nr. 18/1991, iar urmare derulării procedurilor administrative instituite prin dispozițiile acestui act normativ, s-a emis titlul de proprietate nr. 940/4371997 în favoarea H.S.K., pentru suprafața de 2400 mp, care la rândul ei, prin act autentic de donație, l-a transmis intervenientului S.O.K.
Cât privește partea din terenul comasat care a aparținut autoarei M.R., mama reclamantului, și această suprafață a făcut obiectul cererii de restituire, formulată de acesta din urmă în baza legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 94 din 3 mai 2001 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind validată propunerea Comisiei locale Nocrich privind atribuirea către H.I. a suprafeței de 1440 mp teren arabil (f. 19-20, dos. 6779/2004 al Curții de Apel Alba-Iulia).
Ca atare, în acord cu dispozițiile art. 111 teza 2 C. proc. civ., acțiunea în constatare, nu putea fi primită decât dacă reclamantul nu ar fi putut cere realizarea dreptului, adică dacă nu ar fi avut la dispoziție o altă cale de constatare a ceea ce a reclamant în justiție.
Or, așa cum s-a arătat, reclamantul și-a valorificat dreptul conferit prin legea specială de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1440 mp ce a aparținut autoarei sale M.R.
Nu va fi primită critica referitoare la netimbrarea acțiunii, în condițiile în care cu chitanța depusă la dosarul de fond și matca atașată se face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar.
Cât privește calitatea de pârât a recurentului, aceasta urmează a fi avută în vedere doar la soluționarea de către Judecătoria Agnita a petitelor disjunse, instanța de apel reținând corect că ea derivă din precizarea de acțiune formulată de reclamant la 17 decembrie 2003, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu S.O.K. și respectiv Prefectura județului Sibiu.
Așa fiind, recursul a fost admis în limitele celor ce preced.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 663/2008. Civil → |
|---|
