ICCJ. Decizia nr. 719/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3319 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Timiș a admis contestația formulată de reclamanta V.C.I. împotriva dispoziției nr. 1647/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara în soluționarea notificării nr. 338/2002 (dispoziție de respingere a notificării cu privire la imobilul înscris în C.F. nr. 779 Timișoara, nr. top 1110/1 și 1110/2, constatând în teren în suprafață de 933 mp situat în str. C. nr. 11), a anulat dispoziția și a dispus obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții motivate pentru propunerea măsurilor cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de către Primarul municipiului Timișoara, potrivit deciziei nr. 258 din 10 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Pentru a adopta această soluție, instanțele anterioare au reținut următoarele:
Prin dispoziția contestată, notificarea a fost respinsă cu motivarea că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită.
Din conținutul C.F., rezultă că la data preluării prin expropriere (Decretul nr. 220/1962) imobilul se afla în proprietatea numitului V.E.C. iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta este succesoarea legală a proprietarului tabular V.E.C., identitatea de persoană a autorului, al cărui nume este consemnat în certificatul de moștenitor nr. 111/2005 ca fiind V.V.E.C.G. rezultând din analiza... a contractului de vânzare-cumpărare prin care a dobândit imobilul, a actelor de stare civilă, a altor înscrisuri referitoare la adresa de domiciliu, menționată atât în anexa la Decretul de expropriere, cât și în certificatul de deces.
împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timișoara, criticând-o ca fiind nelegală în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a formulat următoarele critici:
în mod greșit a reținut instanța calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Din analiza certificatului de moștenitor nr. 952/1992 emis de notariatul de Stat Oradea rezultă că reclamanta are calitatea de moștenitoare după numitul V.V.E.E.G., în timp ce în C.F. nr. 779 Timișoara apare ca proprietar tabular V.E.C. în certificatul de naștere al notificatoarei, numele tatălui apare V.V.E.C.
Acțiunea prin care reclamanta a solicitat să se constate că V.E.C., așa cum apare în C.F. nr. 779 Timișoara și numitul V.V.E.E.G. sunt una și aceeași persoană i-a fost respinsă, situație în care sarcina pârâtei revenind persoanei care se pretinde a fi îndreptățită, în mod corect a fost respinsă notificarea prin dispoziția atacată.
Recursul este nefondat.
Cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., indicat prin cererea de recurs, este aplicabil "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
în speță, se sugerează că actul juridic greșit interpretat este înscrisul de carte funciară (C.F. nr. 779 Timișoara) în care apare ca proprietar tabular V.E.C. și nu V.V.E.C.A.M. care este tatăl reclamantei V.C.I., conform certificatului de moștenitor și actelor de stare civilă anexate notificării și depuse la dosar în faza judiciară a procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Contrar afirmației recurentului, instanțele anterioare au apreciat în mod corect că înscrisurile menționate confirmă faptul că fostul proprietar al imobilului în litigiu este antecesorul intimatei-reclamante.
Omisiunea consemnării în cartea funciară a tuturor prenumelor purtate de proprietar, este irelevantă în contextul înscrisurilor oficiale administrate, nefiind de natură să justifice soluția preconizată de recurent.
Este necontestat că imobilul a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1962.
în anexa Decretului de expropriere nr. 220/1962, poziția 60, adresa de domiciliu a proprietarului V.E.C. este trecută în Oradea, care constituie conform certificatelor de moștenitor depuse la dosar și adresa ultimului domiciliu al tatălui reclamantei precum și a bunicilor paterni ai acesteia, V.F. și C.
în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3215 din 24 august 1948 se consemnează dreptul de uzufruct viager instituit de cumpărătorul V.E.C. în favoarea părinților săi, V.F. și C., dreptul de uzufruct viager compus imobilului în litigiu fiind înscris și în cartea funciară (partea a III-a - sarcini).
Or, este probat cu certitudine (acte de stare civilă) că V.F. și C. sunt părinții defunctului V.V.E.C.A., respectiv al tatălui reclamantei, care, pe cale de consecință este aceeași persoană cu proprietarul tabular V.E.C.
Din această perspectivă, respingerea acțiunii prin care reclamanta a solicitat să se constate identitatea de persoană în ceea ce-l privește pe tatăl său și proprietarul tabular nu are efectele juridice preconizate de recurent, în condițiile în care, din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1230/2006 a Judecătoriei Oradea, rezultă că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 111 C. proc. civ., instanța necercetând fondul cauzei.
în aceste condiții, este indiscutabil că reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul tabular al imobilului pentru care a depus notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 731/2008. Civil → |
|---|
