ICCJ. Decizia nr. 6944/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6944
Dosar nr. 847/32/200.
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 4367 din 25 aprilie 2003 I.D., prin mandatar M.D.E. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 812 din 26 martie 2003 emisă de Primarul municipiului Bacău, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1589 mp situat în Bacău, şi menţinerea dispoziţiei în ce priveşte despăgubirea pentru construcţia demolată.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că refuzul restituirii în natură a terenului este nejustificat deoarece acesta este liber.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 11 iunie 2003 s-a respins ca nefondată contestaţia formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Bacău, reţinându-se că nu s-a făcut dovada susţinerilor contestatoarei care nu a administrat probe în acest sens.
Contestatoarea a declarat apel împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia civilă nr. 1210 din 15 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău s-a admis apelul şi anulat sentinţa, motivat de faptul că judecata la fond s-a purtat în mod nelegal cu Primăria municipiului Bacău, care nu are capacitate procesuală şi nu cu Primarul municipiului Bacău care a şi emis dispoziţia contestată.
Pe fondul cauzei, contestaţia a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că terenul în litigiu aparţine domeniului public al municipiului Bacău, fiind situat în centrul oraşului în imediata apropiere a catedralei aflată în construcţie.
Contestatoarea a declarat recurs împotriva acestei decizii, iar prin Decizia nr. 6133 din 8 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul, s-a casat Decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinându-se că instanţele nu au avut rol activ impunându-se suplimentarea probatoriului pentru clarificarea situaţiei juridice a imobilului.
În rejudecare, Curtea de Apel Bacău pronunţă Decizia civilă nr. 106 din 13 septembrie 2006 prin care respinge ca nefondat apelul, reţinându-se că terenul în litigiu este inclus în cel aflat la pct. „Catedrală", trecut în domeniul public anterior solicitării restituirii lui.
Şi împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs, iar prin Decizia nr. 1916 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul, s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Instanţa supremă a reţinut că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, în sensul că instanţa de apel nu a lămurit dacă hotărârea Consiliului local nr. 42/2000, de care se face vorbire în Decizia atacată a fost sau nu confirmată printr-o Hotărâre de Guvern, deoarece includerea terenului în litigiu în cel de la pct. „Catedrală" nu înseamnă că face parte din domeniul public şi dacă pe suprafaţa de1589 mp există sau nu vreo construcţie de natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, sau dacă terenul respectiv face parte din imobilele deţinute de entităţile teritoriale prevăzute de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Rejudecând apelul, în cel de al treilea ciclu procesual, Curtea de Apel Bacău a pronunţat Decizia civilă nr. 60 din 26 martie 2008 prin care a admis apelul declarat de contestatoare şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 310/2003 a Tribunalului Bacău în sensul că a admis contestaţia şi a anulat art. 1 şi art. 2 şi în parte art. 3 din dispoziţia nr. 812/2003 emisă de Primarul municipiului Bacău.
S-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1589 mp teren situat în Bacău, identificat conform anexei la suplimentul de expertiză ing. C.P.
A fost menţinută dispoziţia cu privire la acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă demolată.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că, în urma analizei întregului probatoriu administrat în cauză, ţinând seama şi de îndrumările cuprinse în Decizia de casare, a rezultat că terenul în litigiu este liber complet, neocupat de construcţii, toate construcţiile vechi din zonă fiind demolate şi nu deserveşte construcţia catedralei, cum susţine primăria, astfel încât „utilitatea publică", respectiv necesitatea acesteia, nu este dovedită în nici un mod.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâtul, care a invocat drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu pct. 10.1 din HG nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind domeniu public cum se arată prin Hotărârea Consiliului local nr. 42/2000 şi că instanţa de apel a respins obiecţiunile formulate la raportul de expertiză fără a le analiza.
Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
În raport de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel, în rejudecare, a ţinut seama de statuările cuprinse în Decizia de casare, atât în ce priveşte problemele de drept dezlegate cât şi asupra necesităţii administrării unor probatorii.
Astfel, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru lămurirea aspectelor de care se face vorbire în Decizia de casare.
Coroborând toate probele administrate în cauză sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut în mod judicios, că terenul în litigiu este complet liber, neocupat de construcţii de natura celor prevăzute de Legea nr. 213/1998, astfel că acesta poate fi restituit în natură.
Tot în sensul statuărilor din Decizia de casare, instanţa de apel a verificat şi a constatat că Hotărârea Consiliului Local nr. 42/2000 prin care s-ar fi trecut în domeniul public terenul în suprafaţă totală de 39.300 mp din pct. „Catedrală", nu a fost confirmată printr-o Hotărâre de Guvern care să statueze în acest sens.
La situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care ... „în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate..., restituirea în natură se dispune pentru terenul liber...", nefiind vorba de o încălcare a acestora, cum se susţine prin motivele de recurs.
Faţă de considerentele expuse, recursul declarat în cauză este nefondat, astfel că se va dispune respingerea lui, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmează a se dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 60 din 26 martie2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Obligă recurentul pârât Municipiul Bacău, prin Primar, la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către reclamanta I.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6913/2008. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 6859/2008. Civil → |
|---|
