ICCJ. Decizia nr. 7069/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7069
Dosar nr. 2/116/1007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.M., autoarea reclamantului C.V., a notificat în data de 25 iulie 2001 Primăria Municipiului Călăraşi solicitând restituirea, prin echivalent bănesc, a terenului în suprafaţă de 3500 mp situat în comuna Modelu, jud.Călăraşi, imobil expropriat.
În baza notificării nr. 568 din 25 iulie 2001 depusă la Biroul executorilor judecătoreşti M. şi Ş., Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a întocmit dosarul nr. 498.
Prin dispoziţia nr. 7622 din 14 noiembrie 2006 Primarul Municipiului Călăraşi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru terenul situat în comuna Modelu, jud.Călăraşi, iar în preambulul dispoziţiei se face referire la suprafaţa de 150 mp teren.
La data de 19 decembrie 2006 reclamantul C.V. a contestat în instanţă dispoziţia Primarului municipiului Călăraşi nr. 7622 din 14 noiembrie 2006, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 3000 mp şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie în acest sens.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în mod greşit s-a reţinut că suprafaţa de teren este de 150 mp în loc de 3000 mp aşa cum se menţionase în notificare, precizând că terenul este liber de sarcini.
La termenul de judecată din data de 28 februarie 2007 reclamantul a precizat cererea introductivă, în sensul că, solicită despăgubiri sau alt teren în compensare, pentru imobilul, în suprafaţă de 3500 mp, care a aparţinut autorilor săi C.F. şi C.M.; în registrul agricol al comunei Modelu înregistrarea terenului s-a efectuat pe numele bunicului T.C.F.
Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 680 din 28 martie 2007, a admis în parte acţiunea principală; a respins capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt teren; a anulat în parte dispoziţia contestată numai cu privire la suprafaţa de teren pentru care s-au acordat despăgubiri; a constatat că reclamantul C.V. este îndreptăţit la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor pentru o suprafaţă de 3000 mp situată în comuna Modelu, jud. Călăraşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a constatat că reclamantul a făcut dovada că este persoană îndreptăţită (acte de stare civilă, certificat de moştenitor).
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate, instanţa a reţinut că deşi anexa Decretului de expropriere nr. 364 din 30 decembrie 1978 face dovada că numitului T.F. i-a fost expropriată suprafaţa de 150 mp şi că pe această suprafaţă de teren s-a aflat şi o construcţie, din fişa registrului agricol rezultă că autorul reclamantului figura în anul 1970 cu o suprafaţă de 3500 mp, pe care s-a aflat o casă de locuit.
Instanţa a apreciat că fişa registrului agricol îndeplineşte condiţia de act doveditor al dreptului de proprietate, astfel cum este definit de art. 23 din H,.G. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Tribunalul a reţinut că obiectivul pentru care s-a făcut exproprierea a fost realizat, având în vedere că în prezent întreaga suprafaţă este ocupată de blocuri, astfel încât restituirea în natura nu mai este posibilă.
Având în vedere că pârâtul a Învederat că nu există posibilitatea acordării unui teren în compensare pe alt amplasament a fost respins acest capăt de cerere.
Cum obiectul cererii introductive a vizat doar suprafaţa de 3000 mp teren, prima instanţă a acordat măsuri reparatorii doar pentru această suprafaţă de teren.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, solicitând modificarea acesteia, în sensul de a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu un alt teren, pe alt amplasament şi emiterea unei noi dispoziţii în acest sens.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 238 A din 7 aprilie 2008 a admis apelul reclamantului; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că, a obligat pârâţii să emită reclamantului dispoziţie de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 150 mp, cu un alt teren echivalent, situat pe un alt amplasament; a menţinut celelalte dispoziţii de anulare, în parte, a dispoziţiei nr. 7622/2006 emisă de pârâţi şi a admis în parte acţiunea.
Reanalizând cererea reclamantului în raport cu adresa Primăriei Municipiului Călăraşi, potrivit căreia există terenuri disponibile care pot fi acordate în compensare ca măsuri reparatorii, cu teren echivalent pe alt amplasament, Curtea a constatat că pot fi aplicate prevederile art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la dovada dreptului de proprietate instanţa de apel a reţinut că aceasta s-a făcut doar pentru suprafaţa de teren de 150 mp, care figurează în anexa decretului de expropriere, pe numele autorului T.F., restul de teren fiind preluat de la alţi proprietari menţionaţi în anexă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul criticând soluţia pe aspecte de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs acesta a arătat că deşi a depus acte în dovedire cu privire la întinderea dreptului pe care îl pretinde, instanţa i-a acordat măsuri reparatorii doar pentru suprafaţa de 150 mp teren şi nu pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută în proprietate de autorii săi.
Primarul Municipiului Călăraşi a formulat întâmpinare, la care ulterior a renunţat, precizând (adresa de la fila 32) că în evidenţa Registrului agricol al comunei Modelu, judeţul Călăraşi, antecesoarea reclamantului T.C.M. figurează cu suprafaţa de 3500 mp teren. Totodată pârâtul precizează că din documentele prezentate de mai mulţi notificatori a reieşit că era o practică a autorităţilor comuniste ca în documentele privind exproprierea să fie trecute suprafeţe de 150 sau 250 de metri, restul fiind trecut ulterior ca fiind proprietatea CAP-ului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs se constată că acestea se încadrează în critica de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Instanţele au apreciat corect că reclamantul este persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 şi au stabilit că scopul exproprierii s-a realizat integral, nefiind posibilă restituirea în natură a terenului solicitat.
Astfel reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii potrivit cu dispoz. art. 11 alin. (8) (text cu caracter de normă specială aplicabil preluării abuzive a imobilului prin expropriere), raportat la dispoz. art. 1 alin. (2), din Legea nr. 10/2001, republicată.
În ceea ce priveşte întinderea dreptului de proprietate, critica exprimată prin motivul de recurs este fondată, întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii, prin restrângerea incidenţei textului legal aplicabil în speţă.
Potrivit art. 24 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, republicată "în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive." iar potrivit art (2) "în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrarea, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar."
Prin notificarea (fila 49 dosar prima instanţă) formulată în data de 25 iulie 2001 suprafaţa de teren solicitată este de 3500 mp.
Din fişa registrului agricol al comunei Modelu, vol. I, fila 2 (depusă în copie la fila 54 dosar tribunal) rezultă că suprafaţa totală de teren aparţinând gospodăriei soţilor T.F.M. şi T.C.F. este de 35 ari, respectiv 3500 mp.
O condiţie esenţială pentru aplicarea dispoziţiilor legii de reparaţie este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat, legea instituind o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, individualizată în actul de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă.
Dacă în privinţa titularului dreptului de proprietate nu s-au născut controverse, în privinţa întinderii suprafeţei de teren deţinute de acesta instanţele au interpretat diferit dispoziţiile legale aplicabile în speţă.
Din cuprinsul anexei la decretul nr. 364 din 30 decembrie 1978 (fila 47) rezultă că imobilul supus exproprierii a fost preluat de la autorul reclamantului, dar care figurează doar cu suprafaţa de 150 mp teren.
Dovezi contrare acestui aspect, înscrisurile exhibate de reclamant, generează însă o prezumţie relativă de proprietate cu privire la întreaga suprafaţă de 3500 mp teren şi nu doar cu privire la cei 150 mp, cum greşit a reţinut instanţa de apel.
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, act normativ în favoarea foştilor proprietari abuziv deposedaţi de bunuri, interpretarea textelor legale nu poate conduce la a impune acestora o sarcină a probei mai dificil de realizat decât în dreptul comun.
Or, pârâtul prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a arătat că există posibilitatea acordării de teren pe un alt amplasament în compensare pentru suprafaţa totală de 3500 mp, recunoscând astfel pretenţiile reclamantului.
Având în vedere poziţia procesuală adoptată de pârât şi în raport de consideraţiile ce preced, se constată că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prevăzute de legea specială pentru suprafaţa de 3500 mp teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei nr. 238A din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează Decizia atacată.
Admite apelul formulat de reclamantul C.V. împotriva sentinţei civile nr. 680 din 28 martie 2007 a Tribunalului Călăraşi, pe care o schimbă în parte, în sensul că suprafaţa pentru care reclamantul C.V. beneficiază de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, este de 3500 mp şi nu de 3000 mp.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6983/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7084/2008. Civil → |
|---|
