ICCJ. Decizia nr. 7431/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7431
Dosar nr. 420/42/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă constată:
Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2005 reclamanţii B.M.N. şi B.S.S. au solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de 120 mp teren şi a unei construcţii situate în municipiul Moreni, judeţul Dâmboviţa şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 640 mp şi 3 construcţii situate în aceeaşi localitate invocând incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 17 februarie 2006, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a respins cererea, reţinând că, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenţei unui refuz privind soluţionarea notificării de către entitatea deţinătoare a imobilelor, reclamanţii nu au deschisă calea unei acţiuni în justiţie pentru valorificarea pretenţiilor.
Prin Decizia civilă nr 286 din 11 octombrie 2006, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de reclamanţi şi a schimbat sentinţa în sensul că a constatat dreptul reclamanţilor de a beneficia de despăgubiri în echivalent bănesc pentru suprafaţa de 640 mp şi construcţiile edificate pe acesta, imobile situate în oraşul Moreni, , judeţul Dâmboviţa. Prin aceeaşi decizie au fost respinse cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefectura judeţului Dâmboviţa.
Prin cererea înregistrată la 15 iunie 2006 reclamantul B.N. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 248 din 17 februarie 2006 a Tribunalului Dâmboviţa, în sensul de a se constata că instanţa a fost investită cu cerere de acordare de măsuri reparatorii şi pentru o suprafaţă de 500 mp teren intravilan situat în str. A.I.
Prin încheierea din 15 decembrie 2006, Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, a respins cererea, reţinând că din verificarea lucrărilor dosarului nu rezultă că în cuprinsul sentinţei s-ar fi strecurat vreo eroare în sensul celei arătate de reclamant.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel reclamanţii B.N. şi B.S., susţinând că omisiunea de a se indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a suprafeţei de 500 mp teren atrag nelegalitatea sentinţei pronunţată de tribunal şi, pe cale de consecinţă, se impunea îndreptarea acestei erori.
Prin Decizia civilă nr. 143 din 22 martie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca fiind lipsit de interes apelul declarat de reclamanta B.S. şi, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N.
În motivarea deciziei s-a reţinut că potrivit art. 281 C. proc. civ., pe această cale se îndreaptă erori materiale strecurate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti şi nu omisiuni ale cererilor de chemare în judecată, astfel cum eronat invocă reclamantul, cu menţiunea că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, judecătorii fiind ţinuţi să hotărască numai cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.
Totodată, instanţa a reţinut că, atâta timp cât reclamanta B.S. nu a căzut în pretenţii, ea nefiind titularul cererii de îndreptare eroare materială, aceasta nu are deschis exerciţiul căii de atac a apelului, nejustificând un interes în acest sens.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.N. şi B.S. susţinând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanţii susţin că greşeala strecurată în cererea dedusă judecăţii, în sensul omisiunii formulării unor pretenţii şi cu privire la suprafaţa de 500 mp teren, este imputabilă avocatului care a redactat cererea şi apreciază că această greşeală poate fi îndreptată în procedura prevăzută de dispoziţiile legale mai sus arătate.
Analizând criticile formulate de reclamanţi, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. pot fi îndreptate, din oficiu sau la cerere, erorile ori omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul şi orice alte erori materiale din hotărâre sau încheieri, adică acele greşeli săvârşite de judecători din neatenţie şi care nu presupun o modificare a soluţiei dată de judecător, respectiv, acele greşeli care nu pun în discuţie întinderea pretenţiilor deja admise, în sensul majorării sau micşorării lor.
Din cuprinsul dispoziţiei legale menţionate rezultă cu evidenţă că pe această cale nu se îndreaptă erori materiale strecurate în cuprinsul cererilor de chemare în judecată sau al altor acte procedurale îndeplinite de către părţile litigante, erori care nu sunt imputabile judecătorului ci părţilor ori avocaţilor acestora.
Or, prin cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză se solicită a se modifica însuşi obiectul cererii care a fost dedusă judecăţii, după ce judecata a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, sub motiv că avocatul a omis, din eroare, să formuleze prin cererea de chemare în judecată pretenţii şi cu privire la un alt bun imobil, altul decât cele care au făcut obiectul analizei instanţelor judecătoreşti.
O asemenea solicitare prin care se urmăreşte în realitate, o modificare a pretenţiilor deja admise printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu constituie o eroare materială şi nu se circumscrie sferei greşelilor la care se referă dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., sens în care, în mod just, instanţele de fond au reţinut că nu poate fi primită.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.N.N. şi B.S.S. împotriva deciziei nr. 143 din 22 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7475/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7439/2008. Civil → |
|---|
