ICCJ. Decizia nr. 7439/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7439
Dosar nr. 5612/30/200.
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2008
asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 6700 din 21 iunie 2007, Judecătoria Timişoara a admis cererea principală de chemare în judecată formulată de reclamanta P.M., a constat că imobilului înscris în C.F. nr. 906 Giroc, sub nr. top. 719-720 reclamanta i-a adus îmbunătăţiri şi extinderi în valoare de 100.871,4 lei şi a dispus sistarea stării de coproprietate existentă, în sensul că a atribuit imobilul reclamantei pe care a obligat-o să plătească pârâtului N.E. suma de 136.591,2 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale de coproprietate.
Prin aceiaşi sentinţă a fost respinsă cererea reconvenţională dedusă judecăţii de pârât şi acesta a fost obligat să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 5872 lei.
Prin Decizia civilă nr. 956/A din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de pârât.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul N.E., invocând incidenţa art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ.
Prin cererea formulată la 21 mai 2008, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149, art. 155 1, art. 109, art. 2813, art. 294-298, art. 316 C. proc. civ. şi ale OUG nr. 154 din 19 decembrie 2007, apreciind că aceste dispoziţii contravin celor prevăzute de art. 115/6, art. 124/ 1-3, art. 16/1/2, art. 21/1-3, art. 30/2, art. 31/1-2, art. 52/3, art. 53/1 şi art. 148/2/4 din Constituţia României.
Prin încheierea de şedinţă din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia invocată de pârât ca inadmisibilă, reţinând că în raport de motivele de recurs, natura şi obiectul pricinii, hotărârile atacate şi data pronunţării lor nu există o legătură necesară şi rezonabilă între normele constituţionale invocate, respectiv, dispoziţiile legale mai sus arătate şi normele legale aplicabile litigiului de faţă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, susţinând că, în mod nelegal, instanţa a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate pe care a invocat-o ar fi inadmisibilă, cu menţiunea că o reiterează pentru aceleaşi considerente arătate şi în faţa instanţei de recurs.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47 din 18 mai 1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, când excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În speţă, nici prin cererea formulată în faţa instanţei investită cu soluţionarea pricinii şi nici prin recursul dedus judecăţii, pârâtul nu a arătat care este legătură dintre dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate o invocă şi soluţionarea cauzei în recurs, cerinţă impusă de alin. (1) al art. 29 din actul normativ menţionat, sub sancţiunea prevăzută de alin. (6).
Dimpotrivă, pârâtul se rezumă să expună conţinutul dispoziţiilor legale menţionate şi afirmă, fără a argumenta, că prin aceste dispoziţii şi soluţia recurată s-ar institui „o denegare şi dezicere de legea de organizare şi de propriul statut" al magistraţilor, că „se acceptă manipularea altei puteri în stat şi chiar subordonarea ei prin dispoziţiile OUG nr. 154/2007" şi, respectiv, că se încalcă principiul „separaţiei şi echilibrului puterilor legislativă, executivă şi judecătorească, în cadrul democraţiei constituţionale".
Aşa fiind, atâta timp cât dispoziţiile legale a căror neconstituţionale se solicita a fi analizată nu aveau legătură cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii în faţa curţii de apel, excepţia de neconstitutionalitate invocată de pârât, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, era inadmisibilă, caz în care, în mod legal, prin încheierea recurată a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N.E. împotriva încheierii pronunţată la data de 21 mai 2008 de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 5612/30/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7431/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7427/2008. Civil → |
|---|
