ICCJ. Decizia nr. 7475/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞIJUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7475
Dosar nr. 12991/325/200.
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2141 din 19 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 12991/2006 Tribunalul Timiş a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de reclamanta L.E., împotriva pârâtului Consiliului local TimişoaraSC A.T.SA, SC T.A. SRL, OTP Bank România, OTP Bank România SA, sucursala Timişoara. S-a reţinut de instanţă că reclamanta a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului constând în teren industrial de 4333 mp, respectiv 4928 mp, situat în Timişoara, constatarea nulităţii absolute a mai multor acte: actul emis în baza HG nr. 831/1991, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta SC A.T.şiSC T.A. SRL, nulitatea parţială a actelor pe baza cărora s-a înscris dreptul de ipotecă pârâtei OTP Bank România SA, sucursala Timişoara; constatarea nulităţii încheierii de C.F. nr. 7649/2005; rectificarea C.F. 132511 Timişoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC T.A. SRL şi înscrierea dreptului său de proprietate.
S-a reţinut de prima instanţă că acţiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta avea deschisă calea acţiunii pentru restituirea imobilului în litigiu, procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001; conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dreptul la o acţiune în constatarea actelor de înstrăinare se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta L.E. care a învederat greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii sale, precum şi greşita reţinere a excepţiei dreptului la acţiune în ce priveşte nulitatea actelor succesive de înstrăinare a imobilului în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 43 A din 25 februarie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanta E.L. a desfiinţat hotărârea şi a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Timiş pentru rejudecarea pe fond a acţiunii civile preluate de reclamanţi împotriva pârâţilor Consiliul local Timişoara,SC A.T., SC A.N.T.SRL, OTP Bank România SA Bucureşti şi OTP Bank România SA, sucursala Timişoara.
S-a reţinut de instanţa de apel că în mod greşit prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare încălcându-se astfel dispoziţiile ce garantează dreptul de proprietate şi anume art. 36, art. 41 din Constituţia României, art. 480, art. 481 C. civ., art. 1 Protocolul Adiţional nr. 1, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa a reţinut şi greşita admitere a excepţiei prescripţiei acţiunii în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilelor înlitigiu, invocându-se în mod nelegal art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 43 A/2008 a dispus în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., admiterea apelului declarat de reclamanta E.L. împotriva sentinţei civile nr. 2141/2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond a acţiunii civile.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele SC T.A. SRL,SC A.T. SA, şi Consiliul Local Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara.
Recurenta pârâtă SC T.A. SRL a invocat următorul motiv de nelegalitate a hotărârii atacate: instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.), hotărârea este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, se susţine că sunt incidente art. 6 alin. (2) şi art. 97 din Legea nr. 213/1998, că terenurile au fost preluate de stat în baza Decretului nr. 111/1951, aceste imobile fac obiectul Legii nr. 10/2001, conform art. 2lit. e) 2 Legea nr. 10/2001; de asemenea, greşit instanţa de apel a considerat cauza o acţiune imprescriptibilă, deoarece reclamanta nu a depus în termen legal notificare cu privire la revendicarea celor două suprafeţe de teren. Se învederează că Tribunalul Timiş a reţinut corect şi legal prescripţia dreptului la acţiune în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului şi pe de altă parte, doar dacă reclamanta ar fi respectat procedurile legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, acesta ar avea dreptul doar la despăgubiri, fiind exclusă restituirea în natură a terenurilor solicitate.
Recurenta-pârâtăSC A.T. SA a invocat acelaşi motiv de recurs ca prima recurentă invocând în drept (art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., susţinându-se că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt imperative, legea este aplicabilă în mod obligatoriu pentru toate situaţiile juridice ce fac obiectul său de reglementare, imobilele revendicate fac parte din categoria de imobile cărora le sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Se consideră că instanţa de apel a înlăturat cu uşurinţă şi nemotivat aplicarea în speţă a art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 depăşindu-se astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.
Criticile invocate de recurentele pârâte Consiliul local Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara vizează incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Legea nr. 10/2001, susţinându-se că în mod corect prima instanţă a reţinut inadmisibilitatea acţiunii în revendicare după apariţia Legii nr. 10/2001.
Astfel, pentru restituirea imobilului, reclamanta trebuie să parcurgă procedura necontencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001 în termenul prevăzut de lege, afirmaţiile reclamantei pe marginea modului de preluare a imobilului în litigiu de către Statul Român, respectiv Decretului nr. 111/1951 sunt lipsite de relevanţă, câtă vreme prin art. 46 din Legea nr. 10/2001 sunt validate actele de înstrăinare a unor astfel de imobile încheiate cu bună-credinţă; preluarea imobilului înscris în C.F. 12894 Timişoara, unificat cu alte parcele (sub nr. 20431250) s-a făcut cu titlu valabil, deoarece a fost o consecinţă a aplicării de către stat a prevederilor Decretului nr. 111/1951.
Analizând Decizia recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele trei recursuri declarate sunt nefondate.
Instanţa de apel nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pentru a atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. atunci când a considerat că în baza art. 297 C. proc. civ. că se impune desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş. În mod just instanţa de apel a considerat greşită admiterea de către instanţa de fond a inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, neformularea notificării în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 echivalând cu decăderea din dreptul de a mai solicita măsuri reparatorii prin echivalent prin procedura specială a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre legală, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, şi în privinţa capătului de cerere privind constatarea acţiunii în nulitatea absolută a actelor ulterioare de înstrăinare a imobilului în litigiu, deoarece în mod greşit s-a considerat că excepţia invocată, a prescripţiei dreptului la acţiune, nu poate fi primită, reclamanta întemeindu-şi această cerere pe dispoziţiile dreptului comun, invocând cauza ilicită, reglementată de prevederile codului civil. Criticile recurentelor privind incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu subzistă, instanţa de apel a interpretat în mod just că excepţiile invocate nu pot fi primite, impunându-se rejudecarea pe fond a acţiunii formulate de reclamantă.
Susţinerile recurentelor-pârâte Primăria Timişoara şi Consiliul local Timişoara privind neparcurgerea procedurii necontencioase prevăzute de Legea nr. 10/2001, modul de preluare a imobilului în litigiu, respectiv Decretul nr. 111/1951, şi incidenţa art. 45 şi a art. 46 din Legea nr. 10/2001, nu pot conduce la reţinerea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în primul rând instanţa a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi nu a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia considerând în mod corect că cele două excepţii invocate nu puteau fi primite, fiind incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ.
Pe de altă parte, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, considerând că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile ca nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ. va menţine Decizia Curţii de Apel Timişoara ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii SC A.N.T.SRL, SC A.T.SA, Consiliul local al municipiului Timişoara şi Primăria municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 43 A din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7551/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7431/2008. Civil → |
|---|
