ICCJ. Decizia nr. 7600/2008. Civil
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 306 din 25 martie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului București și a fost respinsă acțiunea reclamantelor P.F. și M.R. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului București ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților G.C. și G.E. și a fost respinsă cererea de intervenție ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
A fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamante în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 1056 din 8 iunie 2006, emisă de Primarul General al Municipiului București în privința întinderii suprafeței de teren aferente construcției și a suprafeței spațiului aflat la subsolul imobilului.
A fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantelor pentru o suprafață de teren aferentă construcției de 224,54 mp și o suprafață totală a spațiului situat la subsolul imobilului din București, de 51,68 mp, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
S-a reținut în esență că, în curtea imobilului există o suprafață de teren liberă de 30,60 mp, iar în privința construcției, la subsolul imobilului există suprafața de 32,83 mp teren liber, suprafețe ce nu au fost retrocedate reclamantelor.
Prin decizia nr. 18A din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelurile declarate de pârâtă și intervenienți, reținând că hotărârea apelată este legală și temeinică în raport cu obiectul pricinii.
A mai reținut instanța de apel că, din expertiza efectuată în cauză rezultă că suprafața nerestituită de teren situată în curtea imobilului este de 30,60 mp, iar cea din subsolul imobilului este de 32,83 mp.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
înalta Curte a reținut că prin apelul promovat de pârâtă a fost criticată hotărârea instanței de fond pe motivul că nu a soluționat cauza, având în vedere numai rapoartele de expertiză, fără a le corobora cu celelalte probe administrate, respectiv cele patru contracte de vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobil cu suprafețele de teren aferente, stabilite în concret și care totalizează 230,6 mp, astfel concluzionându-se că nu ar fi putut fi restituite în natură, în măsura în care se verifică acest calcul.
S-a apreciat că prin hotărârea apelată nu au fost analizate toate motivele de apel și s-a concluzionat că nu s-a cercetat fondul cauzei, decizia fiind casată și trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe în raport de criticile formulate de apelanta Primăria Municipiului București, acestea au fost reținute ca nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la apelurile declarate de intervenienți, analizate din perspectiva prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că nu au fost motivate, s-a reținut că soluția primei instanțe este corectă în raport cu obiectul cererii introductive.
Instanța a fost investită cu o cerere de modificare a unei dispoziții de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziție susceptibilă de a fi contestată exclusiv de persoanele îndreptățite, acestea fiind singurele interesate în realizarea drepturilor lor și protejarea intereselor legitime în legătură cu aceste drepturi pe calea legii speciale.
Pe de altă parte, corect s-a reținut, că cererea de intervenție în interes personal formulată de intervenientii G.T.L. și G.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care cei doi nu au dobândit calitatea de parte în proces.
în legătură cu apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului București, curtea de apel a reținut că soluția primei instanțe a fost păstrată sub aspectul legalității și temeiniciei, chiar și în urma analizei mențiunilor existente în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobilul în litigiu, cu referire la suprafețele de teren aferente și la spațiile asupra cărora dobânditorii au un drept de folosință comună.
în ceea ce privește suprafețele de teren aferente apartamentelor înstrăinate, s-a reținut că acestea reprezintă cote-părți din terenul aferent întregii construcții și au fost avute în vedere, deopotrivă și cu ocazia întocmirii expertizelor dispuse în faza procesuală a fondului. Astfel, constatările expertizei tehnice în specialitatea construcții civile s-a reținut a fi în sensul că, din însumarea suprafețelor utile, rară a se lua în considerare părțile comune, conform planului inițial al subsolului, a rezultat o suprafață utilă totală de 103,08 mp; din totalul acestei suprafețe au fost scăzute suprafețele reprezentând garaj, încăperi situate la subsol și a rezultat o suprafață liberă de 32,83 mp, calculele fiind realizate cu luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare, întocmite pentru spațiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin coroborarea suprafețelor de teren existente în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, cu constatările expertizei tehnice de specialitate întocmite în etapa procesuală a fondului, s-a constatat deopotrivă, că a fost corect calculată suprafața retrocedată în baza Legii nr. 10/2001, rezultată în urma diferenței dintre suprafața totală a terenului și suprafața construită.
De asemenea, s-a constatat că în curtea imobilului a rămas o suprafață liberă de teren de 30,60 mp rezultată din calcul, suprafețele de teren aferente locuințelor vândute fiind stabilite sub forma cotelor-indivize, prin raportare la suprafața construită și nu la întregul teren aferent imobilului.
în raport de cele expuse, instanța de apel a apreciat că în cuprinsul deciziei de restituire trebuie să figureze suprafețele de teren libere și neretrocedate, respectiv 30,60 mp teren situat în curtea imobilului și 32,83 mp spațiu existent în subsolul imobilului și necuprins în niciunul dintre contractele de vânzare-cumpărare întocmite în cauză.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 726A din 15 noiembrie 2007 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General și intervenienții G.C., G.E., G.T.L. și G.A. împotriva sentinței nr. 306 din 25 martie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-reclamante M.R., P.F. și intimata-pârâtă Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului București.
împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, care invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență că, greșit a fost respins apelul ca nefondat, în condițiile în care din coroborarea tuturor probelor reiese cu certitudine că în cuprinsul dispoziției de restituire trebuie să figureze numai suprafețele de teren libere și neretrocedate, respectiv 30,60 mp și 32,83 mp.
Recursul este nefondat.
Corect a reținut instanța de apel în privința suprafețelor de teren aferente apartamentelor înstrăinate că se impune a fi avută în vedere împrejurarea că ele reprezintă părți din terenul aferent întregii construcții, fiind avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză din cauză.
Pentru a se ajunge la stabilirea suprafețelor de teren libere, prin constatările expertizei tehnice, s-a luat în calcul însumarea suprafețelor utile fără părțile comune.
Avându-se în vedere planul inițial al subsolului, s-a ajuns la o suprafață utilă totală de 103,08 mp, din care s-au scăzut încăperile situate la subsol și suprafețele cu destinație de garaj, rezultând o suprafață liberă de 32,83 mp.
La stabilirea acestei suprafețe, s-a ținut cont de contractele de vânzare-cumpărare întocmite pentru spațiile înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-a mai avut în vedere că, în curtea imobilului a rămas liberă suprafața de 30,60 mp, ce a rezultat din calculul realizat prin stabilirea suprafețelor de teren aferente locuințelor vândute sub forma cotelor indivize, raportate la suprafața construită și nu la întregul teren aferent imobilului.
Prin acest mod de calcul, coroborat cu toate probele administrate în cauză, s-a stabilit că în cuprinsul dispoziției de restituire, trebuie să figureze suprafețele de teren libere și neretrocedate, astfel: 30,60 mp teren, situat în curtea imobilului și 32,83 mp teren existent în subsolul imobilului și necuprins în contractele de vânzare-cumpărare ce s-au întocmit în cauză.
Față de aceste considerente, recursul pârâtului a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 7712/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7605/2008. Civil → |
---|