ICCJ. Decizia nr. 7712/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1293 din 23 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a V-civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantele P.G.M.A. și Z.R.E.S., în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 451 din 18 decembrie 2006, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea reclamantelor cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 862 mp, situat în București, și a fost aprobată restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 742 mp, situat în București. S-a transmis notificarea către Primăria municipiului București în vederea soluționării cererii de acordare de despăgubiri pentru construcția demolată.
Tribunalul a reținut că, din moment ce s-au acordat măsuri reparatorii, imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu și nu este necesar să se menționeze acest lucru în dispoziția unității deținătoare, iar art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu are semnificația că imobilul se restituie în natură chiar și atunci când acest lucru nu mai este posibil.
A mai reținut tribunalul, că reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii doar pentru 742 mp teren, deoarece autorii lor au dobândit prin act de vânzare-cumpărare suprafața de 570,52 mp teren de la S.D. Parcela nr. 22, ce a făcut obiectul unui contract de schimb în anul 1946, a fost preluată de la G.A., iar reclamantele ar fi avut dreptul la măsuri reparatorii pentru acest teren doar dacă ar fi făcut dovada că sunt moștenitoarele acesteia.
Tribunalul a reținut și faptul că în mod corect cererea pentru acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate a fost trimisă spre competentă soluționare Primăriei, față de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 250A din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a admis apelul declarat de reclamante împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte contestația. A modificat parțial decizia nr. 451 din 18 decembrie 2006, emisă de RA A.P.P.S. și a obligat intimata să emită, în completare, o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 120 mp teren situat în București.
Curtea de apel a reținut că, din conținutul notificării nr. 3143 din 13 august 2001, nu rezultă în mod expres că petentele ar fi solicitat constatarea nevalabilității titlului statului, astfel încât nu se impune schimbarea dispoziției atacate sub acest aspect.
Nevalabilitatea actelor de preluare rezultă ex lege, iar cererea în constatarea preluării fără titlu a imobilului nu este o veritabilă cerere în constatare, în sensul art. 111 C. proc. civ.
Constatarea nevalabilității titlului statului este inerentă procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar unitatea deținătoare a realizat această operațiune, din moment ce a aprobat restituirea în echivalent.
A mai reținut curtea de apel, că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 47294 la 22 septembrie 1945, autorii reclamantelor, I.T. și I.E. au dobândit de la vânzătoarea S.D. proprietatea asupra suprafeței de 570,52 mp teren și o construcție începută, la roșu.
Prin contractul autentic de schimb nr. 44681 din 12 octombrie 1946, autorii reclamantelor au dobândit de la G.A. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 291,60 m.p, rezultând o suprafață de 862,12 mp și construcție. In acest context, nu are relevanță împrejurarea reținută în mod greșit de prima instanță că numita G.A. a fost expropriată prin Decretul nr. 166/1960 cu suprafața de 660 mp. teren, pentru că, la data exproprierii, aceasta nu mai era proprietara terenului în suprafață de 291,60 mp
în ceea ce privește modalitatea prin care se vor concretiza măsurile reparatorii, curtea de apel a reținut că entitățile notificate sunt competente să aibă în vederea cererea reclamantelor de atribuire de bunuri în compensare și să stabilească dacă există terenuri libere.
Curtea de apel a mai constatat că cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate a fost în mod corect transmisă Primăriei, față de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.
Astfel, instanța nu a avut în vedere că reclamantele au precizat prin cererea înregistrată la RA A.P.P.S. sub nr. 3606 din 16 mai 2002 că suprafața de teren solicitată este de 742 mp și că această suprafață de teren rezultă din adresele nr. 19143 din 30 iunie 1998 și nr. 23982 din 8 iunie 1999 ale Administrației Financiare, precum și din adresa nr. 22437 din 6 ianuarie 2003 a Direcției de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Măsurile reparatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001, se acordă în urma transmiterii notificării de către persoana îndreptățită.
Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea trebuie să cuprindă, printre altele, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, precum și elementele de identificare a bunului imobil solicitat.
Prin notificarea transmisă sub nr. 3143 din 13 august 2001 KA. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, reclamantele au solicitat restituire imobilului împreună cu terenul aferent, situat în București.
în notificare reclamantele au arătat că imobilul se compunea din casa de locuit și un garaj amplasate pe un teren în suprafață de 862 mp, menționând că terenul constituia parcelele 1 și 22 din blocul 5.
într-adevăr, prin cererea înregistrată la RA AP.P.S. sub nr. 3606 la 16 mai 2002, intitulată "descriere și evaluare a imobilului solicitat din str. D. nr. 1", reclamantele au arătat că suprafața terenului este de 742 mp, dar au menționat aceleași elemente de identificare a terenului, respectiv parcelele 1 și 22 din blocul nr. 5.
Or, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 47294 din 22 septembrie 1945, autorii reclamantelor au cumpărat de la S.D. parcela nr. 1 din blocul 5, în suprafață de 570,52 mp teren, iar prin contractul de schimb autentificat sub nr. 44681 din 12 octombrie 1946, aceeași autori ai reclamantelor au dobândit de la G.A. terenul din parcela 22 din blocul 5, în suprafață de 291,60 mp.
Prin urmare, indiferent de rațiunile care au stat la baza precizărilor formulate prin cererea din 16 mai 2002, este cert că reclamantele au solicitat măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren ce a aparținut autorilor săi, iar pârâta trebuia să soluționeze notificarea în funcție de elementele de identificare a terenului, care permiteau și determinarea suprafeței solicitate.
De aceea, decizia pronunțată de curtea de apel este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă a fost privit ca nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7802/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7600/2008. Civil → |
|---|
