ICCJ. Decizia nr. 7886/2008. Civil
| Comentarii |
|
Cu notificarea nr. 1367/H din 16 octombrie 2001 a B.E.J. T.N.C. și T.B., petenta C.C. a cerut acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul, construcție demolată și 1360 mp teren, din orașul Craiova, preluat de stat în mod abuziv din patrimoniul părinților săi, a căror unică moștenitoare este.
Prin dispoziția 4371 din 6 martie 2003, Primarul municipiului Craiova a înaintat notificarea Prefecturii Județului Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent către petentă.
Prin dispoziția nr. 3160 din 25 ianuarie 2006, Primarul municipiului Craiova a respins aceiași notificare, motivat de faptul că petenta nu face dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul Legii nr. 10/2001.
Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2006, reclamanta C.A. a cerut anularea dispoziției nr. 3160 din 25 ianuarie 2006 și obligarea pârâtei Primăria Craiova să-i facă o ofertă de despăgubire prin echivalent pentru construcția demolată și să-i restituie în natură suprafața de 360 mp teren, rămasă liberă din fosta proprietate a autorilor săi.
în motivarea cererii reclamanta a susținut că imobilul a fost proprietate părinților săi și a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1981, când construcția a fost demolată, caz în care, potrivit dispozițiile art. 11 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 este îndreptățită la măsuri reparatorii.
La data de 30 mai 2006, reclamanta C.A. (fila 51) a cerut chemarea în proces a surorii sale, C.C., pe care a împuternicit-o în cursul anului 2001 să acționeze și în numele său în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
La 11 decembrie 2006, C.A. și-a completat cererea, susținând că anularea dispoziției nr. 3160 din 29 ianuarie 2006 se impune și motivat de faptul că prin aceasta se revocă implicit dispoziția nr. 4371 din 6 martie 2003, emisă de același pârât cu privire la aceeași notificare, încălcându-se astfel regula irevocabilității actelor administrative, cu precizarea că în această materie nu se aplică regula unanimității.
La 6 martie 2007 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu, C.C. solicitând anularea dispoziției contestată de reclamantă ca fiind nelegală.
Prin decizia civilă nr. 574 din 4 septembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins cererea de chemare în judecată precum și cererea de intervenție.
în motivarea sentinței instanța a reținut că reclamanta nu are calitatea de a cere anularea dispoziției atâta timp cât nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 și nici nu a făcut dovada existenței unei împuterniciri în baza căreia sora sa, intervenienta C.C. a acționat în procedura administrativă în numele său.
Totodată, instanța a reținut că în materia Legii nr. 10/2001 nu se aplică regula unanimității, însă această regulă este interpretată greșit de reclamantă în sensul că demersul întreprins de unul dintre coproprietari ar conserva și drepturile celorlalți, dimpotrivă coproprietarii care nu au formulat notificare sunt, potrivit acestei legi, decăzuți din dreptul de a beneficia de astfel de măsuri.
Referitor la cererea formulată de intervenienta C.C., instanța a constatat că aceasta a fost formulată abia la data de 6 martie 2007, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege pentru contestarea unor astfel de dispoziții.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, reiterând apărările formulate în fața primei instanțe.
Audiată de instanță, intervenienta C.C. a arătat că a formulat notificare în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001 în numele reclamantei C.A., în baza unei înțelegeri pe care a avut-o cu acesta și că nu a sesizat inadvertența strecurată în cuprinsul notificării întrucât nu știe să scrie și să citească, cu mențiunea că a intervenit în prezentul proces în scopul clarificării acestui aspect.
Totodată, intervenienta a susținut că reclamanta este unica moștenitoare a părinților, astfel cum rezultă din mențiunile certificatului de moștenitor emis ulterior formulării notificării, ea renunțând expres la succesiunea părinților săi.
Prin decizia civilă nr. 873 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul că a admis cererea și a anulat dispoziția nr. 3160/2006 emisă de Primăria Municipiului Craiova.
în motivarea deciziei instanța a reținut că, deși mandatul fără reprezentare nu este permis în procedura Legii nr. 10/2001, se poate admite că, din eroare, în cuprinsul notificării o persoană omite să arate că acționează în numele alteia.
Cum, în speță, afirmațiile reclamantei în sensul că sora sa a acționat în numele său sunt confirmate de aceasta și cum, intervenienta a arătat că nu a putut verifica exactitatea datelor din notificare din cauza neștiinței de carte, instanța a reținut că se impune anularea dispoziției contestate.
Instanța a apreciat că soluția anulării dispoziției se impune justificat și de faptul că, potrivit legii, astfel de dispoziții, emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001, nu pot fi revocate tacit sau expres de către entitatea administrativă ci numai anulate, pe cale judecătorească, în procedura instituită de legiuitor în acest scop.
Așa fiind, cum pârâtul nu putea emite o a doua dispoziție cu privire la aceeași notificare, anume dispoziția nr. 3160/2006 prin care să dispună contrar celor dispuse prin prima dispoziție nr. 4371 din 6 martie 2003, instanța a conchis în sensul anulării celei de-a doua dispoziții și menținerii primei dispoziții ca reprezentând o rezolvare a notificării nr. 1367/N/2001 formulată de intervenienta C.C., în calitate de mandatară a persoanei îndreptățite, C.A.
împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria și Primarul Municipiului Craiova, invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului se susține că în mod eronat instanța de apel a reținut, în lipsa unor dovezi scrise, că intervenienta C.A. a acționat în procedura administrativă în numele surorii sale C.C. și, pe cale de consecință, că aceasta ar avea calitatea să ceară anularea dispoziției în litigiu.
Recursul nu este fondat.
în drept, potrivit art. 3 coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite, în interesul petentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv de stat sau moștenitorii acestora.
Aceste persoane au obligația să declanșeze procedura administrativă de art. 22 din Legea nr. 10/2001, adresând o notificare entități deținătoare, care are obligația să se pronunțe cu privire la aceasta printr-o decizie sau dispoziție motivată.
în cazul în care entitățile deținătoare au nelămuriri cu privire la calitatea persoanei îndreptățite sau a pretențiilor pe care aceasta le formulează au posibilitatea de a cere explicații și de a le a clarifica anterior emiterii dispozițiilor, toate acestea în scopul aplicării legii, știut fiind că norma de drept trebuie interpretată în sensul în care să se aplice iar nu în sensul neaplicării ei.
Deciziile ori dispozițiile emise de entitățile deținătoare sunt supuse controlului judecătoresc și ele nu pot fi, ulterior emiterii, revocate în mod unilateral de către entitatea deținătoare.
în concluzie, notificările se soluționează individual și cu privire la o notificare se poate emite o singură dispoziție care este supusă controlului judecătoresc, nefiind permisă revocarea unilaterală a acesteia de către entitatea emitentă și cu atât mai puțin emiterea mai multor dispoziții cuprinzând soluții contradictorii cu privire la aceiași notificare.
în speța supusă analizei, imobilul în litigiu a aparținut părinților reclamantei C.A. și intervenientei C.C. și a fost preluat de stat prin expropriere în baza Decretului nr. 441/1982.
Referitor la acest imobil s-a formulat o singură notificare, nr. 1367/N din 16 octombrie 2001, de către intervenienta C.C., notificare prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii invocându-se calitatea de unic moștenitor a proprietarilor deposedați de stat.
Cu privire la această notificare, pârâtul Primarul Municipiului Craiova a emis dispoziția nr. 4371 din 6 martie 2003, prin care a reținut calitatea de persoană îndreptățită a petentei și a propus să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 110 din 16 aprilie 2003 emis de B.N.P. S.F., calitatea de unic moștenitor a defunctului C.T., decedat la 10 august 1983, o are însă reclamanta C.A. și nu sora sa, petenta C.C., care este renunțătoare prin neacceptare, conform art.700 C.C.
La data de 10 septembrie 2004, în executarea dispoziției nr. 4371/6 martie 2003 emisă de Primarul municipiului Craiova, prin care se propusese acordarea de măsuri reparatorii petentei C.C., între Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 a municipiului Craiova și reclamanta C.A. s-a încheiat un proces-verbal de negociere în sensul acordării de titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare în valoare de 589.848.000 lei pentru imobilul care face obiectul notificării nr. 1367/N/2001.
Prin încheierea procesului-verbal menționat, entitatea deținătoare recunoștea, implicit, reclamantei calitatea de persoană îndreptățită, respectiv pe cea de unică moștenitoare a părinților săi, calitate confirmată și de mențiunile certificatului de moștenitor.
în această situație, prin emiterea, ulterior finalizării procedurii administrative în sensul mai sus a arătat, a uneia a doua dispoziții, nr. 3160 din 25 ianuarie 2006, prin care dispune în sens contrar celor convenite și anume, se dispune respingerea notificării nr. 1367/N/2001, pârâtul se situează în afara dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care nu reglementează o astfel de opțiune pentru entitățile deținătoare.
O astfel de măsură nu poate fi justificată nici de confuzia existentă în procedura administrativă între persoana, titular al notificării și persoana, unic moștenitor al proprietarului expropriat de stat, sub acest aspect entitatea deținătoare având posibilitatea, anterior finalizării procedurii, de a cere cuvenitele dovezi și lămuriri.
Așa fiind, în mod just instanța de apel, constatând că pârâtul a emis două dispoziții, cuprinzând soluții contradictorii cu privire la aceiași notificare, a apreciat că reclamanta, cu care acesta a negociat în sensul mai sus arătat, justifică interes în formularea contestației și anularea celei de-a doua dispoziții.
Totodată, în scopul clarificării confuziei mai sus arătate, instanța de apel a statuat în sensul că unic moștenitor al proprietarilor expropriați este reclamanta C.A., conform certificatului de moștenitor depus la dosar iar notificarea a fost formulată în numele său, de sora sa, intervenienta C.C.
Această clarificare viza exclusiv raporturile dintre reclamantă și intervenienta și se impunea a fi efectuată date fiind, pe de o parte, mențiunile dispoziției nr. 4371 din 6 martie 2003 emisă de pârât și care, nefiind contestată, anulată ori revocată produce efecte juridice și, pe de altă parte, mențiunile certificatului de moștenitor și cele procesului verbal de negociere intervenit între pârât și reclamantă.
Sub acest aspect, este de observat că pârâtul nu justifică un interes în formularea unei critici de nelegalitate, cât timp instanța de apel s-a rezumat doar la lămurirea mențiunii din dispoziția nr. 4371 din 6 martie 2003 referitoare la persoana care este beneficiarul măsurilor reparatorii ce urmează a fi acordate, persoană cu privire la care, în mod evident, existau confuzii în raport de actele depuse sau întocmite în procedura administrativă, această lămurire fiind de natură să profite emitentului deciziei, adică pârâtului, și să înlăture eventualele contestații care s-ar fi putut ivi sub acest aspect în faza execuțională.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, care în parte le completează pe cele reținute de instanța de apel, înalta Curte a respins recursul dedus judecății ca nefondat.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., înalta Curte a dispus obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8020/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7850/2008. Civil → |
|---|
