ICCJ. Decizia nr. 8022/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8022/2008
Dosar nr. 31196/2/2005
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Reclamanta E.M.F. a chemat în judecată pârâta R.A.A.P.P.S., solicitând ca pârâta să fie obligată să îi lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul teren situat în satul Vlăsia, pct. Vlăsia, comuna Snagov, judeţul Ilfov, în suprafaţă de 5.625 mp.
Motivându-şi pretenţia dedusă judecăţii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 480 C. civ., reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a mamei sale A.M.I.T., proprietara terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/1930. Imobilul a fost preluat fără titlu în anul 1948, cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950 şi Constituţia în vigoare la acea dată.
A arătat că a formulat şi notificare în baza Legii nr. 10/2001, dar că acest act normativ nu are incidenţă în speţă.
Învestită cu această acţiune, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 64 din 17 ianuarie 2005 a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2005 au fost puse în discuţie excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a avocatului L.M. în formularea cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta R.A.A.P.P.S.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a apreciat, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., următoarea ordine de prioritate în soluţionarea excepţiilor invocate: excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar prin sentinţa nr. 510 din 27 mai 2005 a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant în formularea cererii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea formulată de către aceasta.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei instanţa a reţinut că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de moştenitoare a proprietarei A.M.I.T., în sensul că, deşi din certificatul său de naştere( fila 6 dosar) rezultă că este fiica lui T.M. şi T.A., nu a probat că această vocaţie generală la moştenire a fost transformată într-o vocaţie concretă, prin acceptarea moştenirii în condiţiile art. 700 C. civ . Totodată nu a probat susţinerea că este unica moştenitoare a autoarei.
Prima instanţă a reţinut că dacă în procedura de restituire întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta era dispensată de a face dovezi, prin prevederile art. 4 alin. (1) şi (3) din lege, în acţiunea în revendicare de drept comun este obligată să facă aceste dovezi conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ., dispoziţiile legii speciale de reparaţie având un caracter special, derogator de la dreptul comun, şi fiind astfel de strictă interpretare şi aplicare.
Faţă de aceste considerente, în raport de soluţia dată acestei excepţii tribunalul a considerat că nu se mai impune analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând soluţia primei instanţe ca fiind netemeinică în raport de actele cauzei, din care rezultă că reclamanta are calitatea de moştenitoare a mamei sale şi nelegală, invocându-se nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, potrivit cărora susceptibilii, care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii. Reclamanta a susţinut că deşi, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, acest lucru nu prezintă relevanţă sub aspectul acceptării succesiunii, întrucât din actele efectuate de succesibili trebuie să rezulte intenţia neechivocă a acestora de a accepta moştenirea.
Prin încheierea de şedinţă din data 17 februarie 2006 Curtea de Apel, la solicitarea reclamantei Ene Floare a suspendat în baza art. 51 din Legea nr. 10/2001 judecarea apelului până la soluţionarea notificării privind imobilul în litigiu, în cadrul procedurii instituite de legea specială.
La data de 1 mai 2007 a decedat reclamanta E.F.
La data de 21 septembrie 2007 Curtea de Apel a repus cauza pe rol şi introdus în cauză pe B.A., în calitate de apelantă-reclamantă, moştenitoare a defunctei E.F., la solicitarea acesteia din urmă.
În raport de înscrisurile depuse în apel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 92A din 21 decembrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantă şi, desfiinţând sentinţa atacată, a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea a reţinut că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare de pe urma fostei proprietare A.M.I.T., precum şi a faptului că a acceptat, alături de fratele şi tatăl său, succesiunea defunctei, în conformitate cu dispoz. art. 700 C. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs pârâta R.A.A.P.P.S., care a criticat hotărârea atacată pe motivul de nelegalitate prevăzut de dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că în mod greşit instanţa a făcut aplicarea Legii nr. 10/2001 în aprecierea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei, în lipsa dovezilor privind calitatea de unică moştenitoare a reclamantei şi nerespectarea principiului unanimităţii, impus de o acţiune în revendicare pe dreptul comun.
La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2008 Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pe drept comun, formulată ulterior datei de 14 februarie 2001 şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.
Analizând lucrările dosarului Înalta Curte constată că nu se poate cerceta calea de atac, decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., astfel încât va analiza cu prioritate excepţia de ordine publică a inadmisibilităţii acţiunii civile formulate de E.F. ( continuată de B.A.) şi va reţine că aceasta este incidenţă pentru următoarele considerente;
Doctrina a consacrat regula potrivit căreia în lipsa unui text de lege expres, care să reglementeze modalitatea în care instanţa învestită cu soluţionarea mai multor excepţii trebuie să procedeze, judecătorul trebuie să deducă ordinea în care se va pronunţa asupra excepţiilor, din caracterul şi efectele pe care acestea le produc asupra procesului civil, soluţionându-le în ordinea logică a priorităţii lor.
Motivele excepţiei de inadmisibilitate se referă la norme imperative vizând imposibilitatea oricărei persoane, deci şi a celei care ar justifica legitimare procesuală activă, de a formula un anumit gen de acţiune.
Ca urmare, dacă excepţia de inadmisibilitate este întemeiată, nu are relevanţă justificarea unei eventuale legitimări procesuale, prioritară fiind în acest context analizarea excepţiei de inadmisibiliate.
Astfel, se reţine că în ceea ce priveşte imobilele preluate abuziv de către statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, normele legale în conflict, respectiv Codul civil şi Legea nr. 10/2001, vizează situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio in integrum a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispoziţiile art. 480 C. civ., avantajos prin accesul direct la instanţele judecătoreşti dar rigid prin câmpul său de aplicare.
Prin apariţia Legii nr. 10/2001 acest sistem conservator a fost înlocuit cu un sistem reparator perfecţionat, cu norme de procedură speciale, subordonate controlului judecătoresc.
Fiind o lege specială cu caracter reparatoriu, care interesează procedural şi substanţial ordinea publică dispoziţiile ei sunt de imediată aplicare.
Deşi în conţinutul Legii nr. 10/2001 nu se regăsesc dispoziţii care să înlăture, expres sau implicit, acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, aceasta rezultă din aplicarea unui principiu fundamental de drept, şi anume „specialia generalibus derogant".
Conform acestui principiu în situaţia în care legea generală şi cea specială sunt incidente pentru rezolvarea unui raport juridic conflictual, se aplică legea specială, fiind înlăturat de la aplicare dreptul comun.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că în concursul dintre legea specială şi cea generală se aplică legea specială, chiar dacă nu se prevede expres aceasta în cuprinsul legii speciale.
Drept consecinţă, după data de 14 februarie 2001-data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - acţiunea în revendicare a imobilelor pe care această lege le vizează nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun.
Se reţine că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu pot opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispoziţiile art. 480 C. civ.
Prin urmare, cu atât mai mult, persoanele care au iniţiat demersul instituit prin Legea nr. 10/2001 nu mai pot exercita şi acţiune în revendicare pe art. 480 C. civ., având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice consacrat de jurisprudenţa CEDO (cauza Brumărescu contra României).
În speţă, reclamanta E.M.F. a formulat notificare pentru restituirea imobilului în litigiu în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, notificarea formulată de către reclamantă, emisă de B.E.J D.D.C. a fost respinsă de pârâta R.A.A.P.P.S. prin Decizia nr. 74 din 24 februarie 2004.
Reclamanta a contestat în instanţă această decizie iar Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa nr. 863 din 14 octombrie 2004 a soluţionat această contestaţie (fila 13 dosar prima instanţă).
În prezentul litigiu, prin încheierea de şedinţă din data de 17 februarie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a suspendat judecata acţiunii în revendicare pe dreptul comun (formulată în data de 19 octombrie 2004), până la soluţionarea notificării reclamantei.
Ulterior cauza a fost repusă pe rol, la solicitarea reclamantei B.A., moştenitoarea defunctei E.M.F. şi soluţionată, curtea de apel dând dezlegare cu prioritate problemei privind calitatea procesuală activă a reclamantei, reţinând că aceasta este îndreptăţită la dreptul pretins.
Or, tranşând cu prioritate chestiunea privind calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, după regulile legii speciale de reparaţie, dar într-o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoz. art. 480 C. civ. instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta optase deja la demersul instituit prin Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de pârâta R.A.A.P.P.S. se priveşte a fi fondat şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (2), raportat la art. 306 alin. (2) C. proc. civ. se va admite, cu consecinţa modificării deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de B.A.
Admite recursul declarat de pârâta R.A.A.P.P.S. împotriva deciziei civile nr. 92A din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică Decizia civilă sus menţionată, în sensul că, admite apelul declarat de reclamanta B.A. împotriva sentinţei civile nr. 510 din 27 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă.
Schimbă în tot sentinţa, în sensul că, respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7266/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7786/2008. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
