ICCJ. Decizia nr. 8036/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8036
Dosar nr. 330/63/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj la 10 ianuarie 2007, reclamantele S.M.C. şi D.O.M. au solicitat anularea dispoziţiilor nr. 27716 din 23 noiembrie 2006, emise de Primarul Municipiului Craiova, prin care le-a fost respinse cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova, în suprafaţa de 5800 mp.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în mod eronat, pârâta Primăria Municipiului Craiova, a reţinut prin dispoziţia contestată, că nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, deşi în anexă la notificare au depus toate actele de stare civilă precum şi pe cele care fac dovada dreptului de proprietate.
S-a arătat că, în prezent, imobilul este liber de construcţii şi neafectat de detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură.
La data de 4 aprilie 2007, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu B.O.A., solicitând respingerea contestaţiei formulate de reclamante, întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2333 din 27 septembrie 2005, reclamantele S.C.M. şi D.O.M. au cumpărat de la numita C.M., în cotă de câte ½, drepturile cuvenite acesteia cu privire la restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 a terenului situat în Craiova, judeţul Dolj, în suprafaţă de 9525 mp, pentru care s-a depus notificarea nr. 187/N/2001.
S-a susţinut astfel că, deşi în notificarea menţionată şi în dispoziţia contestată s-a făcut referire la restituirea imobilului situat în Craiova, prin acţiune, reclamantele tind la valorificarea unui drept privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, judeţul Dolj.
Intervenientul şi-a motivat interesul în promovarea cererii de intervenţie prin faptul că reclamantele din prezenta cauză sunt şi reclamante în dosarul nr. 1189/63/2006, aflat pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, în care au solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 10582 din 1 iulie 2005, emise de Primarul Municipiului Craiova, prin care a fost soluţionată notificarea nr. 108/N/2002, privind restituirea imobilului situat în Craiova.
Referitor la fondul cauzei, intervenientul a motivat că reclamantele nu au făcut dovada cu acte a dreptului de proprietate pentru imobilul situat în Craiova, care a făcut obiectul notificării nr. 197/N/2001, depuse de petenta C.M.
În cauză a fost introdusă şi C.M., petenta care a formulat notificarea nr. 187/ N din 6 iunie 2001.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 456 din 23 mai 2007, a respins acţiunea formulată de reclamantele S.M.C. şi D.O.M. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova şi C.M.
A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul B.O.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nici reclamantele şi nici cesionara C.M. nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Craiova, a cărui restituire au solicitat prin notificarea nr. 187/N/2001, din actele depuse la dosar nerezultând nici amplasamentul terenului şi nici temeiul legal al dobândirii de către C.C. şi C.M.
De asemenea, s-a avut în vedere că nici din adeverinţa fără număr din anul 1994 (Fila 20 dosar), eliberată de Primăria Municipiului Craiova, la solicitarea numitei C.M., nu rezultă că autoarea V.E. (mătuşa notificatoarei) a deţinut imobilul solicitat prin notificarea nr. 187/N/2001, situat în Municipiul Craiova.
S-a mai reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 50378 din 27 iunie 2006 la Primăria Municipiului Craiova, adresată Autorităţii pentru Aplicarea Unitară a Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005, s-a constatat că reclamantele S.C.M. şi D.O.M. se referă la o suprafaţă totală de 15.325 mp şi la amplasamente diferite pe raza Municipiului Craiova, care nu se regăsesc în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2333 din 27 septembrie 2005 la Biroul Notarului Public I.V.
Cu privire la cererea de intervenţie s-a constatat că aceasta este lipsită de interes, având în vedere considerentele reţinute în respingerea acţiunii reclamantelor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele S.M.C., D.O.M. şi pârâta C.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita reţinere a împrejurării că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea terenului în discuţie.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 916 pronunţată la 13 decembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamante şi de pârâta C.M., a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că numita C.M. este fiica F.S., soră cu V.E. (în prezent decedată), căsătorită cu V.G., care a deţinut terenul a cărui restituire s-a solicitat conform actului de partaj voluntar nr. 3166 din 10 octombrie 1934.
Ca atare s-a apreciat că pârâta C.M. are calitatea de persoană îndreptăţită conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în calitate de nepoată a defunctei V.E., soţia supravieţuitoare a fostului proprietar V.G.
S-a apreciat că din adeverinţele depuse la prima instanţă a rezultat existenţa unei suprafeţe de teren (curţi-construcţii) în intravilan, str. C. nr. 101 astfel cum rezultă din procesul verbal din 7 aprilie 1969, preluată în mod abuziv de la V.G., V.E. şi G.I.
Instanţa de apel a considerat că soluţia instanţei de fond a nesocotit aceste indicii şi, în lipsa manifestării rolului activ potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., nu s-au administrat probe din care să rezulte amplasamentul terenului în vederea restituirii în natură, dacă aceasta este posibilă. Astfel s-a constatat că s-a rezolvat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, astfel că se impune aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs intervenientul B.O.A. şi pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova.
Recurentul-intervenient B.O.A. a criticat Decizia ca nelegală, susţinând că instanţa de apel s-a aflat în eroare atunci când a reţinut că s-a formulat cerere de restituire pentru imobilul din str. C. nr. 101, deşi prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a terenului de 5800 mp din Str. C. nr. 8.
Recurentul a criticat Decizia şi pentru greşita reţinere a calităţii de moştenitoare a pârâtei C.M., întrucât, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor depus la dosar, unica moştenitoare a defunctei V.E. este N.E.
Prin recursul declarat, pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, au criticat Decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Critica formulată prin primul motiv de recurs a vizat împrejurarea că actele menţionate de instanţa de apel ca dovedind dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat prin notificare şi calitatea de persoană îndreptăţită a persoanei care pretinde dreptul în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) şi ale art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu au fost anexate notificării nr. 187/N/2001, astfel că autoritatea locală s-a aflat în imposibilitate de a restitui în natură imobilul sau de a propune acordarea de despăgubiri, conform prevederilor art. 36 din acelaşi act normativ.
S-a susţinut că din cuprinsul notificării şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă în mod neîndoielnic că imobilul notificat este cel situat în str. C. nr. 8, în suprafaţă de 5800 mp, neexistând nicio altă notificare pentru imobilul din str. C. nr. 79 sau nr. 101, pentru suprafaţa de 9525 mp, astfel cum pretind reclamantele şi nu se menţionează în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2333 din 17 aprilie 2005.
S-a arătat totodată că Decizia recurată conţine motive contradictorii, atât în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate cât şi a calităţii de persoană îndreptăţită.
Astfel, deşi instanţa de apel a considerat ca fiind dovedit cu acte dreptul de proprietate, a enumerat doar adeverinţe şi un proces-verbal de preluare, care nu constituie titluri de proprietate şi se referă la imobile şi suprafeţe diferite.
Mai mult s-a criticat Decizia întrucât deşi s-a motivat că terenul ar avea destinaţia de curţi-construcţii şi s-ar afla în intravilanul Municipiului Craiova, nu s-a făcut nicio referire la actele dosarului care precizează că doar suprafaţa de 800 mp din str. C. nr. 79 avea această destinaţie, restul suprafeţei de 2,40 ha având destinaţia de teren arabil.
În faza recursului, intimatele S.M.C. şi D.O.M. au depus la dosar actul de partaj voluntar încheiat la 10 octombrie 1934, notificarea înregistrată la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 228350 din 30 noiembrie 2000, notificarea înregistrată sub nr. 187/N/2001, extrasul din registrul agricol din anii 1959-1962 şi certificatul de grefă din dosarul nr. 7963.3/215/2006 al Tribunalului Dolj.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va reţine că recursul declarat de intervenientul B.O.A. este inadmisibil, având în vedere că acesta nu a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 456 din 23 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj şi nici nu a formulat cerere de aderare la apelul celorlalte părţi în condiţiile art. 293 C. proc. civ.
Totodată, Curtea va reţine că prima instanţă, deşi a comunicat părţilor cererea de intervenţie formulată de B.O.A. la 4 aprilie 2007 iar prin încheierea de la termenul din 25 aprilie 2007 (fila 76 dosar fond) a amânat cauza pentru a pune în discuţie admisibilitatea în principiu, ulterior nu s-a pronunţat asupra acesteia în condiţiile art. 52 C. proc. civ.
Deşi intervenientului i-a fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu prin sentinţa primei instanţe, fără a se fi discutat admisibilitatea în principiu, acesta nu a înţeles să atace hotărârea tribunalului, astfel că prezenta cerere de recurs este inadmisibilă.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâţii Primăria şi Primarul Municipiului Craiova, examinând criticile aduse deciziei recurate, Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc T.N.C. şi T.B. sub nr. 187/N/2001, petenta C.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5800 mp situat în Craiova, str. C. nr. 8 (Complex Dacia Valea Roşie), în calitate de moştenitoare a defunctei V.E.
Prin dispoziţia contestată, nr. 27716 din 23 noiembrie 2006, Primarul Municipiului Craiova a respins notificarea prin care s-a solicitat restituirea în natură a acestui imobil, situat în str. C. nr. 8, reţinând că nici notificatoarea şi nici dobânditoarea drepturilor ce decurg din notificarea cesionarei (C.M.), respectiv reclamantele, nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul prevederilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, şi nici dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.
Deşi prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în str. C. nr. 8, actele depuse în dovedirea acesteia se referă la terenuri situate în str. C. nr. 79 (adeverinţa de la fila 10, 20 dosar fond) şi extrasul din registrul agricol pe anii 1959 – 1962), str. C. nr. 101 (procesul verbal de la fila 21).
Actul de partaj voluntar invocat de intimate în susţinerea contestaţiei vizează ieşirea din indiviziune asupra imobilului din str. C. nr. 79 şi 81, fost nr. 177.
Prin cererea adresată Primarului Municipiului Craiova şi înregistrată sub nr. 228350 din 30 noiembrie 2005 (fila 67 dosar fond), anterior emiterii dispoziţiei contestate, C.M. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţa de 15.235 mp, situat în str. C. nr. 101 (fost nr. 79 stradal), Complex Dacia, Valea Roşie, ce a aparţinut defunctei V.E.
Prin aceeaşi cerere petenta a precizat că din acest teren a cesionat 9525 mp, pentru care a depus notificare, reclamantelor.
Având în vedere înscrisurile menţionate, Curtea va constata că instanţa de apel a reţinut că reclamantele au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea în natură sau prin echivalent în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ca succesoare cu titlu particular ale petentei C.M., în baza unui probatoriu insuficient.
De asemenea, s-a considerat că adeverinţele depuse la dosar (filele 41 – 45 dosar fond) şi procesul verbal de preluare din 7 aprilie 1969, fac dovada dreptului de proprietate al foştilor proprietari V.G. şi V.E., însă cu privire la un alt teren decât cel solicitat prin notificare, respectiv pentru terenul din str. C. nr. 101, fără a se fi stabilit, în prealabil, identitatea dintre acest din urmă teren şi cel solicitat prin notificare, situat în str. C. nr. 8.
Ca atare, Curtea va constata că se impune suplimentarea probatoriului pentru a se stabili dacă terenul ce a făcut obiectul notificării, situat în str. C. nr. 8 (Complex Dacia Valea Roşie), face parte din terenul situat, conform actului de partaj voluntar din 10 octombrie 1934, încheiat între G.V. şi M.D., în str. C. nr. 79 şi 81 (fost nr. 177).
Se impune astfel efectuarea unei expertize tehnice care să lămurească situaţia de fapt, respectiv identitatea dintre imobilul ce face obiectul notificării nr. 187/N/2001 şi cel menţionat în titlul de proprietate invocat de reclamantele-intimate, având în vedere şi celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv adeverinţele eliberate de Primăria Municipiului Craiova şi extrasele din registrul agricol, cu referire la terenul intravilan din Str. C. nr. 79, ce a aparţinut defunctei V.E.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova şi se va casa Decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.O.A. împotriva deciziei civile nr. 916 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca inadmisibil.
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova împotriva aceleiaşi decizii, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8052/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7941/2008. Civil → |
|---|
