ICCJ. Decizia nr. 8256/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8256
Dosar nr. 3511/36/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Constanţa, reclamanta SC O. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia Domeniilor Statului, pentru ca pârâtul să fie obligat la repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului cauzat prin predarea către Comisia Locală Ostrov de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a suprafeţei de 95,8 ha teren din cadrul fermei nr. 4, prin care au fost puse în posesie persoanele fizice în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 247.812 lei RON reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat prin diminuare a capitalului social al reclamantei, urmare a înstrăinării culturilor viţei de vie, obligarea persoanelor la plata sumei de 1.178.794 care au titlul de daune interese, rezultând din săvârşirea faptei ilicite, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 466 din 23 februarie 2006 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de SC O. SA. Instanţa de fond a susţinut că predarea terenului de către pârâtă, Comisiei locale de Fond Funciar Ostrov constituită în baza Legii nr. 18/1991, s-a făcut în baza Protocolului nr. 4403/2004, şi textul de lege, art. 42 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 18/1991, nu prevede nici o interdicţie, prin urmare nu s-a săvârşit nici o faptă ilicită.
Împotriva hotărârii a declarat apel SC O. SA Ostrov care a indicat drept motive de nelegalitate faptul că instanţa de fond nu a ţinut seama de probele administrate, în mod greşit nereţinându-se răspunderea civilă- delictuală în sarcina pârâtului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 180 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei nr. 466/2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă. S-a reţinut de instanţa de apel că în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 s-a trecut la retrocedarea terenurilor către proprietari în baza unui protocol între Comisia Locală de Fond Funciar Ostrov, pentru a fi eliberate titlurile de proprietate. În acest scop, intimata ADS a predat conform Protocolului nr. 60/2004 terenul necesar reconstituirii: dreptul de proprietate al persoanei fizice îndreptăţite, încheind cu apelanta SC O. SA procesul verbal de delimitare, înregistrat sub nr. 3167/2002.
S-a considerat că instanţa de apel a procedat în mod corect constatând faptul că nu ne aflăm în prezenţa unor fapte ilicite săvârşite de Agenţia Domeniilor Statului, dispoziţiile art. 998-999 C. civ., condiţiile nefiind îndeplinite deoarece părţile au fost iniţial de acord cu cedarea suprafeţei de teren, încheindu-se un act în acest sens; faptul că s-au răzgândit ulterior, constituie un aspect lipsit de relevanţă, în actul încheiat cu pârâta, nefăcându-se nici o menţiune în legătură cu existenţa unei suprafeţe de teren arabil ce ar putea fi predată în locul terenului cultivat cu viţă de vie.
Împotriva deciziei a declarat recurs societatea intimată SC O. SA, cu sediul în Constanţa, comuna Ostrov care a indicat mai multe motive de nelegalitate. În primul rând, se susţine că nici un text de lege nu prevede posibilitatea opunerii la retrocedarea terenului în cauză, prin refuzul de a semna procesul verbal respectiv, sau prin semnarea acestuia cu obiecţiuni; în mod greşit nu s-a reţinut fapta culpabilă a Agenţiei Domeniilor Statului care la data de 27 februarie 2004 ridică la rang de principiu interdicţia reconstituirii terenurilor afectate de investiţii, iar ulterior la 26 iunie 2004, a semnat fără reţinere Protocolul nr. 446.3; Agenţia Domeniilor Statului nu a respectat cu bună-ştiinţă interdicţia legală de predare către Comisia locală de Aplicare a Legii fondului funciar a terenurilor pe care se află plantaţii de viţă de vie şi pruni. S-a mai susţinut că interdicţia de predare a fost reglementată prin art. 43 din Legea nr. 18/1991, art. 4 din Legea nr. 1/2000, art. 41 HG nr. 1172/2001, acte normative în vigoare la momentul întocmirii de intimată a Protocolului nr. 44603/2004.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La dosarul cauzei A.A.F.A.C. a depus cerere de intervenţie în interes alăturat reclamantei SC O. SA, susţinând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei Agenţia Domeniilor Statului, deoarece aceasta a încălcat dispoziţia imperativă când a predat către Comisia locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Ostrov suprafaţa totală de 97,19 ha, teren pe care se aflau culturile de viţă de vie, proprietatea SC O. SA. Se mai susţine că intimatul-pârât a deţinut şi mai deţine încă terenuri din categoria de folosinţă arabil, pretabile pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată, fără a afecta plantaţiile de viţă sau pomi.
Astfel, intimatul va fi efectuat predarea deşi mai deţinea alte suprafeţe de teren arabil ce ar fi putut fi predate şi fără a verifica documentele ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate privată.
Analizând cererea de recurs prin dispoziţiile legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă pronunţată, Curtea de Apel Constanţa, în mod corect a respins apelul împotriva sentinţei civile nr. 466/2006 a Tribunalului Constanţa, făcând o aplicare justă a prevederilor art. 998-999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă SC O. SA privind greşita aplicare a prevederilor legale sunt nefondate instanţa a apreciat corect că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a intimatei SC O. SA. Acele susţineri privind încheierea protocolului la data de 28 iunie 2004 şi încălcarea prevederilor art. 43 din Legea nr. 18/1991, art. 4 din Legea nr. 1/2000 şi art. 40 din HG nr. 1172/2001 nu sunt dovedite, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă fără dubiu că părţile au fost iniţial de acord cu cedarea suprafeţei de teren, predarea acesteia având drept temei Protocolul nr. 4403 din 28 iunie 2004.
Având în vedere caracterul cererii de intervenţie – formulată de recurenta A.A.F.A.C. în interesul alăturat reclamantei SC O. SA, şi dispoziţiile art. 54 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge această cerere de intervenţie: această cerere a fost formulată în interesul recurentei-reclamante SC O. SA, iar recursul formulat de recurentă a fost respins.
Nefiind incidente motivul de modificare indicat de recurent şi reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentă, precum şi cererea de intervenţie accesorie şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. SA împotriva deciziei nr. 180 C din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Respinge cererea de intervenţie formulată de SC A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8267/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8253/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
