ICCJ. Decizia nr. 1196/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1196
Dosar nr. 9711/3/200.
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Finlanda, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului B.L.
În motivarea cererii s-a arătat că la 8 februarie 2008, pârâtul a fost returnat din Finlanda, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 60/2001, publicată în M.Of. nr. 132/2001, care la art. 2 alin. (1) prevede că, fiecare parte contractantă va readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părţi contractante şi fără formalităţi, orice persoană care nu îndeplineşte ori nu mai îndeplineşte condiţiile în vigoare pentru intrarea sau şederea pe teritoriul statului părţii contractante solicitante, cu condiţia ca să fie dovedit valabil că acesta are cetăţenia statului părţii contractante solicitante."
Din declaraţia pârâtului dată la punctul de trecere a frontierei rezultă că „a fost reţinut de către autorităţile finlandeze pe motiv de furt şi condamnat la 11 luni închisoare", astfel că nu mai sunt necesare alte dovezi pentru admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 668 din 8 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a anulat ca netimbrată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, deşi a fost legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 8 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziţii.
Apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia civilă nr. 551 pronunţată la data de 2 iulie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu este concludentă susţinerea reclamantei în sensul că a anexat cererii de apel o fotocopie de pe borderoul de expediţie din 4 aprilie 2008, în care se găseşte adresa de înaintare a ordinului de plată şi a timbrului judiciar aferente cauzei, întrucât din acel înscris nu se poate stabili natura corespondenţei purtată de apelantă şi destinatarul acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, care arată că în mod eronat a apreciat instanţa de apel că nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxei de timbru, întrucât a depus la dosar ordinul de plată a taxei de timbru şi timbru judiciar, astfel cum a fost citată.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 acţiunile şi cererile neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru, se timbrează cu 8 lei.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice şi care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Din actele dosarului de fond rezultă că reclamanta nu a timbrat anticipat acţiunea.
Drept urmare, pentru termenul de judecată din 8 aprilie 2008, i s-a pus în vedere să depună la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 11, dosar fond.
La termenul din 8 aprilie 2008, tribunalul a reţinut cauza în pronunţare.
Reclamanta a depus taxa de timbru şi timbrul judiciar prin registratura instanţei, adresa care le însoţeşte purtând data de 8 aprilie 2008, ora 15,10 (fila 13, dosar fond), iar din ordinul de plată rezultă că taxa a fost achitată la data de 4 aprilie 2008.
Este fără dubiu că ordinul de plată se referă la cauza de faţă şi nu la alte dosare pe care reclamanta le are pe rolul instanţelor, întrucât numărul dosarului menţionat pe ordinul de plată, pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru, corespunde cu cel al prezentei cauze.
Ca atare, în mod greşit curtea de apel a respins apelul reclamantei care se referea la greşita anulare a acţiunii pentru netimbrare, în condiţiile în care taxa judiciară a fost achitată înainte de termenul fixat de instanţă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, va casa în parte Decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei şi va casa sentinţa tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 551 din 2 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează în parte Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 668 din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Desfiinţează sentinţa susmenţionată şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
5
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1104/2009. Civil → |
|---|
