ICCJ. Decizia nr. 1427/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1427
Dosar nr. 3811/30/200.
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. 3811/2005, contestatorii S.C. şi S.F. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Timişoara, Primăria municipiului Timişoara şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei anularea dispoziţiei nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi soluţionarea notificării nr. 2599/2005 în sensul de a se constata că imobilul înscris în nr. 12667 Timişoara, nr. top. 2320/2/5, reprezentând teren situat în cal. A., în suprafaţă de 5000 mp, a fost preluat de Statul Român, prin expropriere, fără acordarea de despăgubiri, de la autorii acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 927/PI/2001, Tribunalul Timiş a retrocedat către contestatori, în natură, suprafaţa de teren de 1088 mp, care a fost înscrisă în C.F. nr. 13570 Timişoara, nr. top. 29621/1/1/1/2, iar pentru diferenţa din imobilul mai sus individualizat nu s-au acordat nici despăgubiri în natură, nici în echivalent. Solicită atribuirea în natură a suprafeţei de 3471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timişoara, nr. top. 29621/1/1/1 aflată în proprietatea Statului Român; obligarea acestuia din urmă la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru diferenţa de 442 mp teren şi obligarea intimaţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, contestatorii au mai cerut ca, în cazul în care atribuirea în natură a suprafeţei de 3471 mp teren, nu este posibilă, să se dispună obligarea pârâtului la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru întreaga suprafaţă de 3912 mp teren.
În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 585/P din 22 martie 2007, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis, în parte, contestaţia precizată şi completată, formulată de contestatorii S.C. şi S.F.; a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 12667 Timişoara, nr. top. 23207/2/5, de sub A + 117, teren situat în cal. A., în suprafaţă de 5000 mp, a fost preluat prin expropriere, fără despăgubire, de la antecesorii contestatorilor, R.S. şi R.C.; a respins capetele de cerere având ca obiect: anularea Dispoziţiei nr. 850/2005 emisă de Primarul municipiului Timişoara; constatarea retrocedării prin hotărâre judecătorească a suprafeţei de 1088 mp teren şi neacordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 3912 mp teren; atribuirea în natură a suprafeţei de 3471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timişoara, nr. top. 2962/1/1/1/1; obligarea Statului Român la despăgubiri, în principal, pentru diferenţa de 442 mp teren, cât şi, în subsidiar, pentru întreaga suprafaţă; atribuirea în natură a suprafeţei de 1295 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 56543 Timişoara, nr. top. 2962/1/1/1/1, cu titlu de compensare cu alte bunuri sau servicii.
A respins contestaţia faţă de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat în proces prin D.G.F.P. Timiş, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Statul Român nu poate substitui unităţile deţinătoare ale bunurilor preluate abuziv, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii; că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă Dispoziţia nr. 850 din 9 martie 2005 emisă de Primarul municipiului Timişoara în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri către contestatori pentru suprafaţă de 3.471 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 59543 Timişoara, nr. top. 29621/1/1/1/2, întrucât nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul notificat; că aceştia şi-au identificat eronat corpul de proprietate pentru care au formulat notificarea în temeiul Legii nr. 10/2001; că reclamanţii nu pot schimba, în cadrul actualului proces, obiectul notificării, căci dacă s-ar proceda astfel s-ar nesocoti dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, după cum nici solicitarea reclamanţilor, făcută prin completarea acţiunii, referitoare la atribuirea imobilului înscris în C.F. nr. 56543 Timişoara, nr. top. 29621/1/1/1 cu titlu de compensare cu alte bunuri şi servicii, pentru diferenţa de teren expropriat de la antecesorii lor, nu mai poate fi primită, fiind necesar un alt proces.
S-a mai reţinut că, potrivit probelor administrate, primul corp de proprietate înscris în C.F. 12667 Timişoara, nr. top. 23207/2/5, expropriat de la antecesorii contestatorilor a fost amplasat pe alte parcele, care, în urma renumerotării topografice, prin substituire, au primit nr. top. 29544 – 29798 şi au fost identificate în C.F. 56512 – 56673, şi că numai o porţiune din nr. top. 23207/2/5 a fost înglobată în suprafaţa cu nr. top. substituit 29621, respectiv parcela cu nr. top. 29621/1/2 în suprafaţă de 1088 mp teren, care a fost retrocedată contestatorilor prin sentinţa civilă nr. 927/2001 pronunţată de Tribunalul Timiş; că restul suprafeţei rămase din cei 5000 mp teren, care a aparţinut autorilor contestatorilor, este inclusă în alte numere topografice, şi că parcela topografică a cărei restituire în natură se solicită se suprapune pentru nr. top. vechi 23207/2117, care a aparţinut altor proprietari tabulari, fiind necesar ca Primăria municipiului Timişoara să-şi exprime punctul de vedere în privinţa acestui teren; că, chiar dacă titularii contestaţiei nu mai pot modifica obiectul notificării, petitul privind constatarea trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, prin expropriere, fără despăgubiri, de la antecesorii contestatorilor este întemeiat, deoarece, conform sentinţei civile nr. 927/PI/2001 a Tribunalului Timiş, definitivă şi irevocabilă, există „autoritate de lucru judecat", potrivit căreia nu s-au administrat probe de către Statul Român, în condiţiile art. 1169 C. civ., din care să rezulte că antecesorii contestatorilor au primit sau nu au primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, fiind, astfel, cazul admiterii numai în parte a contestaţiei de faţă, respectiv în acest sens.
Prin Decizia nr. 527 din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţii S.C. şi S.F., a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, că verificând sentinţa apelată, în limitele cererilor de apel şi ţinând seama de probele administrate în primă instanţă, în temeiul art. 296 şi art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se impune admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi prime instanţe, deoarece aceasta nu şi-a exercitat rolul activ impus de art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., nesolicitând expertului tehnic să completeze raportul de expertiză, în sensul identificării şi delimitării cu exactitate a parcelelor de teren rămase libere, precum şi a stabilirii actualilor proprietari ai acestora în cartea funciară.
În concluzie, instanţa de apel a arătat că, pentru raţiuni de practică unitară şi în vederea neprejudicierii părţilor de un grad de jurisdicţie, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de probe noi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Municipiul Timişoara, prin primar, şi Primarul municipiului Timişoara, indicând ca temei legal art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii pârâţi arată că, în mod netemeinic şi nelegal, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă nu şi-a exercitat rolul activ şi nu s-a pronunţat pe fondul cauzei.
S-a mai arătat că în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., întrucât prima instanţă s-a pronunţat pe fondul litigiului.
Celelalte critici, formulate de recurenţi, vizează modul de soluţionare a fondului litigiului care, însă, nu vor fi analizate, deoarece prin Decizia recurată s-au admis apelurile contestatorilor, s-a desfiinţat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanţe, cu motivarea că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ, fără ca, astfel, instanţa de apel să intre în cercetarea fondului.
Examinând recursul declarat de recurenţii pârâţi Municipiul Timişoara, prin primar, şi Primarul municipiului Timişoara, în limita criticilor formulate ce permit încadrarea acestora în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra şi în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Prin urmare, în condiţiile art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., desfiinţarea sentinţei atacate se poate face doar în situaţia în care instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Or, în speţă, prima instanţă a intrat în cercetarea fondului, şi, de altfel , nici instanţa de apel nu a reţinut că prima instanţă nu ar fi intrat în cercetarea fondului, ci că instanţa a fost lipsită de rol activ potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., în sensul că nu a solicitat expertului topo completarea raportului de expertiză, şi că se impune administrarea de probe noi în cauză.
Or, aceste situaţii nu se circumscriu cazului de desfiinţare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe reglementat de art. 297 alin. (1) teza a întâia C. proc. civ., cum greşit a reţinut instanţa de apel, întrucât, faţă de caracterul devolutiv al apelului în limita criticilor formulate, instanţa de apel poate să dispună completarea probatoriului necesar pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292 C. proc. civ., dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii pârâţi, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de contestatorii S.C. şi S.F., aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Municipiul Timişoara, prin primar, şi Primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 527 din 29 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1436/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1196/2009. Civil → |
|---|
