ICCJ. Decizia nr. 354/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 354
Dosar nr. 468/118/200.
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 13 decembrie 2005 reclamantul F.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 13962 din 8 noiembrie 2005 emisă de SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord, solicitând desfiinţarea acesteia şi constatarea dreptului său la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 358,75 mp, situat în Eforie Nord, lotul nr. 69, din fosta parcelare a fraţilor B., în sensul restituirii în natură a imobilului său, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc la preţul de circulaţie al terenului în zonă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului său, F.S.I., profesor universitar, şi a fost dobândit de acesta conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32332 din 11 noiembrie 1926, transcris sub nr. 2991 din 7 septembrie 1927, teren preluat abuziv de stat, intrând sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că, după decesul bunicului său, intervenit la 25 august 1950, a rămas ca succesor legal, tatăl reclamantului, F.I.I., decedat la 7 decembrie 1987, de pe urma acestuia rămânând ca moştenitori, reclamantul F.M. şi fratele acestuia, F.D.I.
Că, singura notificare în calitate de persoană îndreptăţită la restituirea acestui imobil a formulat-o reclamantul, notificând ca persoane deţinătoare SC T.H.R.M.N., cât şi Consiliul Local Eforie.
A mai arătat că, la data de 8 noiembrie 2005, unitatea deţinătoare a respins notificarea întrucât terenul nu este deţinut de către această societate şi că înscrisurile depuse nu dovedesc calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, în principal, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii şi pe împrejurarea că notificarea reclamantului a fost comunicată tardiv.
Apărările societăţii pârâte au vizat deopotrivă şi împrejurarea depunerii notificării la un executor judecătoresc care nu avea competenţa teritorială să execute procedura comunicării acestui act, apărare la care însă a renunţat.
La termenul din 7 martie 2006, reclamantul a solicitat suspendarea judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea notificării nr. 88 din 15 septembrie 2005, cererea fiind admisă.
Cererea de repunere pe rol a fost depusă la 2 aprilie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1073 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a lipsei calităţii procesuale pasive a SC T.H.R. M.N. SA.
A respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâta SC T.H.R. M.N. SA Eforie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a probat pe baza actelor de stare civilă că este succesor al autorului său şi că pârâta are calitate procesuală pasivă fiind emitentul dispoziţiei contestate.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că reclamantul a notificat pârâta la data de 15 septembrie 2005, depăşind cu mult termenul limită până la care putea formula, 14 februarie 2002, fiind astfel decăzut din acest drept.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul F.M., criticând soluţia ca fiind nelegală, în sensul că instanţa a acordat cuvântul pe excepţii, dar a judecat cauza pe fond, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
Tardivitatea notificării nu a fost pusă în discuţia părţilor, fiind unită cu fondul.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 25/C din 28 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantului F.M. împotriva sentinţei civile nr. 1073 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Constanţa.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă în mod corect a constatat calitatea procesuală activă a reclamantului cât şi faptul că autorul său a fost titularul dreptului pretins.
Notificarea, conform procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, trebuia potrivit art. 21 alin. (1) din lege, modificată prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001, să fie depusă până la data de 14 februarie 2002.
Legea nr. 247/2005 nu prevede o repunere în termenul de notificare prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că notificările depuse după data de 14 februarie 2002, sunt tardive, iar reclamantul nu poate invoca propria culpă pentru necunoaşterea dispoziţiilor legale.
A mai reţinut curtea de apel, că în acelaşi context a analizat şi tardivitatea depunerii notificării invocată de pârâtă prin întâmpinarea din 24 ianuarie 2006.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul F.M. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate recurentul a susţinut că s-au pronunţat două hotărâri judecătoreşti fără a avea loc o judecată pe fond a cauzei, limitându-se a reţine ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului cât şi a calităţii procesuale pasive, fără a se pronunţa asupra excepţiei tardivităţii depunerii notificării, întrucât prima instanţă a unit excepţia cu fondul cauzei.
Procedând în acest mod, instanţa nu a dat părţilor posibilitatea de a cere şi administrarea probelor necesare şi nici măcar nu a intrat în dezbateri, încălcându-i-se şi dreptul la apărare.
Faţă de cele expuse, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea de probatorii şi pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Soluţionarea cauzei pe cale de excepţie reprezintă, într-adevăr, o necercetare a fondului cauzei şi încalcă dreptul la apărare.
În speţă, la termenul din 7 februarie 2006, pârâta SC T.H.R. M.N. SA Eforie Nord a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a tardivităţii formulării notificării.
Din încheierea de dezbateri din data de 22 mai 2007 rezultă că instanţa a acordat cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, apreciind că aspectele privind tardivitatea formulării notificării nu constituie o excepţie de procedură dirimantă, urmând a fi analizată odată cu fondul cauzei.
În apel, instanţa a pus în discuţie tardivitatea formulării notificării, iar apărătorul reclamantului a pus concluzii pe această excepţie, suplinind astfel lacuna instanţei de fond.
Este nefondată şi critica potrivit căreia instanţa de apel nu a dat părţilor posibilitatea de a cere şi administra probele necesare şi nici nu a intrat în dezbateri.
Din practicaua deciziei instanţei de apel rezultă că, referitor la excepţia tardivităţii formulării notificării, apărătorul reclamantului „a depus un înscris, o adresă din 1993 ce provine de la oraşul Eforie privind situaţia imobilului în litigiu şi că un alt înscris în baza Legii nr. 10/2001 nu există".
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a analizat cauza şi pe fond, implicit a respectării dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând în mod corect că notificarea a fost formulată tardiv, păstrând soluţia primei instanţe.
În aceste condiţii, recursul declarat de reclamantul F.M. fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei nr. 25 C din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 26/2009. Civil - → |
|---|
