ICCJ. Decizia nr. 1870/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1870/2010
Dosar nr. 19356/3/2008
Şedinţa publică de la 18 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1696 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.
A respins cererea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că notificarea a fost formulată de H.F.E.B., iar calitatea de moştenitor testamentar, de care se prevalează reclamantul trebuie dovedită prin certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, emis de autorităţile române sau recunoscut de acestea.
Cum Regulamentul nr. CE/44/2001 nu se aplică în materia succesiunii, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 105/1992, inclusiv în ceea ce priveşte recunoaşterea pe teritoriul României a certificatului de moştenitor.
Defuncta H.F.E.B. a încheiat în favoarea reclamantului un testament cu titlu particular cu privire la proprietatea sa din Bacău, fără a preciza numărul poştal, ceea ce face imposibilă identificarea în concret a imobilului.
Prin Decizia nr. 369 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii, pentru imobilul situat în Bacău, ce a fost dobândit de la antecesoarea sa, H.F.E.B., care a decedat la data de 31 mai 2005.
În dovedirea calităţii sale de succesor, reclamantul a depus certificatul de calitate de moştenitor din 25 martie 2009, emis de B.N.P. G.F., din care rezultă că este succesorul testamentar al defunctei, testamentul fiind întocmit de către defunctă la data de 4 noiembrie 2004 la biroul dr. H.M. şi dr. M.R., notari publici în Austria.
Din certificatul de calitate de moştenitor rezultă faptul că imobilul testat este situat în Bacău, str. Oituz nr. 26, motiv pentru care reclamantul are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs M.E.C.I.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia este nelegală, deoarece instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că H.F.E.B. a formulat notificare pentru restul de teren nerestituit, că are în proprietate imobilul din Bacău, şi că din testament nu rezultă imobilul asupra căruia s-a testat.
Astfel, instanţa de apel nu a reţinut că testamentul nu îndeplineşte o condiţie de fond, respectiv identificarea concretă a imobilului.
Din actele aflate la dosar rezultă că defuncta a fost proprietara imobilului situat în Bacău, în suprafaţă de 850 mp, iar în testament nu este individualizat imobilul testat.
Recurentul a arătat că certificatul de calitate de moştenitor nu reprezintă titlu de proprietate, iar reclamantul nu are calitate procesuală activă.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În procesul civil, reclamantul, fiind cel care iniţiază demersul judiciar, trebuie să justifice atât calitatea procesuală pasivă a celui chemat în judecată, cât şi calitatea procesuală activă.
Succesorul cu titlu particular al autorului, cum ar fi beneficiarul unui legat cu titlu particular, are calitate procesuală activă numai în limitele legatului transmis.
În cauză, H.F.E.B., autoarea reclamantului a formulat notificare, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Bacău, iar ulterior, a testat reclamantului imobilul din Bacău.
Recurenta susţine că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece nu este suficientă prezentarea certificatului de calitate de moştenitor, fiind necesar ca în testament să se fi individualizat imobilul testat.
Această susţinere nu poate fi reţinută, deoarece lipsa calităţii procesuale active, ca excepţie de fond, nu se confundă cu netemeinicia fondului pretenţiilor deduse judecăţii.
Or, în cauză, reclamantul justifică calitatea procesuală activă, deoarece a dovedit că este succesor cu titlu particular al autoarei sale, care a solicitat prin notificare măsuri reparatorii pentru imobilul ce a rămas nerestituit din proprietatea sa situată în Bacău, şi a testat reclamantului imobilul din Bacău.
Chestiunea identităţii dintre imobilul ce face obiectul notificării, şi imobilul, ce face obiectul legatului cu titlu particular, poate fi analizată numai în urma cercetării fondului pricinii.
De altfel, avându-se în vedere că, prin sentinţa civilă nr. 68 din 9 martie 2000, Tribunalul Bacău, în urma admiterii în parte a acţiunii promovate de H.F.E.B., a dispus restituirea către aceasta a imobilului situat în Bacău, format din clădire şi suprafaţa de 850 mp teren aferent, iar prin notificarea au fost solicitate măsuri reparatorii pentru diferenţa ce a făcut parte din fosta proprietate, şi în lipsa oricăror alte înscrisuri privind existenţa altor proprietăţi ale autoarei reclamantului, operează prezumţia simplă că obiectul testamentului îl reprezintă imobilului.
Dar, aşa cum s-a arătat, problema identităţii între imobilul ce face obiectul notificării şi imobilul ce face obiectul legatului urmează a face obiectul cercetării fondului, deoarece în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, cercetarea fondului înseamnă, printre altele, şi stabilirea împrejurărilor legate de existenţa proprietăţii, ceea ce presupune identitate între imobilul solicitat şi cel preluat abuziv de stat.
Faţă de cele arătate şi în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.
Cât priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul - intimat, aceasta va fi respinsă, având în vedere că nu au fost depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte că au fost efectuate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M.E.C.I. împotriva Deciziei nr. 369 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - reclamant M.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1801/2010. Civil. Fond funciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1874/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
