ICCJ. Decizia nr. 2232/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2232/2010
Dosar nr. 5278/1/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 17 iunie 2009 contestatoarea SC B.B. SA a atacat Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei s-a invocat în drept art. 318 C. proc. civ.
În fapt s-a arătat că intimaţii - reclamanţi au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificare restituirea în natură a unui imobil compus din casă şi teren situat în localitatea Tamaşeu înscris în C.F. Tamaşeu iar prin acţiune au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele înscrise la top.
Deşi pârâtul (contestatorul din prezenta acţiune) a sesizat neconcordanţe între solicitările reclamanţilor din acţiune faţă de cele din notificare, instanţele s-au rezumat la a face aprecieri generale cu privire la imobilul înscris în C.F. Tamaşeu, foaie funciară care cuprinde 12 numere topografice.
S-a mai arătat că în mod eronat s-a reţinut în cauză calitatea de moştenitor a reclamanţilor, deşi din actele depuse la dosar nu rezultă cu claritate identitatea între P.C., antecesoarea intimaţilor şi persoana menţionată în testament ca fiind nepoata testatorului. Nu s-a făcut dovada că nepoata testatorului ar fi moştenit-o şi pe soţia acestuia (şi ea beneficiară a aceluiaşi testament) şi că aceasta ar fi notificat imobilul.
La 7 decembrie 2009 intimaţii P.l. şi P.O. au depus concluzii scrise în care au solicitat respingerea contestaţiei cu cheltuieli de judecată.
Au mai invocat excepţia de tardivitate, cererea de contestaţie în anulare nefiind motivată, motivele de contestaţie trebuind a fi formulate în termenul de contestaţie precum şi excepţia de inadmisibilitate faţă de împrejurarea că nu sunt întrunite în cauză dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. şi că aceasta ar fi notificat imobilul.
Prin Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de pârâta SC B.B. SA împotriva Deciziei nr. 95/ A din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea.
S-a reţinut în motivarea acestei decizii că Tribunalul Bihor prin sentinţa civilă nr. 795/ C din 11 decembrie 2007 a admis acţiunea reclamanţilor P.l. şi P.O. şi a obligat pe pârâtă să emită o dispoziţie de restituire în natură în favoarea reclamanţilor, a imobilelor înscrise în C.F. Tamaşeu.
Soluţia Tribunalului a fost motivată de constatarea că pârâta avea obligaţia să soluţioneze notificarea, obligaţie neîndeplinită.
Sentinţa Tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea prin Decizia nr. 95 din 14 mai 2008 prin care s-a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Decizia Curţii de apel a fost şi aceasta menţinută prin respingerea recursului prin Decizia nr. 6191 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a considerat neîntemeiate criticile aduse de recurenta pârâtă.
Potrivit art. 318 C. proc. civ. indicat ca temei al prezentei contestaţii în anulare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Se constată că în cauză soluţia instanţei de recurs nu este rezultatul nici unei erori materiale şi nici unei omisiuni de cercetare a vreunui motiv de recurs.
Din examinarea deciziei se constată că au fost analizate criticile pentru care s-a declarat recursul, critici printre care figurează şi cele invocate în prezenta cale extraordinară de atac şi cu privire la care instanţa de recurs s-a pronunţat stabilind că nu sunt întemeiate şi explicând în considerente argumentele pentru care acestea nu a fost primite.
Soluţia instanţei de recurs este aşadar rezultatul aprecierii argumentate a instanţei.
Prin criticile formulate contestatorul urmăreşte de fapt o rejudecare a cauzei din perspectiva reaprecierii probelor şi nu o îndreptare a unei erori noi sau a unei omisiuni.
Cât priveşte momentul depunerii motivelor de contestaţie în anulare se constată că acestea au fost înregistrate la 30 noiembrie 2009 înainte de termenul de judecată fixat în cauză, 8 decembrie 2009, iar în şedinţa din 8 decembrie 2009 avocatul ales al intimaţilor P. a declarat că a luat cunoştinţă de acestea şi nu solicită comunicarea lor, formulând totodată oral o cerere de judecare a cauzei în lipsă în eventualitatea acordării unui nou termen.
Art. 319 C. proc. civ. reglementează termenul în care se poate face contestaţia în anulare fără să indice sub vreo sancţiune obligativitatea motivării ei chiar prin cererea de declarare a acestei căi extraordinare de atac, cum o face în cazul recursului prin dispoziţiile imperative ale art. 303.
Ca urmare depunerea motivelor de contestaţie, ulterior, pe parcursul judecăţii, fără ca prin acestea să se producă vreo încălcare a drepturilor procesuale ale celorlalte părţi nu atrage sancţiunea tardivităţii.
Nefiind întrunite în cauză motivele pentru care se poate anula, în temeiul art. 318 C. proc. civ. decizia atacată, se va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Nu s-a luat în examinare cererea de obligare a contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţii P. în lipsa originalelor facturilor de plată sau a copiilor certificate, la dosar fiind depuse numai copii xerox.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 6191 din 29 mai 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2388/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
