ICCJ. Decizia nr. 2095/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2095/2010
Dosar nr. 2284/117/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 30 mai 2008, reclamanţii G.E., L.I., L.F. şi L.V.F. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea parţială a Dispoziţiei din 16 aprilie 2008 şi acordarea unui teren în echivalent ori a unor despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru terenul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F.
În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale H.G. nr. 250/2007, reclamanţii au susţinut că:
- La adresa menţionată era amplasat un imobil (compus din teren şi construcţie) pe care l-au cumpărat în anul 1987;
- Deşi contractul de vânzare-cumpărare avea ca obiect întregul imobil, conform art. 30 şi 31 din Legea nr. 58/1974, terenul a fost trecut abuziv în proprietatea statului;
- În anul 1988, autorităţile au expropriat construcţia şi apoi au demolat-o, ridicând pe teren mai multe blocuri de locuinţe, care împiedică restituirea în natură;
- Prin dispoziţia contestată, pârâtul le-a respins cererea de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent pentru teren, pe considerentul că nu ar fi avut calitatea de proprietari ai acestui imobil, care a fost preluat de stat de la vânzători;
- Această soluţie este contrară art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 1.4 C din H.G. nr. 250/2007.
Tribunalul Cluj-secţia civilă, prin sentinţa nr. 687 din 19 decembrie 2008, a admis acţiunea, a anulat art. 2 al dispoziţiei contestate, a obligat pe pârât să emită o nouă dispoziţie, cu propuneri de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri pentru terenul de 226 stj. situat la adresa menţionată şi a respins cererea privitoare la cheltuielile de judecată.
S-a reţinut că:
- În anul 1987, reclamanta G.E. şi G.E., soţul acesteia (în prezent decedat), precum şi ceilalţi reclamanţi au dobândit, prin vânzare-cumpărare, câte ½ din construcţia situată în Cluj-Napoca, str. Plopilor nr. 134, care a fost apoi expropriată în baza Decretului nr. 30/1988;
- Odată cu înstrăinarea, cota de 406/812 din terenul aferent construcţiei (226 stj.) a fost preluată de stat, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974;
- Ulterior exproprierii, construcţia a fost demolată, iar terenul aferent este ocupat în prezent de blocuri de locuinţe;
- Prin art. 2 al dispoziţiei contestate, pârâtul a respins cererea reclamanţilor de acordare a unor măsuri reparatorii pentru teren, cu motivarea că nu au avut calitatea de proprietari ai suprafeţei de 226 stj., care a fost preluată de la alţi proprietari;
- Deoarece în ipoteza nedemolării construcţiei dobânditorii acestui imobil ar fi avut vocaţie la obţinerea titlului de proprietate pentru terenul aferent, potrivit pct. 1.4 C din H.G nr. 250/2007, reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în echivalent conform Legii nr. 10/2001;
- Reclamanţii nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, prin Decizia nr. 130 din 16 aprilie 2009, a admis apelul declarat de pârât şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare a fost dobândită doar construcţia, astfel că neavând la data preluării abuzive calitatea de proprietari ai terenului aferent, aşa cum prevede art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii.
Reclamanţii L.F. şi L.V.F. au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului promovat de pârât.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea atacată este greşită pentru că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi pct. 1.4/ C din H.G. nr. 250/2007 şi a dat eficienţă unui act normativ abrogat şi nedrept, respectiv Legea nr. 58/1974.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- Textele invocate de recurenţi se aplică în ipoteza existenţei construcţiei a cărei înstrăinare a determinat preluarea de către stat, în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, a terenului aferent;
- Or, în speţă este necontestat că, ulterior exproprierii, construcţia dobândită în anul 1987 de către reclamanta G.E. şi autorul celorlalţi reclamanţi a fost demolată;
- Aplicarea corectă de către instanţa de apel a prevederilor Legii nr. 10/2001 nu dă eficienţă Legii nr. 58/1974, care şi-a produs efectele în anul 1987, când statul a preluat abuziv terenul în litigiu, de la vânzătorii construcţiei, şi nu de la cumpărătorii acesteia.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii L.F. şi L.V.F. împotriva Deciziei nr. 130 din 16 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2232/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
