ICCJ. Decizia nr. 247/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 247/2010
Dosar nr. 4219/3/2005
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 28 iulie 2004, reclamanta E.H.H.V. S. prin mandatar S.V. a formulat contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat Tribunalului Bacău, secţia civilă, anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A. V.A.S. şi obligarea acesteia cât şi a SC F. SA Bacău să-i restituie reclamantei în natură, imobilul situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcţie şi etaj, având la parter cât şi la etaj, câte cinci camere şi o bucătărie, dependinţe şi anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 2510 m.p.
În motivarea contestaţiei sale, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate a imobilului în litigiu potrivit actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2183/1939, transcris la Tribunalul Bacău sub nr. 3645 din 13 septembrie 1939, în act, fiind trimisă sub numele de H.R.S., iar în procesul - verbal cu numele de H.S., fiind cunoscută şi sub acest nume.
A mai arătat reclamanta că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 149/1952 fără nicio despăgubire.
Pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare a solicitat respingerea contestaţiei, invocând excepţia lipsei sale de calitate procesuală în cauză, având în vedere că SC F. SA, deţinătorul imobilului, este integral privatizată, iar instituţia implicată în această privatizare, este autoritatea administrativă centrală, respectiv M.A.A.P.
La data de 21 septembrie 2004 pârâta SC F. SA Bacău a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv A.D.S. care a preluat de la M.A.A.P. dosarele de privatizare.
La data de 20 octombrie 2004 A.D.S., introdusă în cauză, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că privatizarea SC F. SA a avut loc integral, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, singura competentă să dispună asupra restituirii în natură a imobilului în litigiu este SC F. SA
Prin sentinţa civilă nr. 920 din 15 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-au respins excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi inadmisibilitatea acţiunii ca neîntemeiată; s-a respins acţiunea faţă de pârâţii SC F. SA Bacău şi M. A.D.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; s-a respins acţiunea pe capătul al doilea de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta A. V.A.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe primul capăt de cerere faţă de aceeaşi pârâtă, ca neîntemeiată; s-a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâtele A.V.A.S. şi A.D.S.; s-a anulat decizia nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de pârâta A.V.A.S.; s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 2510 m.p., şi s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 247/2005; s-a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a A.D.S., ca neîntemeiată iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei SC F. SA Bacău, suma de 13.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei, prima instanţă a constatat că diferenţele de nume existente în actul de proprietate şi actul de preluare a imobilului au fost clarificate prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv, declaraţia de notorietate a numelui cunoscut, certificatul de schimbare a numelui soţilor din 25 februarie 1987, adrese ale medicului curant şi azilului de bătrâni din Bacău, traduceri legalizate.
Referitor la excepţia admisibilităţii acţiunii, prima instanţă a reţinut că în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât în anul 1938 când s-a cumpărat imobilul (teren + construcţie) acesta avea statutul de societate pentru exploatări agricole, horticole şi industriale.
Întrucât pârâta A.V.A.S. nu a fost instituţia implicată în privatizarea SC F. SA Bacău, pe capătul al doilea din acţiune „s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive, păstrându-şi această calitate pentru primul capăt de cerere, referitor la anularea deciziei contestate”.
Cu privire la fond, prima instanţă a constatat, că primul capăt de cerere privind anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A.V.A.S. prin care s-a declinat competenţa soluţionării notificării în favoarea SC F. SA Bacău, este fondat.
Referitor la al doilea capăt de cerere s-a constatat că reclamanta a făcut dovada calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta E. H.H.V.S. prin mandatar S.V. şi A.V.A.S.
Apelanta - reclamantă a criticat sentinţa sub aspectul greşitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 5 mai 2008, reclamanta a decedat, în cauză fiind introdus ca unic moştenitor P.A.V.S.
La data de 29 august 2008 moştenitorul defunctei apelante a depus o declaraţie prin care a renunţat la apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
A.V.A.S. a criticat sentinţa, întrucât în mod greşit, prima instanţă nu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi faţă de capătul de cerere privind soluţionarea pe fond a notificării, în sensul înlăturării obligării sale la plata de despăgubiri către reclamantă, nefiind instituţia implicată în procesul de privatizare a SC F. SA Bacău.
La data de 23 ianuarie 2009, A.D.S. a formulat cerere de aderare la apelul A.V.A. S. şi la apelul reclamantei, susţinând că reclamanta nu a solicitat în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii în echivalent ci doar restituirea în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 118/ A din 23 februarie 2009, a luat act de renunţarea apelantului moştenitor P.A.V.S. prin mandatar S.V. la judecarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de A.V.A.S. şi A.D.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la apelul formulat de A.V. A.S. a constatat că prima instanţă a respins excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă pentru capătul de cerere privind anularea deciziei contestate şi a admis excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă pentru soluţionarea pe fond a notificării.
Cu privire la apelul formulat de A.D.S., curtea de apel a reţinut că sunt nefondate criticile privind faptul că persoana îndreptăţită nu are dreptul la despăgubiri prin echivalent în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, că s-ar fi încălcat principiul disponibilităţii ori că nu s-ar fi făcut dovada că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs A. V.A.S. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta - pârâtă a susţinut că ambele instanţe au interpretat şi aplicat nelegal dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, deoarece nu au admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce priveşte despăgubirile pentru imobilul revendicat.
Intimatul - pârât M.A.P.D. R., prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei de interes în declararea recursului iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.
Referitor la excepţia lipsei de interes în declararea recursului, intimatul - pârât a arătat că ambele instanţe au constatat că A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă faţă de primul capăt de cerere, deoarece prin acesta s-a solicitat anularea unui act pe care ea însăşi l-a emis.
Având în vedere că pretenţia formulată la capătul doi din cerere a fost admisă sub forma despăgubirilor prin echivalent în contradictoriu cu A.D.S., este vădit că recurenta prin prisma acestui considerent, nu justifică interesul promovării acestei căi de atac.
Examinând excepţia lipsei de interes în declararea recursului de către pârâta A.V.A.S., excepţie invocată de pârâtul - intimat M.A.P.D.R., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
În dispozitivul sentinţei civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, se menţionează:
„Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. în ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere.
Respinge capătul doi din cerere formulat în contradictoriu cu A.V.A.S. (..) ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta E.H.H.V.S. în contradictoriu cu A. V.A.S. (..) şi A.D.S. (..).
Anulează decizia nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de A. V.A.S.
Respinge cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în Bacău, Calea Romanului, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 2510 m.p. ca neîntemeiată.
Stabileşte dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent care vor fi acordate în condiţiile Legii nr. 247/2005”.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004, emisă de A. V.A.S. şi obligarea acesteia şi a S.C F. SA Bacău la restituirea în natură a imobilului.
În ceea ce priveşte al doilea capăt de cerere, tribunalul a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V. A.S. şi a respins acţiunea pentru al doilea capăt de cerere în contradictoriu cu A.V.A.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În aceste condiţii şi având în vedere că motivele de recurs formulate de A.V.A.S. privesc în exclusivitate al doilea capăt de cerere, pentru care acţiunea faţă de A.V.A.S. a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, recursul declarat de această pârâtă este lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei de interes în declararea recursului invocată de intimatul M.A.P.D.R.
Respinge recursul declarat de pârâta A.V. A.S. împotriva deciziei nr. 118/ A din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2388/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 263/2010. Civil → |
|---|
