ICCJ. Decizia nr. 2436/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2436/2010
Dosar nr. 1015/102/2007
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 23 martie 2007, reclamanţii N.M.G. şi N.S. au chemat în judecată pe pârâta SC M.T. SA, solicitând:
- restituirea în natură a terenului de 640,5 mp, situat în Târgu Mureş Mureş,
- întabularea dreptului lor de proprietate în Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară.
In motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au arătat că:
- în 1974 au cumpărat acest teren iar în 1976 în urma unor măsuri abuzive le-a fost preluat de stat şi înscris în C.F. nr. 800/11, Târgu Mureş.
- în baza Legii nr. 10/2001 au formulat notificare pentru restituirea acestuia, care însă a fost respinsă prin dispoziţia nr. 4403 din 23 septembrie 2004,
- prin sentinţa nr. 253 din 14 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis în parte contestaţia formulată împotriva dispoziţiei de respingere a notificării, în sensul ca, s-a dispus anularea acesteia, obligarea Primăriei municipiului Târgu Mureş la înaintarea notificării unităţii deţinătoare SC M.T. SA ( fostă S.S.A.P. SA) şi obligarea acesteia din urmă la a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură,
- Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia nr. 140/A/ din 16 iunie 2006 a respins apelul reclamanţilor, a admis apelul SC M.T. SA, în sensul constatării lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia şi a înlăturat din sentinţa atacată, obligaţia acestei societăţi de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei,
- părţile nu au declarat recurs şi Primăria municipiului Târgu Mureş le-a comunicat că notificarea a fost înaintată spre soluţionare SC M.T. SA,
- prin răspunsul comunicat la 8 martie 2007, SC M.T. SA a arătat că pretenţiile lor nu pot fi valorificate şi considerând acest răspuns ca o decizie de respingere a notificării, au formulat prezenta acţiune.
Tribunalul Mureş - prin sentinţa civilă nr. 212 din 13 februarie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a SC M.T. SA şi acţiunea reclamanţilor.
S-au reţinut următoarele:
Chiar dacă instanţa de apel a eliminat dispoziţia de obligare a pârâtei de a se pronunţa asupra cererii de restituire în natură, o astfel de obligaţie rezidă în sarcina sa din textul art. 25 alin. (1) Legea nr. 10/2001.
Din C.F. nr. 2837 Târgu Mureş, nr.top 5065/1 reiese că reclamanţii au dobândit prin cumpărare cota de 14/28 din imobilul alcătuit din casă de cărămidă cu două apartamente, curte şi teren în suprafaţă de 1281 mp.
In urma dezmembrării şi ieşirii din indiviziune reclamanţii au rămas coproprietari asupra parcelei nr.top 5065/1/2 casă de locuit şi curte în suprafaţă de 345 mp.
In cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, dar nu s-a dovedit vicierea consimţământului reclamanţilor cu ocazia întocmirii actului de dezmembrare şi ieşire din indiviziune pentru ca preluarea terenului să fie abuzivă.
Cu ocazia ieşirii din indiviziune, Statul Român a cedat cota sa de 2/28 părţi din imobil în favoarea reclamanţilor, în compensare pentru teren.
Cum terenul revendicat de reclamanţi nu a fost preluat abuziv aceştia nu au calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr. 30/A din 12 martie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
S-a reţinut că preluarea terenului nu este abuzivă, în sensul Legii nr. 10/2001, atâta timp cât coproprietatea părţilor asupra terenului în litigiu s-a efectuat printr-un partaj de dezmembrare şi ieşire din indiviziune.
La data de 1 februarie 2007 reclamanţii au formulat recurs solicitând modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului lor şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
In motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că:
- prin hotărârea pronunţată nu au fost analizate toate criticiile formulate în apel şi nu au fost cuprinse argumentele pe care se sprijină soluţia dată,
- greşit s-a apreciat că terenul nu a fost preluat abuziv de Statul Român prin Legea nr. 4/1973 şi HCM nr. 880/1973; caracterul abuziv al preluării rezultă din modalitatea de partajare a terenului stabilită în mod unilateral de statul român, în calitate de copărtaş, precum şi din faptul că, iniţial au refuzat semnarea actului de partaj voluntar, cedând în cele din urmă în faţa instanţei judecătoreşti; în final s-a arătat că preluarea abuzivă rezultă şi din diferenţa de valoare existentă între cotele deţinute de părţi.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 reglementează situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1954-22 decembrie 1989, precizând în art. 2 lit. a)-i), ce se înţelege, în sensul legii prin imobile preluate abuziv.
Pentru a beneficia de măsurile de reparaţie conferite de lege este necesar a se face dovezi cu privire la preluarea abuzivă a imobilelor, conform art. 2.1-2.6 din Hotărârea nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
In cauză, părţile hotărând ieşirea din indiviziune au iniţiat un proiect de partaj prin care, cota de 2/28 din construcţie (proprietatea statului) urma să fie vândută recurenţilor reclamanţi, (dobândind astfel întreaga construcţia împreună cu terenul aferent acesteia de 345 mp) iar restul terenului de 1148 mp, proprietatea reclamanţilor, urma să fie achiziţionat de stat.
In timpul judecării procesului intentat de stat, reclamanţii au acceptat partajul, au efectuat ieşirea din indiviziune, iar înţelegerea părţilor a fost consfinţită prin încheierea civilă nr. 1243 din 17 februarie 1976 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.
Critica cu privire la diferenţa de valoare a cotelor deţinute de părţi nu poate fi reţinută deoarece subevaluarea terenului nu poate echivala cu o preluare abuzivă iar recurenţii nu au făcut dovezi cu privire la vicierea consimţământului lor şi impunerea modalităţii de partaj.
Astfel, în mod legal s-a reţinut că, modalitatea de preluare a imobilului nu este abuzivă, în sensul celor menţionate în art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. se constată că, hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia dată, conform dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nefondat, prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. nefiind incidente în cauză.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenţii reclamanţi vor fi obligaţi la plata sumei de 3570 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata pârâtă SC M.T. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii N.M.G. şi N.S. împotriva deciziei nr. 30A din 12 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 3570 lei, cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă SC M.T. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2339/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
