ICCJ. Decizia nr. 3126/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3126/2010
Dosar nr. 1086/113/2009
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1086/113 din 18 martie 2009, reclamanta D.G.P. Bucureşti a solicitat restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în Cehia a pârâtului E.M.
În motivarea cererii se arată că pârâtul a fost returnat din Cehia la data de 27 iunie 2009 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, că măsura dispusă se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat, cu repercusiuni negative asupra imaginii României şi a cetăţenilor care călătoresc legal în străinătate şi că din declaraţia pârâtului la data returnării rezultă că a fost reţinut de poliţia cehă pentru comiterea infracţiunii de viol.
Tribunalul Brăila prin Sentinţa civilă nr. 288 din 10 aprilie 2009 a respins ca nefondată cererea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi care cuprinde şi dreptul de a părăsi statul de origine este garantat atât de art. 25 din Constituţia României, cât şi de art. 18 din Tratatul Comunităţii Economice Europene şi art. 4 din Directiva 2004/38/CE. Limitarea exercitării acestui drept se poate face, conform prevederilor art. 3 alin. (1) numai temporar, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, excepţiile de la aceasta regulă regăsindu-se atât în cuprinsul legii interne (art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005) cât şi în cuprinsul legislaţiei comunitare (art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii Europene de Justiţie, recurgerea de către o autoritate naţională la noţiunea de ordine publică presupune, pe lângă perturbarea ordinii sociale pe care o constituie orice încălcare a legii, existenţa unei ameninţări reale şi suficient de grave care afectează un interes fundamental al societăţii. Sub acest aspect, pârâtul a fost reţinut pe teritoriul Cehiei pentru comiterea infracţiunii de viol, nu a fost condamnat pentru această infracţiune şi nici nu s-a dovedit că este vinovat de comiterea ei şi că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, arătând că sentinţa pronunţată de instanţa fondului este nelegală şi netemeinică.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 201/A din 16 iulie 2009, a respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reţinut că având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii, determinată de aderarea României la Uniunea Europeană, necesitatea dreptului la liberă circulaţie se analizează prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în faţa celei interne. Norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situaţii în care statul ar putea restrânge libertatea de circulaţie a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranţei publice sau sănătăţii publice, pe când legislaţia internă restricţionarea libertatea de circulaţie dacă cetăţeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nicio distincţie în ceea ce priveşte persoana cetăţeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat. Norma internă este parţial incompatibilă cu norma comunitară şi cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din acele situaţii ce ar impune restricţionarea dreptului la liberă circulaţie în spaţiul Uniunii Europene, s-a concluzionat că s-a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretare stabilite de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Returnarea unui cetăţean dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie se aplică când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetăţeanul român cu privire la care se solicită returnare.
- Obligaţiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare trebuie respectate de către toţi cetăţenii români, indiferent în ce scop călătoreşte în străinătate.
Analizând recursul din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Simpla returnare a pârâtului din Cehia la data de 27 ianuarie 2009 nu poate constitui un temei suficient pentru restrângerea de către instanţa română, pe viitor, a dreptului acestuia la libera circulaţie în acest stat.
Împrejurarea că pârâtul a fost reţinut de poliţia cehă pentru comiterea infracţiunii de viol, nu poate constitui motiv de restrângere a dreptului la libera circulaţie, având în vedere că nu a fost condamnat pentru respectiva infracţiune şi nici nu s-a dovedit că se face vinovat de săvârşirea acestei fapte şi că ar prezenta un pericol real pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică, aşa cum prevede norma comunitară aplicaţiei în cauza pendinte.
Aşa cum corect au reţinut instanţele, dobândind statutul de ţară membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrantă în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.
Cum reclamanta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.G.P. din M.A.I. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 201 A din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2010. Civil. Reziliere contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3130/2010. Civil. Partaj judiciar.... → |
|---|
