ICCJ. Decizia nr. 3238/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3238/2010
Dosar nr. 6064/95/2007
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând, asupra recursurilor de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj, la data de 9. 7.2007, reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., au chemat în judecată aratele S.N.L. OLTENIA SA Tg. Jiu şi E.M. Mehedinţi, solicitând să fie obligate la plata drepturilor de autor aferente perioadei 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007, indexate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau plătite, până la data plăţii, din economiile realizate prin folosirea invenţiei intitulate „Cupă poligonală pentru excavator”.
Reclamanţii au motivat că din anul 2001 sunt coautori, împreună cu M.N. şi M.A., ai invenţiei „Cupă poligonală pentru excavator”, care se referă la o cupă poligonală cu care se echipează excavatoarele cu roată port cupe, utilizate la descopertarea şi extragerea prin tăierea substanţelor minerale lichide din exploatările în cariere. Prin folosirea cupei respective se reduc forţele de frecare şi se obţin importante avântai eficienţa economică fiind dată de creşterea capacităţii de excavare pe unitate timp, dar şi ca urmare a reducerii timpului de staţionare pentru înlocuirea dinţilor de cupă şi a cupelor uzate, reducându-se reviziile şi reparaţiile pentru înlocuirea cupelor şi dinţilor uzaţi, reducerea consumului specific de dinţi şi cupe şi implicit a cheltuielilor specifice pentru cupe şi dinţi.
Au susţinut că S.N.L. OLTENIA foloseşte invenţia la o parte din excavatoarele cu rotor ce funcţionează la E.M. Mehedinţi, această exploatare intrând în componenţa S.N.L. OLTENIA potrivit art. 6 din H.G. nr. 103/2004.
Anterior includerii E.M. Mehedinţi în structura S.N.L. OLTENIA SA respectiva exploatare minieră aparţinuse C.N.L.O. Tg. Jiu, care plătea autorilor invenţiilor o cotă de 30 % din eficienţa economică obţinută în primul an de folosire a invenţiei şi 20 % în următorii ani pe toată durata de valabilitate a brevetului, conform unui contract tip ANEXA 5 la Regulamentul C.N.L.O. privind realizările tehnice.
Prin întâmpinare, S.N.L. OLTENIA SA Tg. Jiu a solicitat respingerea acţiunii deoarece S.N.L. Oltenia Tg. Jiu nu foloseşte pentru excavatoarele, ERC. 1400 cupe poligonale pentru excavator, ci cupele poligonale tip S.I.P. susţinând că pârâta S.N.L. Oltenia SA Tg. Jiu a formulat cerere de chemare în garanţie a SC U. Rovinari, solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenţii, chemata în garanţie să fie obligată să o despăgubească şi să-i plătească cheltuielile de judecată, întrucât titularul brevetului de invenţie este SC U. Rovinari, societate care se află în procedura de faliment.
În dosar au formulat cererea de intervenţie în interes propriu intervenienţii M.A. şi M.N., solicitând acelaşi drepturi cu şi reclamanţii, în calitate de coautori ai invenţiei.
La data de 27 februarie 2008 reclamanţii şi-au majorat câtimea pretenţiilor la 50 % din eficienţa economică obţinută prin folosirea invenţiei în perioada 1 iulie 2004 - 30 iunie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 16 mai 2008 a Tribunalului Gorj, a fost admisă acţiunea precizată şi cererea de intervenţie.
Au fost obligate în solidar pârâtele la plata drepturilor patrimoniale cuvenite reclamanţilor şi intervenienţilor pe perioada 9 iulie 2004 - 30 iunie 2007 (după cum urmează: la 8910 lei către reclamantul B.N., la câte 8124 lei către fiecare dintre reclamanţii D.L., S.G., U.I., P.F., N.M., la 8124 lei către intervenientul M.N., la 2620 lei către reclamantul B.I., la 2620 lei către intervenientul M.A., sume ce vor fi reactualizate în raport de indicele de inflaţie de la data de 9 iulie 2007, data introducerii acţiunii, la data plăţii efective; pârâtele au fost obligate în solidar la plata dobânzilor aferente, legale corespunzătoare acestor sume, către fiecare reclamant şi intervenient, de la data introducerii acţiunii 9 iulie 2007, până la data plăţii efective şi la 3406,801ei cheltuieli de judecată faţă de reclamantul B.N. şi la câte 2000 lei cu acelaşi litiu faţă de fiecare dintre ceilalţi reclamanţi şi faţă de fiecare intervenient; a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a SC U. Rovinari - prin administrator judiciar SP S. SPRL Tg. Jiu.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea pelurilor declarate de S.N.L. Oltenia SA şi E.M. Mehedinţi împotriva hotărârii fondului, prin decizia nr. 14 din 15 ianuarie 2009 a respins căile de atac ca nefondate pentru considerentele ce urmează.
Prin încheierea de şedinţă de la 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, constituită în complet de divergenţă, a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor şi intervenienţilor, concluzionând, în majoritate, că în mod corect tribunalul a respins această excepţie. S-a arătat că din probele dosarului a rezultat că reclamanţii sunt autorii invenţiei care a fost înregistrată la 19 decembrie 2001, fiind emis brevet de invenţie, titular de invenţie fiind SC U. SA. Au fost invocate dispoziţiile art. 32 – art. 44 din Legea nr. 64/1991, şi cele ale art. 5 alin. (1) şi (2), potrivit cu care pentru invenţiile create inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului. S-a făcut referire la chemarea în garanţie şi la dispoziţiile ce reglementează această posibilitate de atragere a terţilor în proces şi s-a concluzionat că între părţi s-au stabilit raporturi juridice reglementate de Legea nr. 64/1991.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991, dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii, pentru invenţiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă. Art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, stabileşte că pentru invenţiile create şi realizate în condiţiile art. 5 alin. (1) cu clauză contrară şi, respectiv, ale art. 5 alin. (2) inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului.
Drepturile patrimoniale se stabilesc în funcţie de efectele economice şi/sau sociale rezultate din exploatarea brevetului sau în funcţie de aportul economic al invenţiei.
Intre reclamanţi şi pârâte nu s-a încheiat un contract, pârâta fiind, persoana care exploatează invenţia, adică persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod legal, aşa cum este definită de art. 2 lit. q) din Legea nr. 64/1991.
În lipsa unor raporturi contractuale, instanţa poate suplini acordul în această materie, aplicând principiile derivate din dreptul oricărei persoane de a obţine repararea unui prejudiciu şi respectarea drepturilor ce i-au fost încălcate. La sesizarea oricărei părţi, instanţa poate să stabilească un cuantum al drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor, ca urmare a aplicării invenţiei de către unitate, criteriul folosit fiind, aşa cum este prevăzut în lege şi în H.G. nr. 152/1991, cel al rezultatelor economice folosite.
Mai mult, art. 63 din aceeaşi lege, dă în competenţa instanţei litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului, din contractele de cesiune şi licenţă, sau cele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 5 alin. (6), art. 36 şi art. 42.
Concluzia care se impune este aceea că Legea nr. 64/1991, modificată şi republicată la 8 august 2007, în acord cu Directiva nr. 2004/48/CE protejează drepturile patrimoniale ale inventatorilor, nu numai când derivă din contract, ci şi din folosirea invenţiei de către orice persoană fizică sau juridică.
De altfel, chestiunea privind îndreptăţirea reclamanţilor la promovarea acţiunii, adică identitatea dintre reclamanţi şi titularul dreptului dedus judecăţii (calitatea procesuală activă) a fost deja stabilită, prin încheiere interlocutorie.
În speţă s-a susţinut de către pârâte că nu folosesc cupele de excavator ce fac obiectul invenţiei reclamanţilor, însă aceste susţineri sunt contrazise de concluziile expertizei potrivit cărora pârâta E.M. Mehedinţi foloseşte cupe tip S.I.P., la care a ataşat dinţii de cupă potrivit brevetului în discuţie.
Faţă de concluziile iniţiale ale experţilor privind folosirea dinţilor de cupă de către pârâta E.M.M., şi utilizarea unui număr de 9025 astfel de dinţi (aşa cum rezultă din adresa înaintată de pârâtă) pârâta nu a formulat obiecţiuni, criticile asupra raportului de expertiză privind cuantumul despăgubirilor, deci al eficienţei economice înregistrate ca urmare a folosirii dinţilor de cupă modificaţi.
Părerea experţilor asistenţi are valoarea unei probe extrajudiciare, fiind asimilată susţinerilor pârtilor, iar în situaţia în care s-a administrat nemijlocit proba cu expertiză, instanţa trebuie să ia în considerarea părerea experţilor pe care i-a numit şi, în caz de îndoială asupra realităţii exprimate de experţi, poate dispune refacerea lucrării. Dealtfel, în lucrarea experţilor asistenţi se critică lucrarea depusă de experţii numiţi, arătându-se că nu se înţelege cum s-a ajuns la calcularea eficienţei economice şi concluzionându-se că pârâta nu a folosit invenţia reclamanţilor, tară a se motiva această concluzie.
Cât timp experţii numiţi de instanţă au avut în vedere caracteristicile utilajelor, au stabilit costurile efective ale folosirii dinţilor inventaţi de reclamanţi şi costurile normate de dinţi originali, au calculat cantitatea de material excavat în ambele situaţii şi costurile în cele doua situaţii, pentru aceeaşi cantitate de material excavat, nu se poate susţine că lucrarea nu a fost argumentată şi că a ajuns la o concluzie greşită.
Împotriva deciziei au declarat recurs apelantele.
Recurenta E.M. Mehedinţi critică decizia pentru nelegalitate fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susţine, pe de o parte că reclamanţii nu au încheiat un contract din care să rezulte drepturile şi obligaţiile părţilor, iar pe de altă parte că recurenta nu foloseşte acest tip de cupe şi nici nu şi-a însuşit modalitatea de calcul a eficienţei economice, deoarece în calcule s-au folosit cifre incerte.
S.N.L. Oltenia SA, prin motivele neîncadrate în vreunul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocă lipsa calităţii sale procesuale deoarece nu foloseşte acest tip de cupe, precum şi lipsa calităţii procesuale active, în temeiul dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 64/1991, deoarece titular al brevetului de invenţie este SC U. Rovinari. Se mai arată că instanţele, în dosare similare au pronunţat decizii ce confirmă punctul de vedere exprimat în recurs.
Referitor la modalitatea de calcul a eficienţei economice se face precizare că recurenta nu îşi însuşeşte raportul de expertiză, deoarece raportul experţilor asistenţi este cel care reflectă realitatea.
Criticile formulate de recurentă pot fi încadrate, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivele de modificare prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimaţii au invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de E.C. Husnicioara (fostă E.M. Mehedinţi), iar pe fond respingerea recursurilor ca nefondate.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, reţine cele ce urmează.
Excepţiile invocate de intimaţi, ce vor fi examinate cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., sunt nefondate pentru argumentele ce succed.
Termenul de recurs, 15 zile de la comunicarea hotărârii, se calculează potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., conform cărora actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.
În cauză, decizia recurată a fost comunicată E.C. Husnicioara la 29 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat, conform datei oficiului poştal, la 13 februarie 2009, înlăuntrul termenului de recurs, ce se împlinea la 14 februarie 2009.
Neindicarea motivelor de nelegalitate ale deciziei sancţionează recursurile declarate cu nulitatea, potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs sunt invocate încălcări ale Legii nr. 64/1991, lipsa calităţii procesuale activă şi pasivă faţă de dispoziţiile art. 32 din aceeaşi lege, motive ce pot fi încadrate în motivul de modificare al pct. 9 din art. 304 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate faţă de considerentele ce urmează.
În temeiul art. 45 din Legea nr. 64/1991, republicată, dreptul asupra brevetului de invenţie nr. 120350 din 31 octombrie 2005, cupă poligonală pentru excavator, s-a transmis prin cesiune de la U. Rovinari SA către reclamanţi, astfel cum rezultă din adeverinţa O.S.I.M. nr. 1013568 din 13 mai 2009.
Drept urmare, în calitate de titulari ai brevetului de invenţie, reclamanţii au calitate procesuală activă în virtutea dispoziţiilor art. 32 din aceeaşi lege, ce conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată.
În cazul unui litigiu ce pretinde plata drepturilor băneşti cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei, ceea ce trebuie lămurit este dacă pârâţii utilizează sau nu invenţia, astfel cum a fost brevetată.
Funcţie de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenţia este utilizată, şi aceasta chiar dacă se aduc anumite modificări care nu alterează obiectul protecţiei, sau, dimpotrivă se poate ajunge la concluzia că modificările sunt atât de substanţiale încât este utilizat un alt produs sau procedeu decât cel pentru care s-a obţinut protecţia.
Pentru a se putea considera că pârâtele nu utilizează invenţia astfel cum a fost brevetată nu este suficient să se constate că a fost modificat un anumit element, deoarece conform doctrinei echivalenţelor, transpusă în art. 32 alin. (6) din Legea nr. 64/1991, invenţia este protejată în esenţa sa, iar pentru aceasta se iau în considerare elementele echivalente celor specificate în revendicare.
În speţă, pârâtele au susţinut că nu există identitate între cupa brevetată şi cupa folosită de recurentă. Or, acest lucru, nu a fost confirmat de proba ştiinţifică dispusă de instanţă, expertul demonstrând că sunt folosite cupe tip S.I.P., la care a ataşat dinţii de cupă potrivit brevetului de invenţie, iar unghiul de tăiere care se autoascute măreşte performanţa utilajului.
Recurentele formulează şi o serie de critici referitoare la greşita respingere a obiecţiunilor la raportul de expertiză, la faptul că nu-şi însuşesc calculele de eficienţă deoarece raportul experţilor asistenţi este cel real.
Deşi este invocată nelegalitate deciziei sub aspectele arătate nu au fost avansate critici concrete şi efective în a arăta în ce constă nelegalitatea acesteia, în sensul de a indica care sunt dispoziţiile de drept material ori procesual aplicate greşit de instanţă.
Recurentele se limitează a enumera nemulţumirile lor, nesocotind caracterul de cale extraordinară de atac a recursului.
Indică recurenta S.N.L. Oltenia că instanţa a pronunţat o soluţie contra practicii în materie a Curţii de Apel Craiova, ceea ce semnifică încălcarea art. 6 din C.E.D.O. în partea referitoare la predictibilitatea soluţiei, numai că, funcţie de actul nou depus în recurs din care rezultă calitatea reclamanţilor de titulari ai brevetului de invenţie, situaţia de fapt este diferită.
Absenţa contractului încheiat între părţi nu poate determina încălcarea dispoziţiilor art. 32 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie potrivit cărora este interzisă folosirea produsului fără efectuarea consimţământului titularului de brevet.
Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, va respinge recursurile în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului declarat de E.M. Mehedinţi, în prezent E.C. Husnicioara.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii E.M. Mehedinţi şi S.N.L. Oltenia SA împotriva deciziei nr. 14 din 15 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3220/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 325/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
