ICCJ. Decizia nr. 3354/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3354/2010
Dosar nr. 25405/3/2007
Şedinţa publică din 31 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 536 din 14 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul SC "A.S." SRL, în contradictoriu cu pârâtul SC "C.M." SRL şi, pe cale de consecinţă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 30.000 RON cu titlu de daune faţă de reclamant, precum şi publicarea în acelaşi editorial, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, dispozitivul prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, articolul "Ş.B.J. nu a avut bani pentru un hotel de trei stele", publicat în "C." din 11 iunie 2007, face remarci în sensul că : artistul s-a cazat la un hotel turist "Fără să ţină seama de statutul său de vedetă" şi ………. Ş. a acceptat să doarmă în condiţii care nu îi fac deloc onoare", are caracter tendenţios şi este de natură a leza prestigiul hotelului, conţinând informaţii false şi neverificate. În atare situaţie, s-au prezentat elementele răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte pe pârât.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins apelul reclamantei SC "S." SRL Galaţi, împotriva Sentinţei civile nr. 536 din 14 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă; a admis apelul pârâtului SC "C.M." SRL şi, pe cale de consecinţă, a schimbat în parte sentinţa apelată şi a respins acţiunea ca nefondată; a înlăturat dispoziţia privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată - 200 RON, ca nefondată; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, nu s-a probat un prejudiciu real, material ori moral, cert, de către reclamantă pe care să-l fi încercat ca urmare a articolului publicat în cotidianul pârâtei şi nici vinovăţia delictuală în apariţia articolului care nu a vizat însuşirea negativă a Hotelului "T.".
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs reclamanta SC "A.S." SRL, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, deoarece:
- Esenţial pentru existenţa prejudiciul de imagine adus reclamantei o reprezintă împrejurarea nerealităţii, falsităţii unor informaţii concrete privitoare la clasificarea Hotelului "T." de 2 stele, a lipsei instalaţiilor de aer condiţionat, în condiţiile în care s-a dovedit, că acesta a fost oficial clasificat ca un hotel de 3 stele.
- Statuarea instanţei de apel că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa dotărilor de mobilier şi aer condiţionat în toate camerele hotelului reprezintă, în mod evident, o greşită înţelegere a chiar ipotezei faptice ce trebuia probată.
Recursul este nul.
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se găsesc critici propriu-zise la adresa deciziei de apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în favoarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurentă constă în redarea sumară a stării de fapt a cauzei, fără însă a arăta în concret în ce constă greşeala instanţei de apel a cărei hotărâre a atacat-o şi prin care s-a desfiinţat sentinţa de fond.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului conform art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamantul SC A.S. SRL împotriva Deciziei nr. 520 A din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3846/2010. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3394/2010. Civil → |
|---|
