ICCJ. Decizia nr. 3389/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3389/2010
Dosar nr. 33709/3/2008
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 11 septembrie 2008 şi precizată la 24 octombrie 2008, reclamantul P.T.M. a chemat în judecată pe pârâta SC J.T.I.R. SRL solicitând acordarea celor două premii câştigate în urmă cu 5 ani, în cuantum de 550.000 dolari SUA.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 27 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis excepţia netimbrării acţiunii şi, în consecinţă, a anulat cererea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, obligaţie pe care reclamantul nu şi-a îndeplinit-o, deşi, la termenul de judecată din 24 octombrie 2008, i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru de 17.487,27 lei şi timbru judiciar de 5 lei, corespunzător cuantumului pretenţiilor formulate.
S-a mai reţinut că prin încheierea din 5 decembrie 2008, tribunalul a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru, iar prin încheierea din 2 februarie 2009 a fost respinsă şi cererea de reexaminare formulată împotriva primei încheieri, conform O.U.G. nr. 51/2008.
S-a concluzionat că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, neîhdeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar se sancţionează cu anularea cererii.
împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii sale de ajutor public judiciar, motivat de faptul că nu are loc de muncă şi nici posibilităţi financiare pentru a putea achita taxa judiciară stabilită.
Celelalte critici formulate prin motivele de apel au vizat fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 578/ A din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul reclamantului ca nefondat, reţinând, în esenţă, că soluţia respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar prin încheierea din 5 decembrie 2008, motivată de neîhdeplinirea cerinţelor art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008, a fost atacată cu cerere de reexaminare, apelantul beneficiind deja de o cale de atac efectivă, astfel încât hotărârea pronunţată în acest cadru procesual are caracter irevocabil.
Curtea de apel a mai reţinut că apelantul nu a invocat niciun motiv obiectiv care să îl fi împiedicat să depună la dosarul de fond
Înscrisurile la care face trimitere în mod expres art. 14 din O.U.G. nr. 40/2008, respingerea cererii sale fiind determinată de neîndeplinirea cerinţelor art. 14 raportat la art. 4 din O.U.G. nr. 51/2008 şi vizând lipsa de diligentă a părţii care nu a depus probe din care să rezulte starea sa financiară şi pericolul la care s-ar expune prin achitarea integrală a taxei judiciare de timbru.
împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.T.M., criticând-o pentru neverificarea regulamentelor concursului W. 2003, la care a câştigat două premii în valoare de 550.000 dolari SUA şi solicitând citarea persoanelor vinovate din comisia de concurs şi a notarului care a validat timbrul promoţiei, din vina cărora nu a putut ridica premiile menţionate.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimata SC J.T.I.R. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La prima zi de înfăţişare, Curtea, din oficiu, a invocat nulitatea recursului, având în vedere că s-au invocat critici vizând fondul cauzeij deşi instanţele de fond şi apel s~au pronunţat numai în ceea ce priveşte chestiunea prealabilă a timbrajului.
Examinând excepţia invocată din oficiu, Curtea va constata că acesta este întemeiată şi urmează a fi admisă pentru considerentele ce succed:
Recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021şi art. 304 C. proc. civ., neformulând critici coerente privind modul de judecată, respectiv soluţia pronunţată de instanţa de apel prin decizia recurată.
Recurentul nu a făcut altceva decât să îşi exprime nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate, argumentele invocate, nestructurate juridic, vizând fondul pretenţiilor deduse judecăţii, fără a se circumscrie soluţiilor pronunţate, respectiv excepţiei netimbrării acţiunii.
Aceste motive nu reprezintă critici concrete care să permită instanţei de recurs să cenzureze decizia curţii de apel, nefiind posibilă încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Aceasta echivalează cu o nemotivare a căii de atac extraordinare a recursului conform exigenţelor art. 3021 C. proc. civ., prin indicarea motivelor de nelegalitate şi dezvoltarea lor, astfel încât se va constata că sunt incidente dispoziţiile art. 306 alin. ultim C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea va constata nulitatea recursului reclamantului împotriva Deciziei civile nr. 578/ A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul P.T.M. împotriva Deciziei nr. 578/ A din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3393/2010. Civil → |
|---|
