ICCJ. Decizia nr. 3376/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3376/2010
Dosar nr. 40365/1/2004
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 213 din 5 martie 2004, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins contestaţia formulată în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, de B.D.M., împotriva dispoziţiei din 8 iulie 2003 emisă de Primarul comunei Baba Ana, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de 15.000 mp teren, din fosta moşie „Baba Ana”, cu motivarea că nu s-au depus acte justificative care să facă dovada preluării abuzive a imobilului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 1954 din 21 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul contestatoarei.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut în esenţă că terenul în litigiu se află în extravilanul localităţii, situaţie în care, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, nemişcătorul făcând obiect de reglementare al legilor fondului funciar.
La 12 iulie 2004, reclamanta a atacat cu recurs decizia pronunţată în apel.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecării recursului luând act, în acord cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Deşi citate cu această menţiune, părţile nu au înţeles să se prezinte la termenul fixat, din 1 iunie 2010.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiată pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de mai mult de 4 ani, interval în care, din culpa părţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta B.D.M. împotriva Deciziei nr. 1954 din 21 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3364/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
