ICCJ. Decizia nr. 3378/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3378/2010
Dosar nr. 6120/1/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 382 din 4 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia „C.E."în contradictoriu cu pârâţii Prefectura judeţului Hunedoara şi Consiliul judeţean Hunedoara, prin care aceasta a solicitat „obligarea pârâţilor prin hotărâre judecătorească de a onora dispoziţiile Constituţiei României, anularea actelor administrative emise în urma sesizărilor/notificărilor din 22 octombrie 2001 şi din 1 decembrie 2001, obligarea pârâţilor să reanalizeze aceste notificări."
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba lulia, secţia civilă, care prin Decizia nr. 399/ A din 1 octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţele au reţinut în esenţă că reclamanta nu a înţeles să respecte dispoziţiile legale şi nu a ataşat la notificare, documentele justificative necesare.
Astfel, deşi în instanţă, reclamanta a fost citată cu menţiunea de a depune acte doveditoare, aceasta nu a dat curs dispoziţiei instanţei, aşa încât, soluţionarea cauzei s-a făcut exclusiv pe baza probelor existente la dosar, insuficiente pentru exercitarea controlului judiciar.
Reclamanta Asociaţia „C.E." a atacat cu recurs decizia pronunţată în apel, fără a indica în drept criticile expuse în motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 1414 din 8 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba lulia a declinat competenţa soluţionării recursului în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 6 februarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus suspendarea judecării recursului luând act., în acord cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
La 21 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Deşi citate cu această menţiune, părţile nu au înţeles să se prezinte la termenul fixat, din 1 iunie 2010.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiată pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de mai mult de 3 ani, interval în care, din culpa părţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta Asociaţia „C.E." împotriva Deciziei nr. 399/ A din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3376/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3389/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
