ICCJ. Decizia nr. 3407/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3407/2010
Dosar nr. 23321/3/2007
Şedinţa publică din data de 1 iunie 2010
Deliberând în condiţiile art. 260 C. pr. civ. asupra prezentelor recursuri civile constată următoarele:
1. Acţiunea.
Prin acţiunea formulată la 21 iunie 2007 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub numărul 23321/3/2007 reclamanţii Ş.A. şi Ş.C. în calitate de moştenitori ai numitei Ş.F. (decedată la 20 iulie 2005) au chemat în judecată pe pârâţii Municipiului Bucureşti, prin primarul general, Ş.Ş. şi A.N.S. - Comitetul Sportiv Naţional S.P., pentru anularea dispoziţiilor nr. 7826 din 19 aprilie 2007 şi nr. 7828 din 19 aprilie 2007 emise de primarul general al Capitalei.
La 22 iunie 2007 tot pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a înregistrat sub nr. 23530/3/2007 o contestaţie formulată de Ş.Ş. împotriva dispoziţiilor nr. 7826/2007 şi nr. 7827/2007 tot pentru anularea acestora şi restituirea în natură a terenului de 450mp situat în sectorul 4, Bucureşti. Acest reclamant a mai înregistrat aceeaşi acţiune sub nr. 26391/3/2007, la 12 septembrie 2007.
Dosarele nr. 23530/3/2007 şi nr. 26392/3/2007 au fost conexate prin încheierea din 24 octombrie 2007 şi apoi dosarul rezultat a fost conexat, prin încheierea din 21 noiembrie 2007 la Dosarul nr. 23321/3/2007, format prin acţiunea primilor doi reclamanţi.
Prin dispoziţia nr. 7826/2007 s-a revocat dispoziţia anterior emisă de primarul general cu nr. 6727 din 8 noiembrie 2006 prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului situat în sectorul 4 către Ş.Ş. şi a fost respinsă notificarea cu nr. 1171 din 11 februarie 2002 formulată de Ş.A. şi Ş.C. împreună cu Ş.F. (ulterior decedată), pentru că nu s-a făcut dovada de către notificatori a calităţii. Prin dispoziţia nr. 78 de persoane îndreptăţite nr. 1000 din 16 iulie 2002 au fost transmise notificările (formulată de Ş.Ş.) şi, respectiv, nr. 1171 din 11 februarie 2002 (formulată de Ş.F., Ş.A. şi Ş.C.) spre soluţionare către A.N.S. - Centrul Sportiv Naţional S.P.
Reclamanţii au susţinut că revocarea dispoziţiei iniţiale este nelegală şi au solicitat restituirea terenului revendicat în suprafaţă de 2500 mp Ş.A. şi Ş.C. şi respectiv de 450 mp Ş.Ş.
2. Instanţa de Fond.
Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a civilă prin sentinţa nr. 256 din 6 februarie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor Ş.A. şi Ş.C. invocată de Ş.Ş. şi pe fond a respins ambele contestaţii ca neîntemeiate.
În motivarea acestei soluţii tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:
S-a apreciat că reclamanţii îşi legitimează calitatea procesuală activă pentru că au solicitat anularea unor dispoziţii care priveau notificarea formulată de aceştia în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că potrivit art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură este un act administrativ de putere imobiliară se consolidează care prin îndeplinirea formalităţilor de publicitate ca titlu de proprietate supus reglementărilor prevăzute de dreptul comun, iar potrivit art. 25.7 din aceleaşi Norme, după efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea emitentă.
S-a interpretat aşadar, per a contrario, că până la efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură poate fi revocată. S-a reţinut că în speţă nu s-a făcut dovada întabulării dreptului de proprietate şi, ca atare, dispoziţia nr. 7826/2007, de revocare a dispoziţiei nr. 6727 din 8 noiembrie 2006 este legală.
S-a constatat că este legală şi dispoziţia nr. 7827/2007 de declinare a soluţionării notificărilor către pârâta A.N.S. - Complexul Sportiv Naţional S.P., deoarece unitatea deţinătoare, în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este această pârâtă care are asupra terenului un drept de administrare înscris în Cartea Funciară. Potrivit art. 27.1 din Normele metodologice, în cazul în care persoana juridică notificată nu deţine bunul revendicat, direcţionează soluţionarea notificării către unitatea deţinătoare a bunului.
3. Instanţa de apel.
Apelurile reclamanţilor s-au referit la caracterul de înscris autentic al deciziei pronunţate în procedura administrativă a Legea nr. 10/2001, de aprobare a restituirii a unui imobil, decizia având valoare de titlu executoriu care nu mai poate fi anulat sau revocat pe cale administrativă. S-a susţinut că este greşită declinarea soluţionării notificărilor la instituţia care deţine asupra terenului un drept de administrare.
Ş.Ş. a mai criticat sentinţa pentru respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor Ş.A. şi Ş.C., care nu au acceptat succesiunea tatălui lor.
În această fază procesuală S.D.C.S. a formulat la 12 noiembrie 2008 o cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâtei Complexul Sportiv S.P. prin care a solicitat menţinerea soluţiei primei instanţe, intervenienta fiind titulara unui drept de exploatare a terenului de 112.582 mp aflaţi în administrarea Complexul Sportiv S.P.
Prin încheierea din 29 ianuarie 2009 Curtea de apel a admis în principiu această cerere de intervenţie.
Prin Decizia nr. 340 din 21 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile contestatorilor, Ş.A., Ş.C. şi Ş.Ş. şi a schimbat în tot sentinţa civilă în sensul că au fost admise contestaţiile şi anulate dispoziţiile nr. 7826/2007 şi respectiv nr. 7827/2007. A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de S.D.C.S. şi a fost respinsă ca nefondată cererea apelanţilor referitoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei decizii, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Contestatorii Ş.A. şi Ş.C. au calitate procesuală activă deoarece ei sunt titularii notificării 1171/2002 care a făcut obiectul deciziilor contestate în prezenta acţiune şi care se referă la modul de soluţionare a notificării întemeiate pe dispoziţiile Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat ca fiind corectă respingerea acestei excepţii, reţinându-se procesuală activă, cerută pentru atacarea deciziilor în distincţia dintre calitatea prezentul dosar şi calitatea de persoană îndreptăţită la restituire, această din urmă calitate, care privea fondul notificării, nefiind analizată în cauză.
Referitor la legalitatea dispoziţiilor nr. 7826 şi nr. 7827 emise în anul 2007 de pârâtul Municipiul Bucureşti, s-a reţinut ca fiind determinant, pentru această faptul că dispoziţia nr. 6727 emisă în 2006 de Municipiul Bucureşti nr. 7826 din 19 aprilie 2007), a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 639 din 7 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Prin sentinţa menţionată a fost admisă contestaţia numiţilor Ş.A. şi dispoziţia nr. 6726/2006 şi a fost obligată Primăria emită o nouă dispoziţie în soluţionarea notificărilor de apreciere (revocată prin dispoziţia Ş.C., a fost a Municipiului Bucureşti din 16 iulie 2001 şi nr. 1171 din 11 februarie 2002.
Instanţa a constatat că în mod nelegal, cu încălcarea art. 26 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, Primăria Municipiului Bucureşti a revocat Decizia nr. 6727/2006, prin dispoziţia nr. 7826/2007 şi, printr-o altă dispoziţie, nr. 7827/2007 a trimis cele două notificări spre soluţionare Agenţiei Naţionale pentru Sport S.P. în a cărei administrare se află terenul în discuţie.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 - care instituie dreptul de a ataca în justiţie decizia emisă în soluţionarea notificării - entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală şi va decide motivat dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva soluţiei date de instanţă.
S-a mai constatat că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 26.6 din Normele metodologice, iar problema întabulării dreptului de proprietate, în cazul dispoziţiilor atacate injustiţie, nu se pune decât după terminarea litigiului.
Ca urmare s-a apreciat drept nelegală dispoziţia de revocare a unei dispoziţii atacate în justiţie şi care urmăreşte anularea acesteia. O atare apreciere a fost dedusă din raţionamentul potrivit căruia o asemenea manieră de a proceda a entităţilor sesizate cu notificarea, pe de o parte l-ar pune pe notificator în situaţia de a ataca la infinit în justiţie dispoziţiile pe care emitentul, pe cale administrativă, le revocă în timpul procesului, iar pe de altă parte ar însemna ignorarea, de către emitentul dispoziţiei, a puterii de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti.
Instanţa a mai constatat că aspectele de nelegalitate a revocării deciziei ţin exclusiv de criterii formale Problemele de fond, şi nu de fond ale notificărilor. a constatat instanţa, sunt dezlegate în Dosarul nr. 44034/3/2006 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 639 din 7 mai 2007, dosar aflat în faza apelului şi care a fost suspendat până la soluţionarea prezentei cauze.
4. Recursurile.
Împotriva deciziei Curţii de apel au declarat recurs in termen legal pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Complexul Naţional S.P.
Recurentul Municipiul Bucureşti a invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În fapt s-a susţinut că potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001 competenţa de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul Legea nr. 10/2001 aparţine unităţii deţinătoare a imobilului or, cum rezulta din înscrisuri, unitatea deţinătoare în cauză este A.N.S. - Complexul Sportiv Naţional S.P. şi, ca urmare, dispoziţia nr. 7827/2007 de declinare a competenţei de soluţionare a notificărilor este legală, deoarece terenul a trecut în administrarea Ministerul Tineretului şi Sportului prin Hotărârea nr. 115/1990, iar prin H.G. 250/2003 societatea comercială Palatul Sportului a fost dizolvată, terenul trecând în domeniul privat al Statului şi în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului care la rândul său a transmis terenul în administrare Complexului Sportiv Naţional S.P., prin ordinul nr. 256 din 18 aprilie 2003.
Cât priveşte dispoziţia nr. 7826 recurentul a afirmat ca şi aceasta este legală întrucât revocarea dispoziţiei nr. 6727/2006 a avut loc cu respectarea art. 25.6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pct. 7 al aceluiaşi articol arătând expert situaţia în care nu se mai poate reveni asupra dispoziţiei de restituire şi anume, după efectuarea formalităţilor de publicitate imobiliară de către noul proprietar. Sub acest aspect s-a afirmat faptul că nu s-a făcut în cauză dovada întabulării dreptului de proprietate .
Recurentul Complexul Naţional S.P. a invocat în drept motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în fapt s-a apreciat ca legală soluţia primei instanţe şi ca nelegală soluţia instanţei de apel care a făcut, în interpretarea dispoziţiilor legii, distincţii pe care legea nu le face şi, ca urmare, a dat o interpretare nelegală art. 26.6 din Normele metodologice.
Recurentul a mai susţinut că s-au încălcat dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 care arată în mod precis că soluţionarea notificării revine unităţii deţinătoare a imobilului pretins a fi fost luat abuziv de către stat.
Recurentul a evidenţiat apoi în detaliu modalitatea în care terenul a ajuns în administrarea sa (Hotărârea nr. 15/1990 pentru aplicarea Decret-lege nr. 30/1990; H.G. nr. 1930/1990; H.G. nr. 250/2003; Ordinul nr. 256/2003 al ministrului Tineretului şi Sportului) şi a invocat operaţiunile de publicitate imobiliară care indică clar faptul că terenul este în prezent deţinut de Complexul Sportiv S.P., pentru terenul de 91789,55 mp, sector 4 (dreptul de proprietate al statului fiind intabulat în C.F., asupra acestei suprafeţe de teren şi asupra construcţiei de 48740 mp prin încheierea nr. 19951 din 14 august 2003 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti). Prin încheierea nr. 21051 din 27 august 2003 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, biroul de Carte Funciară a fost înscris şi dreptul de administrare al recurentei pârâte.
S-a concluzionat că dispoziţia de revocare este corectă pentru că s-a îndreptat o eroare, terenul neaflându-se în posesia Primăriei notificate.
S-a mai susţinut că aprecierea primei instanţe cu privire la caracterul revocabil al dispoziţiilor ce restituire în natură în temeiul Legea nr. 10/2001 a fost corectă cât timp dispoziţia în discuţie nu a intrat în circuitul civil, adică câtă vreme nu s-au operat formalităţile de publicitate imobiliară.
Intimaţii reclamanţi şi Ş.A. şi Ş.Ş. (prin notele scrise depuse la dosar la filele Ş.C. (prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 29-31) au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi constatarea că decizia Curţii de apel este legală şi temeinică, revocarea sau menţinerea dispoziţiei fiind numai de competenţa instanţei de judecată. Intimatul Ş.Ş. a arătat că terenul i-a fost restituit printr-un protocol de predare primire astfel că Primăria nu mai putea să dispună ulterior asupra acestui bun şi de altfel dispoziţia fusese atacată în instanţă şi se afla în apel. Intimaţii Ş.A. şi Ş.C. au arătat că decizia Curţii de apel este legală şi temeinică faţă de împrejurarea că în emiterea deciziilor atacate Primăria a încălcat dispoziţiile Legea nr. 10/2001 atât sub aspectul modificării unei decizii care era deja atacată în instanţă cât şi sub aspectul interdicţiei prevăzute de an. 21 alin. (5).
5. Analiza instanţei a,e recurs.
Decizia Curţii de apel, analizată prin prisma criticilor formulate, este legală şi temeinică, recursurile urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instituie o procedură cu reguli speciale de restituire; a proprietăţilor abuziv preluate de statul comunist, care implică o fază administrativă prealabilă şi o fază judiciară.
Această din urmă fază intervine în cazul în care notificatorul, nemulţumit de soluţia dată de entitatea sesizată cu soluţionarea notificării, atacă cu contestaţie decizia/dispoziţia prevăzută de art. 21 alin. (1) din lege (în actuala reglementare).
În cazul dedus judecăţii, Primăria Municipiului Bucureşti prin primarul general a emis dispoziţia nr. 6727/2006, în soluţionarea notificării nr. 1000 din 16 iulie 2001 şi, respectiv, nr. 1171 din 11 februarie 2002 privind imobilul din sectorul 4, trecut în proprietatea statului în baza Deciziei nr. 1720 din 8 noiembrie 1975 si solicitat în natură de Ş.Ş., Ş.A. si Ş.C.
Aceasta dispoziţie a fost atacată în justiţie la 28 decembrie 2006, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi anulată prin sentinţa civilă nr. 639 din 7 mai 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă. Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat Municipiul Bucureşti prin primarul general să emită o nouă dispoziţie în soluţionarea notificărilor nr. 1000/2001 si nr. 1171/2002.
Se observă că la 19 aprilie 2007 când a emis dispoziţia nr. 7826 primarul general a anulat o dispoziţie care se afla deja în examinarea unei instanţe judecătoreşti abilitate să efectueze controlul de legalitate instituit de Legea nr. 10/2001 asupra modului de soluţionare al notificărilor.
Prin emiterea dispoziţiei nr. 6727/2006 (deci pronunţându-se asupra notificărilor cu care a fost sesizată) entitatea notificată, recte Primăria, s-a desesizat de problema cu care a fost investită, această desesizare consolidându-se prin promovarea căii de atac (prevăzute de lege) împotriva dispoziţiei nr. 6727/2006.
Aşadar corectarea eventualelor erori (cum s-a susţinut de recurentul Municipiul Bucureşti) nu se mai poate face decât de către instanţa de judecată îndreptăţită să verifice legalitatea şi regularitatea dispoziţiei de soluţionare a notificării.
Potrivit art. 25 alin. (4) (fost art. 20) din Legea nr. 10/2001 decizia sau după caz dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra bunului, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executor pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Norma metodologică dată în aplicarea art. 25 alin. (4) subliniază caracterul complex al dispoziţiei de aprobare a restituirii în natură: înscris sub formă autentică, act juridic care justifică formalităţile de publicitate imobiliară şi titlu executor după îndeplinirea acestor formalităţi.
În cazul de sus judecăţii, subiectul la care se referă textul mai sus amintit, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură, nu mai există pentru că aceasta a fost desfiinţată prin hotărâre judecătorească în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Articolul mai sus menţionat (26) în alin. (4) prevede în mod expres că "în cazul în care dispoziţia motivată de soluţionare a cererii de restituire în natură este atacată în justiţie de persoana îndreptăţită, în funcţie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la aceasta".
În alţi termeni, entitatea autoare a dispoziţiei atacate nu mai poate, prin acte proprii, să se pronunţe asupra legalităţii dispoziţiei, după contestarea acesteia, ci potrivit legii, este obligată să se conformeze hotărârii instanţei. Textul menţionat prevede posibilitatea pentru entitatea emitentă de a decide, de la caz la caz, motivat, dacă va exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva soluţiilor pronunţate de instanţă.
Ca urmare, pe această cale a atacării soluţiei instanţei, unitatea administrativă poate să-şi exprime poziţia şi apărările, iar măsurile pe care urmează să le ia aceasta vor fi cele la care o va obliga instanţa de judecată în soluţionarea căii de atac.
Aşadar în mod corect instanţa de apel a legat interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (4) (fost art. 20 alin. (4)) de o anumită etapă a procedurii de restituire prevăzute de această lege.
Dacă articolul invocat ar avea o interpretare de sine stătătoare - pentru că ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, cum s-a invocat de recurentul Complexul Naţional S.P. - s-ar goli de conţinut norma referitoare la abilitatea instanţelor judecătoreşti în a decide asupra legalităţii dispoziţiilor date in rezolvarea notificărilor.
Orice schimbare a situaţiei de fapt şi/sau de drept stabilite prin dispoziţia nr. 6727/2006 putea fi făcută, cu efectele juridice corespunzătoare - de a se impune faţă de părţi si terţi şi de a fi respectată - numai în procedura judiciară prevăzută de Legea nr. 10/2001, iar prin sentinţa civilă nr. 639/2007 au fost determinate expres limitele în care Municipiul Bucureşti putea să acţioneze în legătură cu notificările nr. 1000/2001 şi, respectiv, nr. 1171/2002.
Nici criticile recurentului pârât Complexul Naţional S.P., în sensul ignorării actelor normative în temeiul cărora această pârâtă deţine în administrare terenul revendicat şi deci a ignorării dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu se pot primi fiind neîntemeiate.
Argumentele invocate în justificarea faptului că acest recurent pârât are în administrare terenul ce face obiectul cauzei, ţin de fondul soluţionării notificărilor şi, din această perspectivă, în mod legal instanţa de apel a reţinut că aceste critici nu privesc fondul prezentei cauze cu care instanţele au fost investite şi ca urmare în mod justificat au fost analizate exclusiv condiţiile în care au fost emise dispoziţiile nr. 7826 şi nr. 7827 emise în anul 2007, fără a se intra în analiza fondului cât priveşte măsurile luate prin dispoziţia nr. 6727/2006, care formează obiectul unui alt proces.
Pentru considerentele mai sus arătate se constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care să impună modificarea deciziei atacate, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile pârâţilor au fost respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Complexul Naţional S.P. împotriva Deciziei nr. 340 din 21 mai 2009 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3316/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
