ICCJ. Decizia nr. 3469/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3469/2010
Dosar nr. 1480/ 90/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 5 aprilie 2006, reclamanţii A.I., P.P., C.M. şi P.V. au chemat în judecată pe pârâţii Comisia locală Oteşani pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Comisia judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând:
- anularea Hotărârii din 23 februarie 2006 a Comisiei judeţene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor,
- obligarea aceleiaşi comisii la validarea terenului de 1 ha.;
- anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 30 noiembrie 1995 de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea SC C. SA Râureni;
- obligarea Comisiei locale Oteşani să înainteze Comisiei judeţene Vâlcea documentaţia necesară emiterii ordinului de restituire a terenului;
- restituirea bunurilor mobile rechiziţionate conform inventarului din 11 iunie 1952.
În motivarea cererii, întemeiată generic pe prevederile Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005, reclamanţii au susţinut că prin hotărârea contestată le-a fost în mod greşit respinsă solicitarea privitoare la restituirea bunurilor mobile şi imobile preluate abuziv de stat de la Stănescu Victor, autorul lor.
Pe parcursul procesului reclamanţii şi-au precizat cererea şi au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC C. SA.
În motivarea cererii precizatoare, reclamanţii au susţinut că terenurile şi construcţiile preluate abuziv de la autorul lor au fost date în folosinţa Fabricii de Conserve Râureni, actuala SC C. SA, beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de 9.543,86 mp. (situat în satul Cârstăneşti, comuna Oteşani, pct. D.), iar această entitate nu a dat curs notificării formulate de ei în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior, reclamanţii au revenit, învederând că înţeleg să se judece doar cu paratele comisii pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, locală şi judeţeană.
Judecătoria Horezu, prin sentinţa civilă nr. 534 din 7 mai 2007, a respins acţiunea precizată, ca neîntemeiată.
Tribunalul Vâlcea-secţia civilă, prin Decizia nr. 952 din 28 iunie 2007, a admis recursul declarat de reclamanţi şi a casat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, reţinând că pricina fost soluţionată în lipsa unei părţi, necitată legal şi fără a se intra în cercetarea fondului şi fără clarificarea obiectului cererii şi a cadrului procesual.
În rejudecare, reclamanţii au precizat că înţeleg să se judece doar cu pârâţii Comisia judeţeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, SC C. SA şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi solicită:
- anularea Hotărârii din 23 februarie 2006, a Comisiei Judeţene Vâlcea;
- obligarea pârâtei SC C. SA la emiterea deciziei de restituire în natură a bunurilor trecute fără titlu valabil în proprietatea statului (terenul de 9.543,86 mp, situat în satul Cârstăneşti, pct. G., o casă de locuit din cărămidă compusă din 4 camere, bucătărie şi dependinţe, o magazie din cărămidă şi blocuri de ciment, de 25/7 m, o hală de fabricaţie din cărămidă, acoperită cu ţiglă, de 30/10 m şi două cuptoare de uscat prune, din cărămidă şi blocuri de ciment, acoperite cu ţiglă);
- constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare ă dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC C. SA pentru terenul de 9.543,6 mp.
La 7 noiembrie 2007, în cauză a fost introdusă SC O. SA, consecutiv precizării acesteia că, urmare a unei fuziuni, SC C. SA nu mai are personalitate juridică.
Judecătoria Horezu, prin sentinţa civilă nr. 1335 din 21 noiembrie 2007, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vâlcea, pe considerentul că după modificarea acţiunii, făcută ulterior casării cu trimitere, obiectul principal al cererii îl constituie obligarea pârâtei SC C. SA la emiterea dispoziţiei de restituire în natură a imobilului, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Vâlcea-secţia civilă, prin sentinţa nr. 423 din 15 mai 2008, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Horezu (în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii din 2006): şi Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, (în privinţa capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate).
Totodată, tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competenţă în privinţa primului capăt de cerere, a înaintat dosarul Curţii de Apel Piteşti pentru regulator de competenţă, a constatat că este legal învestit cu solicitarea având ca obiect „obligaţia de a face", formulată conform Legii nr. 1072001 în contradictoriu cu pârâtele SC C.R. SA şi SC O. SA, a disjuns acest capăt de cerere şi a fixat termen de judecată la 29 mai 2008.
Acelaşi tribunal, prin sentinţa nr. 570 din 19 iunie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea, ca nefondată faţă de pârâta SC O. SA şi pentru lipsa capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu faţă de pârâta SC C. SA.
S-a reţinut că:
- în referire la „obligaţia de a face" reclamanţii au precizat că, de fapt, solicită ca pârâtele să fie obligate la emiterea deciziei/dispoziţiei motivate de soluţionare a notificării;
- deoarece SC C. SA a fuzionat prin absorbţie cu SC O. SA, cererea reclamanţilor trebuie analizată doar în contradictoriu cu ultima pârâtă, cealaltă pârâtă fiind lipsită de capacitate de folosinţă şi de exerciţiu;
- reclamanţii nu au făcut dovada că ar fi notificat în termen legal pe vreuna din cele două pârâte.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 214 din 22 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada notificării şi, de altfel, în motivele de apel au recunoscut că nu au întreprins un asemenea demers.
Reclamanţii au declarat recurs, solicitând casarea ultimelor două hotărâri pronunţate în cauză, admiterea acţiunii precizate şi restituirea imobilului (teren şi construcţii) sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond ori instanţa de apel.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamanţii au susţinut că după apariţia Legii nr. 10/2001 au solicitat pârâtelor restituirea bunurilor preluate abuziv de la autorul lor, conform Decretului nr. 511/1955 dar, contrar prevederilor imperative ale legii reparatorii menţionate, entităţile notificate nu le-au soluţionat cererea, care era însoţită de acte doveditoare.
Pe parcursul judecării recursului, respectiv la 21 iunie 2009, recurentul reclamant A.I. a decedat, în cauză fiind introduşi C.A., P.P. şi P.C., moştenitorii săi.
Intimata SC O. SA a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului pe considerentul că recurenţii reclamanţi nu au făcut dovada notificării Înalta Curte reţine că:
- prima critică, referitoare la pretinsa depunere în termen a notificării, presupune reanalizarea materialului probator şi, ca atare, nu se încadrează in niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
- toate celelalte critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C proc. civ., sunt lipsite de obiect pentru că recurenţii nu au făcut dovada respectării dispoziţiei referitoare la notificarea unităţii deţinătoare a imobilului preluat abuziv de stat, cuprinsă în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.A., C.M., P.P., P.V. şi P.C. împotriva Deciziei nr. 214 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3645/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3358/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
