ICCJ. Decizia nr. 3362/2010. Civil ŞI DE PROPRIETATE INTEI^CTUALĂ. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA ŞI DE PROPRIETATE INTEI^CTUALĂ
Decizia nr. 3362/2010
Dosar nr. 9390/1/2009
Şedinţa publică din 31 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 21 martie 2005 a Tribunalului Dolj s-a respins contestaţia formulată de reclamanţii D.P. şi D.N. reţinându-se că reclamanţii nu au îndeplinit cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefiind depuse înscrisuri care să ateste vocaţia succesorală, calitatea de moştenitor, şi respectiv calitatea procesuală activă.
De asemenea, instanţa de fond şi-a motivat soluţia de respingere contestaţiei, având în vedere neîndeplinirea cerinţelor legate de forma înscrisurilor, copii legalizate şi certificate conform cu originalele, invocându-se lipsa unui titlu de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte trainice asupra titlului de proprietate, precum şi împrejurarea preluării abuzive a imobilului.
Prin Decizia civilă nr. 2647 din 17 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei Tribunalului Dolj ca nemotivată de către reclamanţi.
Hotărârea pronunţată în soluţionarea apelului, în baza celor invocate de prima instanţă, în condiţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a păstrat motivarea tribunalului, în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, a calităţii de moştenitori şi aceea a calităţii de proprietari ai autorilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii D.P. şi D.N., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine de recurenţi că instanţa de apel nu a dispus citarea acestora cu menţiunea de a depune înscrisurile în original şi nu a uzat de prerogativele conferite de legiuitor privind exercitarea unui rol activ, consfinţit de prevederile art. 129 alin. (4) din acelaşi cod, în temeiul cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Prin Decizia civilă nr. 370 din 23 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 30531/1/2005, s-a admis recursul, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza spre rejudecare, Curţii de Apel Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanţii au investit instanţa cu soluţionarea unei contestaţii, în cadrul procesual definit de prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, în vigoare în forma iniţială la data introducerii acţiunii, îndreptate împotriva deciziei emisă de unitatea deţinătoare a imobilului, respectiv SC A.O. SA, întrucât i-a fost respinsă notificarea formulată în vederea restituirii terenului în suprafaţă de 699 mp, situat în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj.
În acord cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare.
Este de observat că, în recurs, s-au depus înscrisuri care fac dovada dreptului de proprietate, reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, conform titlurilor de proprietate din 16 octombrie 2002 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Gorj, pentru suprafaţa de 13 ha teren pe numele reclamanţilor D.P. şi D.N. (fila 33 dosar recurs), iar ulterior, pentru primul reclamant, s-a emis şi titlul de proprietate din 24 iunie 2005, în temeiul aceleiaşi legi, pentru suprafaţa de 2 ha., astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 35 dosar.
De asemenea, din „borderoul proprietăţilor şi exploataţiilor agricole" din oraşul Târgu Jiu, întocmit în anul 1948, rezultă că imobilul a aparţinut în proprietate familiei D.P. şi D.A., fiind trecuţi D.N., D.P., D.M. (aceştia din urmă în calitate de descendenţi), astfel cum rezultă din copiile certificatelor de naştere, depuse la fila 37 - 38 dosar, reclamanţii fiind nepoţi de fiică ai autoarei defuncte, A.R.
Potrivit noii reglementări a art. 22 (în prezent art. 24 introdus prin Legea nr. 247/2005 - de imediată aplicare) - (1) „în absenţa unor probe contrare, existenţa sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută de actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, astfel că în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Cât priveşte însă identitatea terenului în suprafaţă de 699 mp solicitat prin notificare a fi restituit, instanţele au de lămurit identificarea lui, respectiv dacă aceste este cel cuprins în „borderoul proprietăţilor şi exploataţiilor agricole" din oraşul Târgu Jiu sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere a încuviinţat efectuarea unei expertize imobiliare, de identificare a imobilului în litigiu şi a realiza o corectă identificare a terenului, în raport de înscrisurile depuse în recurs, ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Astfel prin Decizia civilă nr. 241 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-a admis apelul reclamanţilor D.P. şi D.N. împotriva pârâtei SC C.D. SRL şi s-a schimbat sentinţa civilă nr. 137 din 21 martie 2005 a Tribunalului Dolj în sensul anulării Deciziei nr. 32/2004 emisă de SC A.O. SA s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 967 mp teren situat în Târgu Jiu, cu următoarele dimensiuni şi vecinătăţi:
- N - D.N. 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea, pe dimensiunea de 10,98 m.
- E - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 79,42 m.
- S - SC V.B. SA Târgu Jiu, pe dimensiunea de 13,55 m.
- V - M.A.D., pe dimensiunea de 79,06 m.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel în rejudecare a reţinut următoarele:
Î n rejudecarea apelului, în raport de dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova, în şedinţa de judecată din 19 martie 2009, a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topometrie, având ca obiective: individualizarea terenului solicitat prin notificare, în raport de actele doveditoare depuse de apelanţii contestatori, să se verifice dacă terenul este deţinut de intimată, dacă este liber de construcţii şi detalii de sistematizare, cu întocmirea unei schiţe detaliate a terenului şi, de asemenea, dacă terenul este intravilan sau extravilan şi a făcut obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar. De asemenea, instanţa a solicitat relaţii de la Primăria Municipiului Târgu Jiu, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea reclamanţilor.
Cu adresa din 1 aprilie 200, Primăria Municipiului Târgu Jiu a înaintat instanţei, în copii certificate, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de D.P. şi D.N., precum şi actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Părţile au depus la dosar mai multe înscrisuri, între care, acte privind reorganizarea intimatei şi calitatea procesuală pasivă a acesteia, noua denumire SC C.D. SA, acte de stare civilă, procură, împuternicire de reprezentare, delegaţie avocaţială, chitanţe de plată onorariu de expert şi onorariu de avocat.
La data de 8 iulie 2009, s-a depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar C.D., la care părţile nu au formulat obiecţiuni, şi concluzionează următoarele: - terenul în litigiu este amplasat în intravilanul Municipiului Târgu Jiu, cartierul Drăgoieni, judeţul Gorj, iar, în urma măsurătorilor, rezultă suprafaţa deţinută de pârâta SC C.D. SRL ca fiind de 967 mp - cu următoarele dimensiuni şi vecinătăţi:
- N - D.N. 67 Târgu Jiu - Râmnicu Vâlcea pe dimensiunea de 10,98 m.;
- E - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 79,42 m.p.;
- S - SC V.B. SA Târgu Jiu pe dimensiunea de 13,55 m;
-V - M.A.D. (teren închiriat pârâtei), pe dimensiunea de 79,06 m.;
- terenul deţinut de intimată are suprafaţa de 967 mp, mai mult cu 272 mp faţă de cel solicitat de reclamanţi prin notificare, întrucât la data respectivă reclamanţii nu cunoşteau exact, în fapt, suprafaţa terenului în litigiu; - în urma discuţiilor cu reprezentantul intimatei, rezultă că societatea a cumpărat numai construcţiile, fără teren, şi că plăteşte chirie pârâtei M.A.D., care a obţinut titlul de proprietate pe terenul învecinat cu terenul în litigiu se află o cabină cântar, pe o suprafaţă de 15,66 mp, un cântar auto pe o suprafaţă de 61,66 mp şi, parţial, padocul de depozitare agregate (nisip, pietriş), pe suprafaţa de 128,70 mp;
- terenul în litigiu este situat în intravilanul Municipiului Târgu Jiu şi nu a făcut obiectul restituirii în temeiul legilor fondului funciar.
În şedinţa de judecată din 10 septembrie 2009, instanţa, din oficiu, a pus în discuţie şi a dispus completarea raportului de expertiză, în sensul de a se preciza dacă pot fi ridicate construcţiile de pe terenul în litigiu; iar, în caz negativ, întinderea şi delimitarea exactă a terenului aferent necesar folosirii acestora şi a terenului liber de construcţii; de asemenea, de a se preciza titlul intimatei cu privire la terenul în litigiu.
Prin completarea la raportul de expertiză - Obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară - de asemenea necontestată de părţi, expertul C.D. a precizat că, în urma discuţiilor cu reprezentantul intimatei, a aflat că societatea nu deţine teren în proprietate, a cumpărat numai construcţiile şi, fiind o staţie de producere a asfaltului, se mută acolo unde are de construit drumuri pentru a fi mai eficientă economic, iar, în ceea ce priveşte posibilitatea ridicării acestor construcţii, întreaga staţie poate fi mutată.
Instanţa de apel a reţinut că prin decizia ce face obiectul contestaţiei, s-a respins notificarea reclamanţilor pentru terenul în litigiu, motivându-se în esenţă că aceştia nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite (moştenitori), nu au dovedit, de asemenea, preluarea abuzivă a imobilului, dreptul de proprietate la momentul preluării, precum şi identitatea terenului preluat abuziv, cu cel deţinut actualmente de intimată.
Prima instanţă a respins contestaţia, reţinând neîndeplinirea cerinţelor legate de forma înscrisurilor, lipsa unui titlu de proprietate în forma prevăzută de legiuitor pentru a produce efecte translative de proprietate şi nedovedirea preluării abuzive a terenului.
Or, cu probele administrate în cauză, actele depuse la dosar, în special în recurs - între care „Extras din Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricole din oraşul Târgu Jiu, judeţul Gorj, întocmit conform Recensământul agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948", acte de stare civilă - expertiză, raportat la dispoziţiile art. 4 şi 24 din Legea nr. 10/2001/ R., reclamanţii au dovedit că terenul în litigiu a fost proprietatea autoarei lor, fiind preluat abuziv de stat, astfel încât, în baza art. 1 din Legea nr. 10/2001/ R., sunt îndreptăţiţi la restituire.
De altfel, această problemă, a dreptului reclamanţilor la restituire, a fost dezlegată chiar prin decizia de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspectele ce trebuiau rezolvate de instanţa de rejudecare vizând numai identificarea terenului solicitat a fi restituit, respectiv dacă acesta este cel cuprins în „borderoul proprietăţii şi exploataţiilor agricole", din oraşul Târgu Jiu, sau dacă a fost deja restituit în temeiul Legii nr. 18/1991.
Ca atare, instanţa de apel a reţinut că s-a făcut dovada că terenul solicitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, este în posesia pârâtei, care nu justifică nici un titlu pentru deţinerea acestuia, şi nici nu a făcut obiectul reconstituirii în temeiul legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte modalitatea de restituire a terenului în litigiu, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Lege, care prevede, în principiu, restituirea în natură, astfel încât, restituirea în altă modalitate se face numai atunci când nu este posibilă restituirea în natură.
Cum, în speţă, pe terenul în litigiu se află o cabină cântar, un cântar auto şi, parţial, un padoc de depozitare agregate, aceste construcţii putând fi ridicate, rezulta că nu sunt incidente dispoziţiile legii, care se referă la măsuri reparatorii în echivalent; acestea vizează suprafeţele ocupate de construcţii noi, cele afectate servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, ceea ce nu este cazul în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C.D. SRL solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenta susţine că instanţa de apel în rejudecare nu a lămurit o serie de aspecte necesare şi utile în dezlegarea cauzei, printre care cele legate de modalitatea de preluare a imobilului, nefiind dovedit faptul că reclamanţii au înaintat o acţiune în constatarea nulităţii donaţiei.
Nici situaţia terenului nu a fost lămurită (susţine recurenta), iar expertiza stabileşte numai suprafaţa ipotetică ce ar putea fi revendicată fără a putea să dea o soluţie clară asupra identităţii amplasamentului terenului revendicat cu cel deţinut actualmente.
O altă critică vizează situaţia despăgubirilor, susţinându-se că normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 statuează clar care sunt modalităţile şi actele ce trebuie să dovedească că nu s-au primit despăgubiri. Or, susţine reclamanta nu există la dosar astfel de acte, iar neprecizarea momentului şi a modalităţii de preluare creează dificultăţi şi în această privinţă.
Ca atare, nu sunt clarificate aceste aspecte şi nici cele legate de situaţia terenului, dacă acesta a făcut sau nu obiectul legii fondului funciar.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţa de apel în rejudecare s-a conformat dispoziţiilor obligatorii date prin Decizia de casare nr. 370 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Astfel potrivit art. 315 C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum şi asupra necesităţii admiterii unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cum, prin decizia de casare sus evocată, au fost dezlegate problemele de drept ce vizează situaţia terenului din litigiu impunându-se doar necesitatea administrării probei tehnice privind efectuarea unei expertize de identificare a terenului solicitat, instanţa de apel în rejudecare a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ.
Astfel expertiza efectuată a concluzionat că terenul solicitat se află în posesia pârâtei, care nu justifică nici un titlu pentru deţinerea lui.
Faţă de această situaţie şi de faptul că terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 4 din Legea nr. 10/2001.
Din perspectiva celor expuse, şi a faptului că instanţa de apel s-a conformat dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., nu sunt fondate nici una din criticile recurentei, motiv pentru care nefiind incidente nici dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul SC C.D. SRL împotriva Deciziei nr. 241 din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6005/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4059/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
