ICCJ. Decizia nr. 3559/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3559/2010
Dosar nr. 2938/63/2006
Şedinţa publică din 8 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, reţine cele ce urmează.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj formulată împotriva pârâtei SC C. SA şi precizată ulterior şi faţă de SC C. SA reclamantul B.Ş.I. a solicitat restituirea imobilului teren de 2,5 ha intravilan.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 4 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2938/63/2006, a fost admisă acţiunea precizată, constatându-se că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a terenului de 25.000 mp şi a fost obligată pârâta SC C. SA să restituie această suprafaţă, cu vecinătăţile din raportul de expertiză întocmit de expert D.D. şi schiţa anexă, astfel: la Nord - Dc 58 pe distanţa de 182,11 m, la Est - proprietatea M.M. pe distanţa de 180,5m, la Sud - rest proprietate SC C. SA pe distanţa de 179 m, la Vest - D.J. pe distanţa de 180,5m, cu obligarea SC C. SA la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat şi onorariu experţi.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de pârâtele SC C. SA Dolj şi SC C. SA Craiova, prin decizia nr. 187/15 iunie 2009, a respins cele două căi de atac, cu obligarea apelanţilor la 500 lei cheltuieli de judecată pentru considerentele ce urmează.
În cauză nu se poate imputa instanţei nerespectarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., date fiind circumstanţele litigiului.
Astfel, ca urmare a refuzului de soluţionare a notificării formulată de reclamant în termenul şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, prin sentinţa civilă nr. 200 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 258 din 10 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, şi irevocabilă prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâta SC C. SA Dolj a fost obligată, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, să emită decizie motivată prin care să soluţioneze notificarea reclamantului.
Întrucât prin hotărârile pronunţate în cauza respectivă s-a reţinut că pârâta SC C. SA Dolj are calitate de entitate deţinătoare cu privire la terenurile notificate, reclamantul a formulat cerere pentru restituirea în natură a terenurilor, în contradictoriu cu această pârâtă.
Pe parcursul soluţionării cauzei şi administrării probelor încuviinţate de instanţă, respectiv înscrisuri, expertiză, acte eliberate de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a constatat că suprafeţele de teren a căror retrocedare s-a solicitat se află în patrimoniul SC C. SA, societate înfiinţată în urma reorganizărilor succesive ale pârâtei SC C. SA
Constatând calitatea SC C. SA, de succesor în drepturi al SC C. SA Dolj care, în procesul anterior a fost obligată la emiterea deciziei de soluţionare a notificării, instanţa a dispus, în baza cererii depusă de reclamant la data de 2 decembrie 2008, introducerea în cauză a deţinătorului terenului, fără ca prin această măsură să se încalce dispoziţiile art. 132 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în cauză, faţă de faptul că la data formulării notificării reclamantul cunoştea deţinătorul bunului, căruia i-a adresat cererea de restituire, dar ulterior societatea comercială respectivă a fost supusă unor reorganizării succesive, în urma cărora bunurile se regăsesc în patrimoniul unei persoane juridice distincte de cea care le-a deţinut iniţial, dar care este succesor în drepturi al acesteia.
Cu actul de donaţie şi actele de filiaţie, reclamantul a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului său asupra terenurilor în litigiu, cât şi a calităţii de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, condiţii cerute de dispoziţiile art. 3 din lege.
De altfel, aceste aspecte, cât şi caracterul abuziv al preluării imobilelor, în baza sentinţei civile nr. 806 din 8 decembrie 1954 a Tribunalului Popular Raional Pleniţa, au fost reţinute cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procesul anterior, în care împrejurările menţionate nu au fost contestate.
Neexecutarea sentinţei civile nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj nu a fost imputată, în considerentele hotărârii apelate, pârâtei SC C. SA, ci pârâtei SC C. SA, în contradictoriu cu care a fost pronunţată.
Incidenţa prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu exceptează pârâta de la obligaţia de restituire în natură a bunului, atâta timp cât s-a făcut dovada preluării terenurilor fără titlu valabil, s-a ţinut seama şi de faptul că modificările aduse textului de Legea nr. 247/2005 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008, prin care s-a constatat că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul alin. (1), se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate, cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru motivele ce urmează.
- Instanţa de apel a soluţionat greşit critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ. atunci când s-a dispus „înlocuirea pârâtei în faza procesuală după administrarea probelor şi încheierea dezbaterilor” precum şi încălcarea dreptului SC C. SA la un proces echitabil „nefiind prezentă la proces la administrarea probelor”.
- SC C. SA nu are calitatea de succesoare a SC C. SA deoarece potrivit actului constitutiv al SC C. SA, imobilele s-au transmis prin aportarea la capitalul social, ele fiind înstrăinate şi nu trecute cu titlu gratuit în capitalul social al SC C. SA, aşa încât restituirea în natură s-a făcut cu încălcarea art. 29 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
- Instanţa a încălcat şi prevederile art. 22 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 deoarece reclamantul nu a efectuat notificarea către unitatea deţinătoare a imobilelor, ea fiind făcută către SC C. SA Pleniţa, unitate inexistentă la data respectivă.
- Reclamanta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor a lui B.I., proprietarul imobilului preluat abuziv.
- Prin hotărârea pronunţată a fost încălcat principiul disponibilităţii atunci când s-a reţinut culpa SC C. SA în nepunerea în aplicare a sentinţei nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj, câtă vreme reclamantul nu a făcut dovada că a stăruit în punerea în executare a acestei sentinţe.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, va constata caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
- Raţiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situaţia juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 este aceea de a înlătura prejudiciile suferite de foştii proprietari prin abuzurile suferite de stat.
- Conform dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz,prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptăţite.
- Reclamantul B.I., s-a legitimat ca succesor legal al defunctului B.I. (I. fiind variantă al aceluiaşi prenume) prin certificatul de naştere, ce atestă că este fiul lui B.Ş., care este fiul lui B.I., potrivit certificatului de deces din 15 ianuarie 1998, proprietarul deposedat abuziv în temeiul Decretului nr. 224/1951, astfel cum rezultă in sentinţa civilă nr. 806 din 8 decembrie 1954 a Tribunalului Popular Raional Pleniţa.
- Calitatea SC C. SA de unitate deţinătoare a imobilului notificat precum şi existenţa notificării formulate de reclamant conform art. 22 alin. (1) - (4) din Legea nr. 10/2001 sunt reţinute cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 200 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia nr. 258 din 10 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi irevocabilă prin Decizia nr. 8126 din 18 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
- Drept urmare, repunerea în discuţie a acestor aspecte deja soluţionate irevocabil nu poate fi primită.
- Dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la momentul până la care reclamantul îşi poate întregi sau modifica cererea, nu sunt incidente în cauză întrucât SC C. SA este succesoare în drepturi şi obligaţii a SC C. SA, cel puţin cu privire la imobilul notificat, astfel cum rezultă cap. III art. 8 din actul constitutiv al societăţii.
- Drepturile şi garanţiile procesuale ale SC C. SA au fost pe deplin respectate câtă vreme acesta a depus în apărare înscrisuri - act constitutiv, titlu proprietate, anexă la titlu de proprietate, Hotărârea Consiliului de Administraţie din 2004 - a beneficiat de asistenţa juridică calificată, prin intermediul apărătorului, declarând că nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară, în dezbaterile asupra cererii de chemare în judecată formulând apărările consemnate în încheierea de şedinţă de la 24 februarie 2009.
- Osebit de acesta recurenta avea posibilitatea în calea devolutivă de atac, în condiţiile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., să propună probe în susţinerea cererii de apel, dispoziţie procedurală nevalorificată în cauză.
- Alin. (6) al art. 129 C. proc. civ. obligă judecătorii să se pronunţe numai asupra obiectului dedus judecăţii, consacrând principiul disponibilităţii.
- Instanţele de fond s-au pronunţat strict asupra obiectului cererii de chemare în judecată-restituirea în natură a terenului de 25.000 mp.
- Reţinerea în considerentele celor două hotărâri a culpei recurentei SC C. SA în neexecutarea de bunăvoie, conform art. 3711 C. proc. civ., a sentinţei civile nr. 200/2003 a Tribunalului Dolj nu valorează încălcarea principiului sus enunţat, ci premisa cererii de chemare în judecată formulată, în condiţiile în care notificarea trebuia soluţionată conform art. 25 din lege.
- Conform dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, (în varianta existentă la data notificării), „Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate".
În urma modificării Legii nr. 10/2001, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor mobile preluate abuziv în perioada 1945 - 1989 şi care fac parte din patrimoniul nor societăţi comerciale privatizate.
Dacă în art. 27 se făcea distincţie între imobilele preluate cu titlu valabil şi cele preluate tară titlu valabil, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui natură, cu procedura prevăzută de lege, dispoziţiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptăţite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a acestora.
Prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, publicată M. Of. al României, Partea I nr. 559 din 24 iulie 2008 s-a admis excepţia e neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei şi s-a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Curtea Constituţională a reţinut că „noua reglementare din art. 29 lin. (1) tinde să genereze discriminări între persoanele îndreptăţite la restituirea natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor, care, după intrarea în vigoare a modificărilor vor beneficia doar de despăgubiri prin echivalent. Ori, simpla împrejurare de fapt - soluţionarea cu întârziere a notificărilor de societăţi comerciale integral privatizate - nu poate fi calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură, aflate în situaţii identice".
Dispoziţiile din lege constatate neconstituţionale şi-au încetat efectele juridice în condiţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că susţinerile pârâtei în sensul că este o societate comercială integral privatizată, nu au relevanţă în cauză deoarece imobilul nu a fost preluat de stat cu titlu valabil reclamanta fiind îndreptăţită la restituirea în natură a bunului conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.De precizat că recurentele nu au contestat în apel statuarea instanţei de fond referitoare la preluarea bunului de către stat fără un titlu valabil, aspect ce a căpătat autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Dat fiind calitatea intimatului-reclamant de parte câştigătoare în proces, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. recurenţii-pârâţi vor fi obligaţi la 800 şi cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul pârâtelor SC C. SA şi SC C. SA Dolj împotriva Deciziei nr. 187/ A din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Obligă recurenţii-pârâţi la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.Ş.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2020.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3479/2010. Civil. Succesiune. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3923/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
