ICCJ. Decizia nr. 3612/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3612/2010
Dosar nr. 39070/1/2004
Şedinţa publică din 10 iunie 2010
nr. vechi 16482/2004
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 48 din 3 februarie 2004 Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii R.A. şi R.M., reprezentaţi de P.I.A., împotriva Primăriei Municipiului Sebeş, a anulat dispoziţia din 22 octombrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Sebeş privind respingerea notificării din 06 noiembrie 2001, formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata despăgubirilor băneşti pentru imobilul înscris în CF nr. XX Petreşti, nr. top AA, casă şi loc de casă în suprafaţă de 250 m.p, a obligat pârâta să transmită Prefecturii judeţului Alba decizia şi documentaţia necesară acordării despăgubirilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 859/A/2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Sebeş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere, în esenţă, următoarele considerente de fapt şi de drept:
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor cu destinaţia de locuinţe, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri băneşti, persoana îndreptăţită putând opta şi pentru celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
În cauză, este de necontestat că locuinţa trecută în proprietatea statului a fost înstrăinată chiriaşilor în condiţiile prevăzute de Legea nr. 112/1995, situaţie în care, în baza art. 24, combinat cu art. 18 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri băneşti, care vor fi calculate ţinând seama şi de împrejurarea că la trecerea în proprietatea statului a fost despăgubit parţial, suma respectivă urmând a fi reactualizată, reclamantul urmând a primi numai diferenţa până la valoarea actuală a imobilului.
Concluzia instanţei de apel a fost în sensul că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu a fost trecut abuziv în proprietatea statului (fără titlu valabil), încălcându-se astfel dispoziţiile Constituţiei din 1965.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat cerere de recurs la data de 8 iulie 2004 Primarul Municipiului Sebeş, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Faţă de constituţionalitatea Decretului nr. 223/1974, recurentul a susţinut că, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţa de fond nu erau competente a se pronunţa cu privire la acest aspect.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Decretul nr. 223/1974, construcţiile ce aparţineau persoanelor care au făcut cerere de plecare definitivă din ţară erau înstrăinate, până la plecarea acestora, către Statul Român, care le prelua cu plată, valoarea despăgubirilor fiind stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar potrivit aceluiaşi articol alin. (2), construcţiile ce aparţineau persoanelor care au plecat în mod fraudulos din ţară sau care, fiind plecate în străinătate, nu s-au înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru înapoierea în ţară, treceau fără plată în proprietatea statului.
Astfel, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, preluarea în proprietatea statului a imobilului ce face obiectul litigiului, imobil aparţinând numiţilor R.A. şi R.M., s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 4 din Decret, cu plata despăgubirilor legale, la cererea acestora adresată Consiliului Popular al Judeţului Alba, ca urmare a aprobării plecării definitive din ţară, emiţându-se în acest sens decizia nr. 605/1983.
Faţă de cele menţionate, s-a solicitat a se constata că organul administrativ a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 223/1974, care era actul normativ în vigoare la acea dată, ce a reglementat în mod unitar situaţia juridică a imobilelor de natura celui în litigiu, situaţie în care aceste decizii nu pot fi anulate, ele fiind emise în deplină conformitate cu prevederile decretului, care constituie un titlu de drept de necontestat în favoarea statului, iar abrogarea Decretului nr. 223/1974 nu este de natură a duce la desfiinţarea retroactivă a unor drepturi care s-au născut sub imperiul vechii reglementări.
În ceea ce priveşte înstrăinarea imobilului înainte de formalizarea intenţiei de a părăsi ţara, stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, urmând a se considera că preluarea nu a fost abuzivă.
Cu privire la constrângerea psihică şi ameninţarea cu un rău de natură să provoace o temere, nu s-a făcut în cauză nici o dovadă a existenţei acestora.
Din oficiu, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei, prin rezoluţia din 21 ianuarie 2010, în vederea discutării excepţiei perimării recursului la termenul de judecată din 10 iunie 2010.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
În drept, potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
În speţă, recursul dedus judecăţii a rămas în nelucrare începând cu data de 09 martie 2006 şi niciuna din părţile litigante nu a înţeles să ceară, în termenul mai sus arătat, continuarea judecăţii.
Aşa fiind, cum de la momentul suspendării judecăţii recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părţi - cauza fiind suspendată pe temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - a trecut mai mult de 1 an, Înalta Curte urmează a constata perimarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sebeş împotriva deciziei nr. 859/A din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3611/2010. Civil. Perimare. Recurs → |
|---|
