ICCJ. Decizia nr. 3929/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3929/2010
Dosar nr. 7515/1/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 356 din 25 octombrie 2007 Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantului S.N. în contradictoriu cu pârâtele Complexul Energetic Craiova SA şi Sucursala Minieră Prigoria, reţinând că reclamantul nu mai are calitatea de inventator şi nu mai poate solicita plata drepturilor patrimoniale întemeiate pe brevetul de invenţie. Sentinţa a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. 147 din 09 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, iar cauza a fost trimisă primei instanţe spre rejudecare. Prin sentinţa civilă 29 din 12 februarie 2009 Tribunalul Gorj a admis acţiunea, a obligat pârâtele la plata sumei de 9602 RON cu dobânda aferentă de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii, reprezentând drepturi de autor pentru perioada 03 septembrie 2004 - 31 decembrie 2005. De asemenea, a obligat pârâtele la cheltuieli de judecată în sumă de 1500 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii procesuale active raportat la brevetul de invenţie şi contractul de cesiune, cât şi dovada cuantumului drepturilor băneşti cuvenite, având în vedere raportul de expertiză efectuat într-o altă cauză care se referea la aceeaşi perioadă de timp şi la acelaşi brevet de invenţie faţă de beneficiile obţinute din exploatare la aceeaşi unitate. În acelaşi timp, instanţa de fond a apreciat că se impune acordarea cheltuielilor de judecată, însă a făcut aplicarea disp. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi a dispus diminuarea onorariului de la 5500 RON la 1500 RON, apreciind că acesta este nepotrivit de mare faţă de suma acordată, complexitatea cauzei, volumul de muncă, dificultatea şi noutatea litigiului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâtul Complexul Energetic Craiova SA.
Apelantul-reclamant a criticat sentinţa pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în sensul diminuării onorariului de avocat fără a se ţine seama de durata şi natura procesului, de problemele de drept invocate în cursul judecăţii.
Pârâtul a criticat sentinţa pentru greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive faţă de faptul că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei convenţii între părţi raportat la obiectul invenţiei şi că prin protocolul de predare încheiat cu ocazia reorganizării nu s-a predat şi contractul de cesiune. Mai mult, situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită cu privire la nefolosirea de către apelantul-pârât a cupelor brevetate.
Prin Decizia nr. 178 din 2 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondate apelurile.
Cu privire la apelul reclamantului a reţinut că instanţa de fond a apreciat în mod corect că onorariul este prea mare, raportat la valoarea obiectului litigiului şi complexitatea cauzei, iar faptul că procesul a avut o durată mai mare nu are relevanţă, eventualele cheltuieli putând fi solicitate într-o altă formă decât onorariul de avocat.
Cât priveşte apelul pârâtului, curtea a reţinut că prin H.G. nr. 103/2004 s-a înfiinţat SC Complexul Energetic Craiova SA, în competenţa căreia a intrat Cariera Ruget-Seciuri, societate care a preluat toate drepturile şi obligaţiile subunităţilor din fosta componenţă a CNLO Târgu Jiu, astfel încât apelanta are calitate procesuală pasivă. De asemenea, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a făcut dovada că este coautor al invenţiei "Cupă cu excavator cu rotor" conform brevetului de invenţie, precum şi dovada încheierii contractului de cesiune, prin care coautorii au transmis dreptul de eliberare a brevetului către cesionară pe toată perioada de valabilitate, părţile stabilind şi modalitatea de plată a drepturilor inventatorilor. A apreciat că faptul că brevetul de invenţie a fost decăzut prin neplata taxelor legale nu afectează drepturile inventatorilor, obligaţia de plată revenind titularului de brevet, iar opozabilitatea faţă de terţi operează de la data publicării în M. Of. A reţinut că apelanta a utilizat în perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005 obiectul invenţiei şi a realizat eficienţă economică, fiind obligată prin Sentinţa civilă nr. 278/2006 la plata drepturilor cuvenite celorlalţi doi coautori ai invenţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul S.N., cât şi pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria.
Reclamantul a criticat decizia recurată, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 şi 9 C. proc. civ. A susţinut că prin reducerea cheltuielilor de judecată instanţa de apel a acordat pârâtelor ceea ce nu au cerut, că nu a analizat primele două motive de apel, motivând sumar numai motivul de apel şi că a pronunţat o hotărâre care cuprinde motive străine de natura pricinii. A susţinut, de asemenea, că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi ale art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deşi trebuiau aplicate disp. art. 30 din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 94 - 95 din Statutul profesiei de avocat.
Pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., susţinând că nu a încheiat nicio convenţie cu autorii invenţiei, că prin protocolul încheiat în temeiul H.G. nr. 103/2004 nu a fost predat contractul de cesiune pe care autorii invenţiei l-au încheiat cu CNL Oltenia, astfel încât acest contract nu le este opozabil, iar instanţa de fond şi-a încălcat rolul activ deoarece s-a pronunţat în baza unor probe administrate în altă cauză şi care nu au fost puse în discuţia părţilor. A susţinut că nu foloseşte cupele brevetate de reclamant şi că acest fapt a fost probat cu raportul de expertiză extrajudiciară în domeniul tehnologiei construcţiei de maşini.
Analizând recursurile în limitele criticilor invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Cât priveşte recursul reclamantului, Înalta Curte reţine că motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., de extra petita, constând în aceea că instanţa a dispus reducerea onorariului de avocat în absenţa unei cereri făcute de partea adversă, urmează a fi respins ca nefondat.
Dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. dau posibilitatea judecătorului să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Aplicarea acestei dispoziţii legale nu este condiţionată de formularea unei solicitări de către parte, judecătorul putând proceda în acest sens atunci când, analizând cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, constată disproporţii vădite între cuantumul onorariului de avocat şi prestaţia efectivă a avocatului, ori valoarea litigiului.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi caracterizată drept capăt de cerere distinct, în funcţie de care să se aprecieze respectarea limitelor principiului disponibilităţii, ci o consecinţă a căderii în pretenţii, prevăzută de lege.
Ca atare, nu se poate reţine că instanţa ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut.
Critica referitoare la nemotivarea hotărârii în raport de primele motive de apel, care nu ar fi fost analizate şi de existenţa unor motive străine de natura pricinii, încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Motivele de apel invocate de reclamant, prin care se critică hotărârea instanţei de fond cu privire la reducerea onorariului de avocat, au fost analizate de instanţa de apel, care a răspuns printr-un considerent comun, astfel încât nu se poate reţine că decizia recurată nu este motivată.
De asemenea, nu se poate reţine nici că decizia curţii de apel ar cuprinde motive străine de natura pricinii. Pentru a fi contradictorie, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă argumente care să justifice altă soluţie decât cea pronunţată în cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.
Reclamantul a înţeles să critice Decizia civilă nr. 178 din 2 iunie 2009 şi sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deşi în cauză trebuiau aplicate disp. art. 30 din Legea nr. 51/1995, 94 şi 95 din Statutul profesiei de avocat şi a nerespectării prevederilor art. 132 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Înalta Curte observă că art. 94 şi 95 din Statutul profesiei de avocat privesc activitatea de mediere desfăşurată de avocat, astfel încât nu sunt aplicabile cauzei de faţă.
Art. 30 din Legea nr. 51/1995 reglementează dreptul avocatului la onorariu şi acoperirea cheltuielilor pentru activitatea profesională desfăşurată, iar art. 132 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că onorariile vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului.
Aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. nu încalcă dispoziţiile mai sus menţionate. Modalitatea de stabilire a onorariului reglementată de legile profesiei de avocat vizează relaţiile contractuale dintre avocat şi client, acest contract nefiind opozabil părţii adverse. Mai mult, existenţa acestor dispoziţii legale nu poate înlătura posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de judecată în funcţie de criteriile legale.
Instanţa de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la valoarea pricinii şi la munca îndeplinită de avocat, în acest din urmă criteriu fiind cuprinsă implicit şi durata procesului ca element al volumului şi complexităţii muncii avocatului.
Cât priveşte recursul pârâtului Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria, Înalta Curte constată că este nefondat.
Prima critică vizează greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, faţă de împrejurarea că această societate s-a înfiinţat în 2004 şi nu a încheiat niciun contract de cesiune cu autorii invenţiei.
Analizând actele dosarului se constată că între recurenta-pârâtă şi Compania Naţională a Lignitului Oltenia SA s-a încheiat la 31 mai 2004 un protocol, prin care se prevedea preluarea de către Complexul Energetic Craiova SA a elementelor de activ şi pasiv aferente carierei Ruget-Seciuri. Anterior, la 19 mai 1999, Compania Naţională a Lignitului Oltenia SA a încheiat contractul de cesiune nr. 3333 cu 3 salariaţi ai săi, printre care şi reclamantul, privind transmiterea dreptului la eliberarea brevetului de invenţie cu titlul "Cupă pentru excavator cu cupe", contractul fiind valabil pe toată durata de valabilitate a brevetului şi prevăzând obligaţia de a plăti trimestrial redevenţe autorilor, repartizate conform contribuţiei inventive, pe baza contractelor tip anexa 5 la Regulamentul CNLO.
Calitatea de inventator a reclamantului, necontestată, de altfel, de recurentul-pârât, rezultă şi din brevetul de invenţie nr. aaa, unde acesta figurează în această calitate alături de I.G. şi P.I.
Preluarea elementelor de activ şi pasiv de la fosta CNLO înseamnă şi preluarea contractelor încheiate de transmiţător, inclusiv în domeniul dreptului de autor, ceea ce creează în sarcina recurentei-pârâte obligaţia de plată a redevenţelor către autorii invenţiei. Aceasta nu poate reprezenta o încălcare a principiului relativităţii efectelor contractului instituit de art. 973 C. civ., faţă de calitatea de succesor în drepturi şi obligaţii dobândită de recurentul-pârât prin protocolul din 31 mai 2004. Calitatea procesuală pasivă a fost constatată şi prin Sentinţa nr. 278 din 12 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 397/2006, prin care pârâta a fost obligată la plata drepturilor de autor derivate din acelaşi contract de cesiune către ceilalţi doi coautori ai invenţiei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Complexului Energetic Craiova.
Nici critica privind neexercitarea de către instanţa de fond a rolului activ ca urmare a faptului că s-a pronunţat pe probe administrate în altă cauză şi nu a pus în discuţia părţilor administrarea acestora, încălcând dreptul la apărare al pârâtului, nu poate fi primită.
Pe de o parte, proba a fost pusă în dezbaterea părţilor în şedinţa publică din 12 februarie 2009, la solicitarea apărătorului reclamantului. Lipsa pârâtului la acel termen, în condiţiile în care procedura era legal îndeplinită, nu poate justifica concluzia încălcării dreptului la apărare.
Pe de altă parte, deşi această expertiză a fost efectuată într-un alt dosar, ea privea drepturile de autor solicitate de ceilalţi doi coautori ai aceleiaşi invenţii. În mod corect instanţa a reţinut ca probă acest raport, constatând că este util soluţionării cauzei de faţă, pentru că se referă la aceeaşi perioadă şi este fundamentat pe acelaşi temei de fapt, respectiv pe acelaşi contract de cesiune în baza căruia au fost stabilite drepturile coautorilor I.G. şi P.I.
Acest fapt este precizat expres şi în cererea de reducere a câtimii pretenţiilor formulată de reclamant la 17 noiembrie 2008.
Existenţa Sentinţei civile nr. 278/2006 a Tribunalului Gorj, intrată în puterea lucrului judecat şi în care recurenta-pârâtă a figurat ca parte, prin care s-a stabilit că invenţia s-a folosit în procesul de producţie al pârâtei în perioada 18 februarie 2004 - 31 decembrie 2005, realizându-se o eficienţă economică de 438.034 RON şi că tuturor inventatorilor le-a revenit 20% din această eficienţă, respectiv 87.607 RON, constituie o prezumţie legală absolută în raport de prevederile art. 1200 pct. 4 şi 1202 C. civ. Cum reclamantul nu a solicitat drepturi mai mari decât ceilalţi doi coautori, în mod corect s-a apreciat că nu se impune administrarea unei noi probe cu expertiză.
De altfel, recurentul-pârât nu critică cuantumul drepturilor stabilite prin această expertiză, mărginindu-se să arate că ea a fost dispusă într-o altă cauză. Solicitarea de admitere din acest punct de vedere a recursului şi casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond în vederea efectuării unei noi expertize apare ca pur formală, în absenţa unor critici pertinente, punctuale, referitoare la modul de calcul al eficienţei economice realizate, în funcţie de care se stabilesc drepturile cuvenite inventatorilor.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, cu consecinţa menţinerii ca temeinice şi legale a hotărârilor pronunţate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul S.N. şi de pârâtul Complexul Energetic Craiova SA - Sucursala Minieră Prigoria împotriva Deciziei nr. 178 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3934/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
