ICCJ. Decizia nr. 3934/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3934/2010
Dosar nr. 11764/3/2009
Şedinţa din 22 iunie 2010
Deliberând asupra cauzei de faţă în considerentele art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Federaţia Naţională Feroviară M.C. a chemat în judecată pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor art. 64 şi 65 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2008, în sensul acordării membrilor de sindicat a ajutorului material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2005, 2006, 2007 şi 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.
Prin Sentinţa civilă nr. 2392 din 23 martie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu reţinând că reclamanţii, membri de sindicat menţionaţi în tabelul depus la dosar au domiciliul în judeţul Sibiu, astfel încât a făcut aplicaţiunea dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Instanţa a apreciat că desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acţiunii şi a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică al dispoziţiilor menţionate, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanţilor.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1031 din 5 noiembrie 2009 a admis excepţia lipsei competenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Sibiu a reţinut că potrivit art. 67 lit. b) din Legea nr. 168/1999 este conflict de muncă şi conflictul în legătură cu executarea contractelor colective de muncă, iar potrivit art. 282 lit. c) C. muncii pot fi părţi în aceste conflicte sindicatele şi patronatele. A apreciat că reclamanta Federaţia Naţională Feroviară M.C. - structură sindicală - a declanşat un conflict de drepturi nu ca reprezentant sub aspect procesual al salariaţilor care sunt membri ai acestei federaţii, ci ca o persoană juridică cu drepturi depline care a participat în calitate de partener social la negocierea contractului colectiv de muncă, astfel încât acesta are calitate procesuală activă.
Observând că reclamanta îşi are sediul în Bucureşti, Str. P. sector 1 în temeiul art. 284 alin. (2) C. muncii Tribunalul Sibiu a constatat că este competentă să judece cauza instanţa în a cărei rază teritorială îşi are sediul reclamanta.
În raport de aceste considerente Tribunalul Sibiu şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Analizând conflictul negativ de competenţa Înalta Curte constată următoarele:
Acţiunea cu care Tribunalul Bucureşti a fost sesizat la 7 august 2008 a fost formulată de Federaţia Naţională Feroviară M.C. (FNFMC reprezentată de preşedinte P.G. care a chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă C.F.R. Marfă pentru obligarea acesteia la plata unor drepturi băneşti ce rezultă din contractele colective de muncă încheiate între reclamantă şi pârâtă.
În precizarea făcută de reclamantă (FNFMC prin avocat formulată la 30 octombrie 2008 cu privire la perioada pentru care se solicită plata drepturilor băneşti (din 2005) este păstrat acelaşi cadru procesual şi anume acţiunea formulată de reclamantă în nume propriu şi nu în calitate de reprezentantă a angajaţilor care de altfel nici nu apar în cuprinsul acţiunii, ci într-un tabel depus la dosar ulterior, la solicitarea instanţei.
Temeiul, indicat în acţiunea introductivă de instanţă îl reprezintă Legea nr. 54/2003 şi Codul Muncii, iar potrivit precizărilor ulterioare, art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/2003, art. 217 alin. (1), 236 pct. 4, 239, 241 alin. (1) şi art. 243 C. muncii; art. 7 alin. (2), art. 11 alin. (1) pct. a, şi 30 din Legea nr. 130/1996, precum şi art. 67, alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006, şi respectiv art. 64 alin. (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2007 - 2008.
Din aceste texte rezultă fără îndoială calitatea în care reclamanta formulează acţiune - ca persoană juridică independentă conform art. 217 alin. (1) C. muncii - în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, legea sindicatelor, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege în exercitarea atribuţiilor conferite de această lege organizaţiilor sindicale.
Împrejurarea că art. 28 alin. (1) menţionează în mod expres cu titlu exemplificator (al acţiunilor la care organizaţiile sindicale sunt abilitate) şi pe acela de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, nu reduce dreptul persoanei juridice de sine stătătoare la acţiuni în justiţie numai în calitate de reprezentantă a membrilor de sindicat.
Dreptul reclamantei ca persoană juridică de a sta în proces în nume propriu rezultă din însăşi calitatea sa de persoană juridică independentă.
Textele, invocate ca temei al acţiunii, C. muncii din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă precum şi din contractele colective încheiate denotă, şi acestea, calitatea în care reclamanta a formulat acţiunea, aceea de parte contractantă la negocierile de încheiere a contractelor respective şi ale căror efecte se produc potrivit dispoziţiilor normative arătate.
Se constată aşadar că acţiunea, atât pe fondul cererii cât şi în forma în care a fost realizată are ca reclamantă Federaţia Naţională Feroviară M.C. care acţionează în nume propriu şi nu în reprezentarea membrilor de sindicat, şi că legitimarea procesuală îi este recunoscută expres prin art. 28 din Legea nr. 54/2003, care dă această calitate organizaţiei sindicale şi nu titularului dreptului material.
Ca urmare, cu respectarea dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii - cererile privind conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul sau domiciliul reclamantul - Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii introduse de reclamanta Federaţia Naţională Feroviară M.C. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3929/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3935/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
