ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs

Decizii civile ICCJ 2010

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 398/2010

Dosar nr. 16554/2/2005

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010

Constată că prin Decizia nr. 149 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de SC S.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1040/F/ 17 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

S-a reţinut în considerentele deciziei ca fiind legală soluţia primei instanţe, de admitere a acţiunii în revendicare şi de obligare a pârâtei la restituirea către reclamant a suprafeţei de 2.078 mp teren situat în com. Voluntari, şos. Pipera-Tunari, identificat potrivit raportului de expertiză întocmit, având în vedere rezultatul comparării titlurilor de proprietate ale părţilor.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, susţinând caracterul nelegal cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 27 iunie 2007, suspendarea judecăţii în baza art. 242 pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.

Cauza a rămas în nelucrare până la 9 septembrie 2009, când instanţa a dispus, la cererea intimatului-reclamant, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 27 ianuarie 2010.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 iunie 2007, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 27 iunie 2008, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de pârâta SC S.T. SRL împotriva Deciziei nr. 149 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publicăfastăzi 27 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 382/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie...  ICCJ. Decizia nr. 400/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 398/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs