ICCJ. Decizia nr. 4375/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4375/2010
Dosar nr. 49793/3/2008
Şedinţa publică din 10 septembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată la 5 ianuarie 2009 reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC D.E. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nelegalitatea deciziei de desfacere a contractului său de muncă şi să o oblige pe pârâtă la plata prejudiciului cauzat prin aceasta.
Prin Sentinţa civilă nr. 1538 din 25 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are reclamantul domiciliul sau reşedinţa, după caz.
Cum în speţă reclamantul îşi are domiciliul în Craiova, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj.
În drept a reţinut aplicabilitatea art. 158 alin. (1) şi 159 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 4263/R din 10 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a respins ca tardiv recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei, fără a statua asupra excepţiei de necompetenţă teritorială admisă de tribunal.
Tribunalul Dolj şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, pronunţând în acest sens Sentinţa civilă nr. 3970 din 11 decembrie 2009.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reţinut următoarele:
Din datele înscrise în actul de identitate al reclamantului, depus în copie la dosar, rezultă că, la data sesizării instanţei, acesta îşi avea reşedinţa în Bucureşti, astfel încât Tribunalul Bucureşti era competent să soluţioneze cauza în baza art. 284 alin. (2) C. muncii.
Textul menţionat prevede o competenţă alternativă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa reclamantului, instituită în favoarea acestuia.
Sesizată fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale din circumscripţiile unor curţi de apel diferite, Înalta Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanţei în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, asupra textului de lege aplicabil cele două tribunale în conflict având aceeaşi opinie.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se constată că, adresându-se Tribunalului Bucureşti, reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată adresa din Bucureşti, bd. I., sector 1, unde de fapt îşi avea reşedinţa, şi nu domiciliul. Acest fapt a fost dovedit prin depunerea la dosar, într-o fază procesuală ulterioară, a adeverinţei de identitate, însoţită de viza de reşedinţă.
În atare situaţie, alegând să se adreseze Tribunalului Bucureşti, reclamantul nu a încălcat norma de competenţă teritorială absolută instituită prin art. 284 alin. (2) C. muncii, iar trimiterea cauzei la instanţa în raza căreia reclamantul îşi are domiciliul nu se justifică.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. competenţa judecării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4376/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4331/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
