ICCJ. Decizia nr. 4734/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4734/2010
Dosar nr. 2130/99/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin Sentinţa nr. 284 din 18 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.T. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Focuri şi s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 145 din 03 aprilie 2008 şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, pentru suprafaţa de 2.800 mp teren, situat în Comuna Focuri, judeţul Iaşi şi pentru imobilele construite, respectiv "clădire moară" şi "clădire presă ulei".
A fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor menţionate anterior.
A fost respinsă cererea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajul "presă de ulei".
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a comunei Focuri şi, în consecinţă, a fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 145 din 03 aprilie 2008 a Primarului comunei Focuri s-au respins cererile formulate de reclamant motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada proprietăţii, a amplasamentului şi a preluării abuzive a bunurilor.
Tribunalul a constatat că dispoziţia contestată se impune a fi anulată întrucât prin înscrisurile depuse reclamantul şi-a legitimat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în baza Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce priveşte dreptul de proprietate al autorilor reclamantului, instanţa a reţinut că aceştia figurau în Tabelul nominal de chiaburi de pe raza comunei Focuri cu suprafaţa de 5,5 ha pământ, iar "până la naţionalizare au fost proprietari de moară şi presă de ulei".
Instanţa a mai constatat că prin procesele-verbale nr. 1 şi nr. 2 din 27 iunie 1948, în baza Legii nr. 119/1948 privind naţionalizarea întreprinderilor industriale, din proprietatea autorului reclamantului au fost preluate prin naţionalizare, moara de cereale, presa de ulei, cu toate anexele, utilajele, clădirile şi terenul aferent în suprafaţă de 2800 mp, teren identificat prin raportul de expertiză ing. N.C.
Din cuprinsul raportului de expertiză, tribunalul a reţinut că imobilele construite, utilajele şi echipamentele morii nu mai există, iar terenul este ocupat în prezent de construcţii, astfel încât nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor, ci doar acordarea de despăgubiri în temeiul art. 6 alin. (2) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reţinut şi prevederile art. 6.2 din H.G. nr. 250/2007 care prevăd că beneficiul Legii nr. 10/2001 priveşte bunurile, utilajele, instalaţiile preluate odată cu imobilul doar în ipoteza în care acestea existau în fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu comuna Focuri, aceasta a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, având în vedere faptul că emitentul dispoziţiei contestate este Primarul comunei Focuri şi nu unitatea administrativ-teritorială.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Comuna Focuri şi Primarul comunei Focuri.
În faza de judecată a apelului s-a formulat şi cerere de intervenţie în interesul reclamantului de către G.M. şi S.M., prin care s-a arătat că bunurile naţionalizate au aparţinut în indiviziune fraţilor F. şi A.G. şi, în consecinţă, fiind moştenitoare ale defunctului G.F., au vocaţie la acordarea de despăgubiri, având un drept personal.
Apelanţii au formulat precizări prin care şi-au exprimat poziţia de a fi de acord cu cererea de intervenţie în interes alăturat.
Prin Decizia nr. 149 din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Iaşi a respins apelul formulat de Comuna Focuri şi Primarul comunei Focuri, precum şi cererea de intervenţie formulată de G.M. şi S.M.
În considerente s-au reţinut următoarele:
Instanţa a considerat că apelul Comunei Focuri se impune a fi respins ca lipsit de interes din moment ce prima instanţă a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, situaţie în care interesul de a nu fi primită în cauza pendinte s-a realizat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Primarul Comunei Focuri, s-a reţinut că reclamantul are îndreptăţirea legală de a pretinde bunurile preluate abuziv de la autorul său, situaţie de fapt probată cu actele depuse la dosar care dovedesc calitatea de moştenitor al autorilor săi, din a căror patrimoniu au fost preluate bunurile supuse restituirii. În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a reţinut îndreptăţirea reclamantului la restituirea bunurilor aparţinând autorilor săi şi a dispus în consecinţă, în raport de faptul că imobilele clădiri au fost demolate, iar terenul este stăpânit de o altă persoană, aplicând corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 cu privire la aplicarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Cererea de intervenţie în interes alăturat a fost respinsă cu motivarea că intervenienţii invocă un drept propriu al lor, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. (2) C. proc. civ., aceştia trebuind să-şi valorifice drepturile în condiţiile Legii nr. 10/2001, nu prin intermediul cererii de intervenţie formulată în apel.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Comuna Focuri, Primarul comunei Focuri şi intervenientele G.M. şi S.M.
În recursul formulat de Comuna Focuri şi Primarul comunei Focuri, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., se solicită admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Susţin recurenţii că Primăria comunei Focuri nu a fost citată în cauză niciodată, deşi în acţiunea introductivă a fost indicată ca pârâtă, iar anterior datei de 27 octombrie 2008, când reclamantul a solicitat introducerea în cauză ca pârâţi şi a Primarului comunei Focuri şi Comunei Focuri, primarul a fost citat fără ca să se fi formulat vreo cerere în acest sens împotriva sa.
Se mai arată că raportul de expertiză conţine informaţii şi date eronate, nesusţinute de nicio dovadă, stabilindu-se valoarea bunurilor revendicate fără a se fi avut în vedere dovada proprietăţii, amplasamentul, structura, anul construirii şi alte date necesare.
Recurenţii mai susţin şi că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după autorul său şi nici dovada proprietăţii bunurilor revendicate.
De asemenea, nu s-a făcut dovada beneficierii de către vreunul dintre moştenitori de despăgubiri, şi nici dovada amplasamentului bunurilor revendicate care de altfel nici nu se află în patrimoniul niciunei persoane fizice sau juridice pe raza comunei Focuri, judeţul Iaşi.
Cu privire la cererea de intervenţie formulată în cauză, recurenţii-pârâţi susţin că aceasta respectă întocmai dispoziţiile legale şi că în mod nejustificat a fost respinsă.
Prin recursul declarat de intervenientele G.M. şi S.M., se susţine că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de intervenţie, făcând o greşită aplicare a Legii nr. 10/2001 atunci când a reţinut că reclamantul are un drept exclusiv asupra bunurilor supuse retrocedării.
Intimatul-reclamant G.T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de Comuna Focuri, se constată că acesta este nefondat întrucât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a şi fost respinsă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, iar instanţa de apel a respins ca lipsit de interes apelul declarat de aceasta.
De altfel, prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2008, Tribunalul Iaşi a dispus rectificarea citativului, în sensul că va figura în calitate de pârât doar Primarul comunei Focuri, aşa cum a precizat reclamantul la termenul din 11 iunie 2008, reţinând că din eroare a fost conceptată Comuna Focuri în citativ în calitate de pârâtă.
În ce priveşte citarea Primarului comunei Focuri, instanţa a avut în vedere faptul că acesta este emitentul dispoziţiei atacate.
De altfel, raporturile de reprezentare deduse atât din Legea nr. 10/2001 cât şi din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală sunt clare în sensul că primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.
Neîntemeiate sunt şi criticile care privesc fondul cauzei, în sensul că reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor al autorilor săi G.A. şi G.P., din al căror patrimoniu au fost preluate bunurile supuse restituirii, cu actele de stare civilă şi certificatele de calitate de moştenitor, precum şi al dreptului de proprietate al acestora, cu înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, din certificatul eliberat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului rezultă că autorul reclamantului figura în tabelul nominal de chiaburi pe raza Comunei Focuri cu 5,5 ha teren primit şi cu o moară şi presă de ulei, iar din procesele-verbale nr. 1 şi 2 din anul 1998 rezultă preluarea prin naţionalizare, în baza Legii nr. 119/1948, a următoarelor bunuri: moară de cereale, presă de ulei cu toate anexele, utilajele, clădirile şi terenul în suprafaţă de 2.800 mp.
Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, confirmată în apel, constatând că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată.
În ce priveşte critica formulată de intervenientele G.M. şi S.M., prin care acestea susţin că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de intervenţie, sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Faţă de conţinutul cererii de intervenţie, prin care G.M. şi S.M. au invocat un drept ce le aparţine, în mod corect instanţa de apel a calificat-o ca intervenţie în interes propriu (art. 49 alin. (2) C. proc. civ.).
Potrivit art. 50 alin. (2) C. proc. civ., cererea de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
Cum în speţă cererea de intervenţie a fost făcută în apel, corect Curtea de Apel Iaşi a respins-o prin decizia recurată.
Având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Comuna Focuri, Primarul Comunei Focuri şi intervenientele G.M., S.M.
În raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimatul-reclamant G.T.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Comuna Focuri, Primarul Comunei Focuri şi intervenientele G.M., S.M. împotriva Deciziei civile nr. 149 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimatul-reclamant G.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4740/2010. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4717/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire -... → |
|---|
