ICCJ. Decizia nr. 4764/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4764/2010
Dosar nr. 4712/212/2007
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 21 martie 2007, reclamanta T.I. a solicitat restituirea locului de casă ce a aparţinut părinţilor, teren liber şi, arătând că i s-a oferit alt teren aflat la marginea satului. În finalul cererii a arătat că "suntem cinci moştenitori: T.I., C.D., C.T., T.G. şi T.T.".
Soluţionând pe fond cauza Tribunalul Constanţa prin Sentinţa civilă nr. 340 din 17 martie 2009, a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanţii T.I., T.(G.)D., C.T., T.G. şi T.T. în contradictoriu cu Primarul comunei Cobadin.
Prin Decizia civilă nr. 264/C din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul formulat de apelanţii-reclamanţi T.I., T.(G.)D., C.T., T.T. şi T.G., continuat de succesoarea acestuia T.M. în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul comunei Cobadin împotriva Sentinţei civile nr. 340/2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia, a anulat Dispoziţia nr. 995 din 20 noiembrie 2006 emisă de primarul comunei Cobadin şi a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantelor suprafaţa de 3979,94 m.p. din parcela A 144/2 astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat de expert V.C., iar pentru suprafaţa de teren de până la 680,06 m.p. să se emită propunere de acordare de teren în compensare pentru considerentele ce urmează:
Din cuprinsul dispoziţiilor, art. 7, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, a rezultat principiul prevalentei restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituiri şi libere de orice sarcini. Prin urmare, dacă prin notificare persoanele îndreptăţite în accepţiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, persoana juridică sau entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată să verifice posibilitatea restituirii în natură a bunului şi numai în situaţia în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prevăzute de lege în favoarea celor îndreptăţiţi.
Instanţa de fond, nu a ţinut cont de dispoziţiile textelor de lege mai sus enunţate, precum şi de solicitarea reclamanţilor în sensul restituirii în natură a terenului revendicat, ci a constatat că restituirea în natură nu este posibilă deşi din raportul de expertiză efectuat a rezultat că imobilul în litigiu corespunde parcelei 144, tarlaua 23, având o suprafaţă de 4530,32 m.p. şi pe acest teren se află o construcţie cu destinaţie de locuinţă aparţinând în proprietatea soţilor B., grupată într-o incintă având suprafaţa de 523,38 m.p. care este delimitată şi reprezentată în planul de situaţie din schiţa anexă nr. 1 prin conturul 1,5,6,7,1, diferenţa de teren fiind liberă.
S-a constatat că această diferenţă de teren de 3979,94 m.p. este liberă şi aparţine domeniului privat al statului care a preluat-o abuziv şi poate fi restituită în natură reclamanţilor.
Este adevărat că soţii B. figurează în registrul agricol cu întreaga suprafaţă de teren în litigiu, dar nu o deţin în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1974, terenul a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi aceştia au primit în folosinţă 250 m.p.
Pentru diferenţa de teren până la 680,06 mp pârâtul a fost obligat să emită propunere de acordare de teren în compensare reclamanţilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Comunei Cobadin întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., criticând hotărârea pentru motivele ce urmează:
Reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul legii întrucât ulterior anului 1948 nu mai există menţiuni cu privire la existenţa terenului în proprietatea lui T.M., în acelaşi sens fiind şi declaraţiile de notorietate date de S.L. şi S.G.
De asemenea, se invocă incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din legea de reparaţie în sensul că notificarea formulată de reclamanta T.I. are valoare de acceptare a moştenirii autorului T.M. numai pentru bunurile indicate în acest act nu şi pentru imobilul teren în suprafaţă de 4400 mp situat în satul Viişoara, comuna Cobadin întrucât acesta nu a fost menţionat printre bunurile a căror contravaloare s-a solicitat prin notificare.
Un alt motiv de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 22 alin. (2) din lege se referă la împrejurarea că reclamanţii nu au făcut dovada plasamentului terenului în suprafaţa de 4400 m.p. ca fiind cea ocupată în prezent de numiţii B.Ş. şi R., simpla declaraţie de notorietate depusă la dosarul cauzei neputând fi avută în vedere.
Se mai arată că terenul nu poate fi restituit în natură pe amplasamentul solicitat de reclamanţi în raport de existenţa contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1974 şi de adeverinţa din 26 septembrie 2000 eliberată de Primăria Cobadin, prin care rezultă că terenul a fost atribuit numiţilor B.Ş. şi B.R., pe acest teren existând construcţii autorizate.
De asemenea, se mai arată că instanţa de apel a obligat în mod incorect pârâtul la restituirea în natură a suprafeţei de 3979,94 m.p. şi la acordarea unui teren în compensare pentru suprafaţa de 680,06 m.p. întrucât suprafaţa depăşeşte terenul pretins a fi avut în proprietate.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine caracterul fondat al recursului în limitele şi pentru considerentele ce urmează:
Comuna Cobadin, prin Dispoziţia nr. 995 din 20 noiembrie 2006, a soluţionat notificările cu nr. 239 şi 409 formulate de T.I., G.D., C.T., T.G. şi T.T. în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în sensul restituirii în natură a unui teren intravilan de 4.400 m.p. situat pe un alt amplasament decât imobilul preluat de stat.
Recurenta, prin emiterea dispoziţiei, a recunoscut reclamanţilor calitatea de persoane îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii stabilite prin legea specială. Drept urmare, criticile referitoare la absenţa dovezilor privind calitatea acestora de persoane îndreptăţite nu poate fi pusă în discuţie de unitatea deţinătoare în procedura judiciară declanşată de reclamanţi ce poartă exclusiv asupra amplasamentului terenului restituit în natură.
Referitor la regimul juridic al terenului dispus a fi restituit în natură în calea devolutivă de atac, se susţine de către recurentă că terenul este deţinut de soţii B. în temeiul contractului de vânzare-cumpărare din 17 decembrie 1974 şi de adeverinţa din 26 septembrie 2000 eliberate de primăria Cobadin.
Critica este infirmată de conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză din care rezultă că proprietatea soţilor B. este grupată într-o incintă de 523,38 m.p., delimitată separat de terenul reclamanţilor.
Recursul este însă fondat sub aspectul acordării reclamanţilor unei suprafeţe de teren mai mare decât cea solicitată prin notificare, conformă cu întinderea dreptului lor de proprietate.
Astfel, prin notificare a fost solicitată o suprafaţă de 4.200 m.p., iar prin dispoziţie s-au acordat 4.400 m.p.
Instanţa de apel a dispus restituirea în natură, pe vechiul amplasament, a unei suprafeţe de 4.660 m.p. - 3979,94 m.p. în natură şi 680,06 m.p. prin echivalent, cu 220 m.p. mai mult decât s-a solicitat.
Drept urmare, Înalta Curte, constată că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) şi 304 pct. 7 C. proc. civ. va admite recursul, va modifica decizia în parte, în sensul că va dispune restituirea în natură a suprafeţei de 3876,62 m.p. şi va obliga unitatea deţinătoare la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 523,38 m.p., în total 4.400 m.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârât Primarul comunei Cobadin împotriva Deciziei civile nr. 264/C din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Modifică decizia în parte, în sensul că dispune restituirea în natură a suprafeţei de 3876,62 m.p. şi obligă la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 523,38 m.p.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4743/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4765/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
