ICCJ. Decizia nr. 49/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 49/2010
Dosar nr. 1975/86/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la 20 martie 2009, reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor a chemat în judecată pe pârâtul G.F.L., solicitând restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie al acestuia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 25 februarie 2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei Roma, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada şederii în această ţară.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 785 din 7 aprilie 2009, a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând, în esenţă, că dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratatul C.E., în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, restrângerea acestui drept urmând a fi supusă condiţiilor prevăzute de art. 27 din directivă, iar prevederile Legii nr. 248/2005 urmând a fi interpretate în acord cu legislaţia comunitară.
S-a considerat că măsura ce s-a cerut a fi luată faţă de pârât este disproporţionată în raport cu scopul urmărit şi încalcă astfel dreptul la liberă circulaţie, în condiţiile în care acesta a fost returnat din Italia pentru şedere ilegală, fără să fie judecat şi condamnat pentru săvârşirea vreunei fapte penale.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, susţinând că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la 25 februarie 2009, conform Decretului Prefectului din Roma pentru comportament antisocial, fiind arestat de autorităţile italiene pentru săvârşirea infracţiunilor de răpire, viol şi leziune agravantă, motiv pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menţinerii ordinii şi siguranţei publice.
S-a invocat incidenţa prevederilor obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 79 din 19 mai 2009, a respins apelul reclamantului ca nefondat.
Prin considerentele deciziei, s-a reţinut că prevederile Directivei CE/38/2004, privind dreptul la libera circulaţie şi şederea pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora au fost transpuse în legislaţia internă prin OUG nr. 102/2005, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 248/2005, acestea nu sunt în concordanţă cu actul normativ comunitar menţionat.
S-a considerat că motivarea din Decretul Prefecturii Roma, prin care s-a reţinut că pârâtul a mai fost reţinut sau arestat pe teritoriul Italiei la 18 februarie 2002, 29 septembrie 2005 şi 3 septembrie 2007, iar la 13 august 2008 a fost surprins făcând contrabandă cu produse din tutun, întrucât se referă la condamnări penale anterioare nu poate justifica măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie, cu atât mai mult cu cât pârâtul a fost deja sancţionat prin aplicarea măsurii expulzării.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, criticând-o ca nelegală pentru neaplicarea dispoziţiilor obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007, în condiţiile în care comportamentul antisocial al pârâtului în Italia încalcă obligaţia stipulată de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 248/2005.
Recurentul a susţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 pct. 1 din Acordul între România şi Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit Decretului Prefectului din Roma din 25 august 2008, faţă de pârâtul intimat G.F.L. s-a luat măsura expulzării de pe teritoriul Statului Italian pentru motive de siguranţă publică, reţinându-se că acesta a fost arestat la 18 octombrie 2002, 29 septembrie 2005 şi 3 septembrie 2007 pentru săvârşirea mai multor infracţiuni împotriva vieţii şi integrităţii persoanei.
În declaraţia pe proprie răspundere dată la momentul returnării, 25 februarie 2009, pârâtul precizează că motivul expulzării sale de pe teritoriul Statului Italian l-a constituit săvârşirea unei infracţiuni de contrabandă cu ţigări.
Raportat la această situaţie de fapt, corect reţinută de instanţele de fond şi apel, Curtea va constata că pârâtul, prin comportamentul său, constituie o ameninţare gravă, concretă şi efectivă la adresa demnităţii urmare a drepturilor fundamentale ale persoanei şi a siguranţei publice, încălcând astfel şi obligaţia stipulată prin art. 5 din Legea nr. 248/2005, modificată şi completată prin OUG nr. 5/2006, în sensul de a nu desfăşura activităţi de natură să compromită imaginea României, ori să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale şi de a respecta legislaţia statului în care se află.
Conform decretului emis de autorităţile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancţiunea executării pedepsei privative de libertate.
În contextul în care dreptul la liberă circulaţie se circumscrie se circumscrie respectării legislaţiei Statului Român, precum şi tratativelor şi convenţiilor ratificate de România şi care fac parte, astfel, din dreptul intern, se va constata că sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, potrivit căruia restricţionarea libertăţii de circulaţie se poate dispune pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Instanţele de fond şi apel au pronunţat hotărâri nelegale, urmare a greşitei interpretări a dispoziţiilor directivei menţionate şi a neaplicării prevederilor art. 1 pct. 1 din Acordul încheiat dintre România şi Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situaţia ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997 şi ale obiectivului nr. 2 lit. d) din HG nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor obiectivului nr. 2 lit. d) din actul normativ menţionat, care prevăd faptul că autorităţile judecătoreşti urmează să pronunţe o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi, în Italia, pe o perioadă determinată, Curtea va reţine că măsura ce s-a solicitat să se dispună faţă de pârât este justificată nu numai de faptele penale săvârşite pe teritoriul Statului Italian, astfel cum au fost reţinute în Decretul Prefecturii din Roma, ci şi de împrejurarea că, anterior, pârâtul a mai fost expulzat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni, respectiv aceea de contrabandă cu ţigări.
În acest context, măsura interzicerii dreptului la liberă circulaţie nu se constituie ca o dublă sancţiune, ci face efectivă respectarea sancţiunii expulzării dispuse de Statul Italian, precum şi interdicţia de a se afla pe teritoriul acestui stat luată de autorităţile italiene.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., să admită recursul declarat de reclamant şi să modifice Decizia recurată în sensul admiterii apelului acestuia împotriva sentinţei civile nr. 785 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Pe cale de consecinţă, se va schimba în tot sentinţa în sensul admiterii acţiunii şi restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia al pârâtului G.F.L. pe o perioadă de 3 ani, cu începere de la data pronunţării prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 79 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia, în sensul că admite apelul declarat de reclamant.
Schimbă în tot sentinţa nr. 785 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, în sensul că admite acţiunea şi restrânge exercitarea dreptului la libera circulaţie în Italia a pârâtului G.F.L. pentru o perioadă de 3 ani de la data pronunţării prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Civil → |
|---|
