ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 448/2010
Dosar nr. 726/46/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la data de 19 octombrie 2006, petentul D.G.N. solicitat anularea dispoziţiei nr. 2970 din 18 septembrie 2006 emisă de Municipiul Piteşti prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 2.800 mp şi construcţia demolată în suprafaţă de 169,5 mp, ambele situate în Piteşti, imobile ce au fost preluate de stat prin expropriere în anul 1966.
In motivarea contestaţiei, s-a arătat că suprafaţa de teren de 600 mp este comod şi posibil de restituit în natură şi că acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent se impune numai pentru construcţia demolată şi restul terenului ocupat de blocurile de locuinţe.
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 28 mai 2007, Tribunalul Argeş a respins ca nefondată contestaţia formulată, aşa cum a fost precizată, împotriva dispoziţiei nr. 2970 din 18 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul teren de 2.800 mp şi construcţia în suprafaţă de 169,5 mp au aparţinut autoarei intimatului-contestator şi că acestea au fost expropriate în anul 1966.
Expertiza topomegrafică efectuata în cauză a identificat terenul în suprafaţă de 2.800 mp ce a format obiectul notificării şi a dreptului de proprietate al autoarei contestatorului, precizând că terenul a fost afectat construcţiei blocului nr. 1.6, iar suprafaţa de 828 mp este liberă, neafectată de construcţii, fiind destinată parcării complexului alimentar şi reţinuta în inventarul lucrărilor domeniului public la poziţia nr. 109.3, făcând parte dintr-o suprafaţă totală de 2.450 mp afectată acestui scop.
S-a constatat că terenul este destinat unui scop de utilitate publică şi este menţionat în inventarul domeniului public al Municipiului Piteşti, astfel că trecerea în proprietatea statului prin expropriere a justificat titlul acestuia care a şi executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, încât nu puteau fi acordate decât măsuri reparatorii prin echivalent.
Întrucât terenul este afectat unei utilităţi publice şi este trecut legal în domeniul public, instanţa nu poate scoate acest bun din categoria menţionată, decât cu depăşirea atribuţiilor cu care a fost investită de lege.
S-a respins solicitarea contestatorului privind acordarea de teren în compensare cu motivarea că părţile nu au identificat terenuri care să fie acordate petentului prin această modalitate.
Împotriva hotărârii a formulat apel contestatorul, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 379/A din 29 octombrie 2007 admiţând apelul şi schimbând sentinţa în sensul admiterii contestaţiei şi modificării parţiale a dispoziţiei primarului, dispunând restituirea în natură a suprafeţei de 828 mp, aşa cum a fost identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză B.P., menţinându-se celelalte menţiuni ale dispoziţiei.
Împotriva deciziei, a formulat recurs Municipiul Piteşti prin care a susţinut că instanţa de apel a acordat contestatorului o suprafaţă de teren mai mare decât cea solicitată prin contestaţie, respectiv 600 mp şi că în mod greşit s-a dispus măsura reparatorie în natură, deoarece terenul este afectat de blocul 16, zona funcţională a blocului, alei pietonale şi parcarea ce deserveşte Complexul alimentar Craiovei, astfel că nu este liber.
Înalta Carte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 3214 din 21 mai 2008 a admis recursul declarat de pârât, a casat Decizia şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
In considerentele deciziei de casare s-a arătat că instanţa de apel a dispus restituirea în natură către contestator a suprafeţei de 828 mp ce face parte dintr-o suprafaţă mai mare de 2.450 mp cuprinsă în inventarul bunurilor domeniului public şi pe care este amplasată o parcare betonată ce deserveşte un complex alimentar, reţinând printr-o concluzie sintetică şi fără suport probator că lucrările de amenajare a lucrării au fost efectuate fără aprobările legale, ceea ce afectează aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG nr. 250/2007.
S-a dispus a se verifica dacă terenul în suprafaţă de 828 mp este afectat servituţilor legale şi utilităţilor publice, dacă lucrarea de parcare a fost executată în temeiul autorizaţiilor legale de amplasare şi construire, precum şi data edificării acestuia în raport de detaliul de sistematizare şi a inventarierii sale, integrată domeniului public, inventar aprobat prin H.C.L. nr. 124 din 17 septembrie 1998.
S-a dispus totodată să se verifice dacă lucrarea parcare aflată pe terenul în litigiu a fost inclusă în planul lucrărilor de investiţii de interes public, aprobat al localităţii, conform art. 10 coroborat cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi dacă ea deserveşte complexul alimentar, întrucât schiţa de plan nu evidenţiază acest lucru.
Nelămurirea acestor aspecte, esenţiale în aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat a echivala cu o nesoluţionare pe fond a apelului, astfel încât se justifică soluţia casării deciziei cu trimitere spre rejudecare.
In rejudecarea apelului s-au suplimentat probatoriile conform îndrumărilor date prin Decizia de casare, în sensul că s-a completat raportul de expertiză tehnică judiciară de către acelaşi expert B.P. şi cu proba cu înscrisuri pentru determinarea dacă lucrările de amenajare a parcării s-au efectuat cu aprobări legale, pentru determinarea datei edificării în raport de detaliile de sistematizare şi de inventariere a sa în domeniul public.
Prin Decizia civilă nr. 17/A din 26 ianuarie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul D.G.N., împotriva sentinţei civile nr. 183 din 28 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 6981/109/2006 - sentinţă în rejudecare, după casare, întrucât fiind Municipiul Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că mobilul teren în suprafaţă de 2.800 mp ce a fost proprietatea autorilor petentului, a fost expropriat în anul 1966, suprafaţa de 828 mp din suprafaţa totala nu este afectată de construcţii, însă are destinaţia de parcare amenajată în faţa complexului alimentar, fiind proiectată, aşa cum se arată prin adresa SC P. Argeş SA nr. 3103 din 22 decembrie 2008 (fila 56), în cadrul proiectului „Blocuri zona intrare sud Piteşti pr. 11579/1962". Comanda de proiectare a fost înaintată de fosta întreprindere de Gospodărie Comunală Argeş la Sfatul Popular Regional Argeş - D.S.A.P.C. Piteşti, lucrările fiind executate de Trustul Regional de Construcţii Argeş pe baza unor documentaţii elaborate în anul 1962, dar care au fost casate, având o vechime de peste 30 ani.
De asemenea, Administraţia Domeniului Public Piteşti prin adresa nr. 16914 din 26 noiembrie 2008, a arătat că parcarea situată în faţa Complexului alimentar din cartierul Craiovei a făcut parte din sistematizarea zonei cu multă vreme înaintea anului 1989 şi figurează ca parcare aparţinând domeniului public al Municipiului Piteşti, fiind trecută prin hotărârea Consiliului Local nr. 124 din 17 septembrie 1998, poziţia 574, ca parcare publică, aparţinând domeniului public al municipiului.
Din coroborarea probei cu expertiză tehnică, aşa cum a fost completată în rejudecarea apelului cu proba cu înscrisuri, se constată ca suprafaţa de teren pe care petentul o solicită a-i ii retrocedată in natură, respectiv 828 mp, deşi nu este afectată de construcţii, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Lucrarea pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv parcarea, ocupă funcţional întregul teren afectat, astfel încât, nu este posibilă restituirea în natură.
Astfel, din proba cu expertiză tehnică topometrica s-a constatat că porţiunea pe teren de 828 mp este ocupată de această parcare, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că aceasta reprezintă o amenajare de utilitate publică în sensul prevederilor Legii nr. 213/1998, dar şi al art. 10 pct. 3 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007.
Sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, terenul în litigiu încadrându-se în această noţiune de amenajări de utilitate publică.
Terenul este menţionat în inventarul domeniului public al Municipiului Piteşti anterior apariţiei Legii nr. 10/2001, respectiv din anul 1998 sub denumirea „Parcare complex alimentat la poziţia 1093" inclusă în suprafaţa de 2.450 mp conform constatărilor expertului (fila 58 dosar fond).
In consecinţă, nu se poate susţine că terenul expropriat a rămas în parte liber pe motiv că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă doar parţial terenul, situaţie în care persoana îndreptăţită poate solicita restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă în condiţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; această normă nu are aplicabilitate în cauză, deoarece terenul expropriat este ocupat în totalitate de lucrările pentru care a fost preluat de stat prin modalitatea exproprierii, respectiv pentru parcare şi a funcţionat astfel de la data edificării şi până în prezent.
De asemenea, conform adresei emisă de SC A.C. 2000 (fila 54) pe terenul în litigiu este situată o conductă de canalizare menajeră identificată în schiţa de plan anexată adresei, dar pentru care nu există o documentaţie sau autorizaţie de construcţie, fiind însă o dotare tehnico-edilitară subterană ce intră în accepţiunea noţiunii de amenajare de utilitate publică.
Cum din probele administrate rezultă că parcarea amenajată pe terenul în suprafaţă de 828 mp a fost proiectată încă din anul 1962, făcând parte integrantă din proiectul prin care a fost sistematizată zona denumit „blocuri zona intrare sud Piteşti", că a avut această destinaţie de la acea dată şi până în prezent fiind întreţinută şi refăcută de organele administraţiei locale în anul 2005, cum această suprafaţă a fost inclusă în domeniul public al municipiului încă din anul 1998, fiind transmisă către Administraţie Domeniului Public a parcărilor publice Piteşti în vederea administrării, întreţinerii şi reparării, rezultă că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcţional întregul teren afectat, astfel încât măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent şi pentru acest teren în condiţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul care a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei recurate:
În mod greşit instanţa de apel a respins apelul, deoarece nu s-au analizat probele administrate în cauză şi anume: adresa nr. 16914 din 26 noiembrie 2008 a Administraţiei Domeniului Public Piteşti care menţionează că singura operaţiune executată de unitatea lor a constat în aşternerea unui covor asfaltat în luna iulie 2005. Astfel, suprafaţa de 828 mp neocupată de construcţia de blocuri a fost amenajată ca parcare după ce el a solicitat retrocedarea.
Se susţine că şi din adresa nr. 3103/221/2008 eliberată de SC P. Argeş SA, împreună cu documentaţia plan de situaţie rezultă că planurile au fost întocmite în 1962, anterior preluării terenului de la autorul lor ce a avut loc în 1966; în zona parcării amenajate nu există nici măcar reţele subterane, de termoficare, aşa cum se menţionează în adresa nr. 3143 din 19 ianuarie 2009 a SC T. SA Piteşti; prin completarea raportului de expertiză tehnică efectuată de expert P.B., s-a consemnat că prin restituirea în natură a terenului solicitat de ei interesele acelui complex nu sunt afectate.
Se solicită, în consecinţă, admiterea recursului pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi pe fondul cauzei admiterea cererii de restituire a suprafeţei de teren de 828 mp, neafectată de construcţia pentru care s-a dispus exproprierea.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect Curtea de Apel Piteşti prin Decizia civilă recurată, a respins recursul declarat împotriva sentinţei civile a Tribunalului Argeş.
Instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod just s-a consemnat că suprafaţa de teren pe care petentul o solicită a-i fi restituită în natură, intră sub incidenţa art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece lucrarea pe care s-a dispus exproprierea, respectiv parcare, ocupă funcţional întregul teren afectat, astfel încât nu este posibilă restituirea în natură, că porţiunea de teren de 828 mp e ocupată de parcare, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta reprezintă o amenajare publică în sensul Legii nr. 213/1998, dar şi al art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007. Dispoziţiile legale incidente au fost interpretate în mod just în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafeţe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, terenul în litigiu încadrându-se în noţiunea de amenajare de utilitate publică.
Nici critica privind incidenţa motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită, deşi se invocă incidenţa acestui motiv, practic se susţin chestiuni de interpretare date probelor ce constituie o chestiune de fapt ce nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 17/A din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G.N. împotriva deciziei civile nr. 17A din 26 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 449/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 444/2010. Civil → |
|---|
